749 matches
-
lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest pământ/ Ca bani, moșie, vite și izlaz/ Norocul ni le dăruie, și azi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
in Chaucer's Miller's Tale, în „The Romanic Review”, March 1995, vol. 86, nr. 2, pp. 243-244. 245 succes neprevăzutului evenimentelor și dă dovadă de inventivitate, debarasându-se de insistențele pălimarului, căruia îi joacă o glumă pe cinste, dar ridiculizând-și și soțul în fața întregii comunități. Planul urzit de Neculai, în legătură cu eventualitatea unui potop, nu face decât să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent, oferindu-le astfel celor doi îndrăgostiți posibilitatea de a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului feminin se desfășoară o adevărată competiție. Neculai și Avesalon sunt cu adevărat pretendenții în această povestire, amintind și de competiția care s-a iscat între pelerini, naratorul istorisirii curente, morarul, ridiculizând tot ceea ce reprezenta l’amour courtois în Povestirea cavalerului, cel care a deschis șirul istorisirilor din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a căror specie poate fi încadrată și Povestirea morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aparte, sau a unor teorii de fizică, matematică, energetică, virează brusc de la o religie la alta, cel mai adesea pentru toate aceste domenii având cel mult o pregatire medie. Rapid ajunge să se ridice impotriva propriilor simțuri și raționamente, să ridiculizeze pe oricine, uneori vagabondează, începe să ducă o viață socială marginală, alunecând astfel ușor pe panta delincventei. Alții încep sa acuze transformări somatice, algii, parestezii, solicită să le fie ascultate expunerile, iar în caz contrar trec la acuzații adresate celor
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
toate timpurile și de oriunde. Și să o așezăm pe locul pe care îl merită în dinamica formelor și chiar a ideologiilor literare, loc pe care nu și l-a câștigat umilindu-se, adulându-și modelele, ci atacându-le hotărât, ridiculizând și neuitând să glumească. Capitolul 1 Parodie romanescă vs. roman parodic. Pentru o reconsiderare a parodiei, azi Asemenea multor noțiuni din aria teoriei literare, și parodia are un istoric desfășurat pe o îndelungată perioadă de timp, este dificil de încadrat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a născut în literatura populară, unde imitația vieții s-a făcut sub plăcerea conspirativă a anonimatului și a îngăduit orice libertăți: "Toate aceste parodii ale genurilor și ale stilurilor ("limbajelor") intră în universul vast și variat al formelor verbale care ridiculizează discursul direct sobru, indiferent de varietatea genurilor. Acest univers este foarte bogat, mult mai bogat decât se crede în mod obișnuit(...) caracterul și mijloacele de ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fenomenului literar, discutând importante opere parodice din alte domenii artistice (pictură, cinematografie, chiar reluarea picturală a unui episod biblic Cina cea de taină în lucrarea lui Shusaku Arakawa, Next to the last, unde personajele sunt reduse la contururi și scheme, ridiculizându-se convențiile reprezentării din pictura religioasă clasică), clarifică totuși multe dintre obiecțiile aduse definirii parodiei și enunță teza coexistenței organice dintre parodie și postmodernism. Detalii privind romanele parodice pe care le situează la loc de cinste în configurația exemplelor vom
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nici o parodie, în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la o probă importantă: confruntarea cu scrierea considerată "nucleul" germinativ al tuturor celorlalte lucrări normative, Poetica aristotelică. Prin relația dintre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru a puncta și comenta momentele cele mai importante ("Brechechechex, brechechechex, coax.../ Brechechechex, brechechechex, coax.../ Vlăstare din bălți și fântâni,/ Plăcutele noastre cântări/ Să le zicem cu strigătul imnului, coax, coax") prin laitmotivul Brechechechex, brechechechex, coax... Rămân să se înfrunte, ridiculizând moda concursurilor literare a vremii, Eschil și Euripide, fiecare văzându-și opera prin ochii celuilalt, prilej pentru preluarea parodică a unor citate. Dacă Euripide îl numește pe Eschil "un înfumurat, moară stricată,/ Neputincios, flecar neîntrecut,/ Meșter de vorbe, cu eroi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de D.M. Pippidi: Dacă autorul Broaștelor nu cere pentru Euripide cucuta, explicația stă poate în faptul că poetul apucase să moară de moarte bună"125. Altă dată, în Norii, parodierea are ca scop împotrivirea la o "învățătură" propovăduită de Socrate (ridiculizând chiar didacticismul acestuia), al cărui susținător declarat fusese, de asemenea, Euripide. Un moment culminant îl atinge ridicolul din comedia Femeile la sărbătoarea Demetrei, unde Aristofan convoacă (sub forma unei parodii la Banchetul lui Platon) o "adunare a femeilor", care, maestre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a diverselor modalități de realizare a parodiei de către diferiți autori. Athenaios subliniază vastitatea fenomenului, enumerând foarte multe forme parodice în contraponderea genurilor serioase, oricum mai puține la număr și fixe. Falloforii și deikeliștii sunt cei care, pe de o parte, ridiculizau, travestindu-se, miturile naționale și locale, iar pe de alte parte, parodiau argoul unor clase sociale aparte (medici străini, proxeneți, hetaire, sclavi, țărani etc.). Dialogul se bucura de o mare cinste în preferințele parodiștilor, iar Athenaios numește existența acelor agone
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în privința inovației. O parte din ceea ce le definește structura vitală răzbate și din operele care ne interesează, din parodii. Este vorba despre acel Italum acetum sub haina căruia vechiul îmbracă forme noi. "Culturile europene au învățat să râdă și să ridiculizeze de la romani", scrie Mihail Bahtin 134, sesizând că specificul mentalității latine trebuie căutat și în deriziune, în negarea savuroasă a lucrurilor până atunci acceptate drept solemne, printre care și prăfuitele postamente literare. De fapt, această înclinație către râs, bună-dispoziție și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
forme epice cu o natură complexă, combinatorie, precum satira menippee, își va decide evoluția tocmai prin parodia acesteia. Departe de a fi organizat și ordonat, romanul latin cuprinde parodii ale aproape tuturor genurilor și stilurilor ("limbajelor", după expresia formaliștilor ruși), ridiculizând, uneori malițios, textul de origine. Ghilimele intenționale nu lipsesc din nici un roman parodic latin; atunci când parodia apare doar secundar, când întâlnim, de pildă, texte lirice cu referent literar specificat, ele sunt anunțate prin vocea naratorială. Când se parodiază episoade epopeice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
orice natură. Cu alte cuvinte, se naște un nou gen: prin parodierea vechilor forme epice, care nu mai existau ca atare, încetând de a mai ființa, în hipertext, conform statutului anterior din hipotext. Eroicul se transformă în anti-eroic, protagoniștii sunt ridiculizați, stilurile și limbajele cad în deriziune, iar situațiile cu care se confruntă noile "modele" ale condiției umane degenerează în grotesc sau absurd. Romanul apare ca gen puternic individualizat din cauză că "nu se acomodează deloc cu celelalte genuri. Deci nici nu poate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
extrem de restrâns, respectând, desigur, proporțiile reduse ale lui Apokolokyntosis) practicate în romanul grec. Sosirea la putere a noului împărat, Nero, e salutată cu surle și trâmbițe de toți zeii, al căror statut comportă, de astă dată, o dublă interpretare: fie ridiculizează, întrucâtva, modul lingușitor de comportament al cetății romane față de cezarul ei (transformându-se în ceea ce teoreticienii îndeobște numesc parodie neliterară, vizând moravurile și mentalitățile societale), fie reprezintă tocmai o asemenea dovadă de plecăciune 147 din partea autorului operei Apokolokyntosis. Seneca pune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
popor și ce țară?/ Spune deschis!". Aspectul parodic al operei se completează fericit cu aspectul caricatural al tuturor personajelor, fie că este vorba de cele episodice (Parcele), secundare (Hercule), sau despre personajul central, în fond un autentic antierou. Claudius este ridiculizat prin faptul că i se atribuie nebunia de a se mai crede încă cezar chiar și acolo "unde șoarecii rod fierul". Ba mai mult, o dată ajuns în Olimp, el pare să atingă și să molipsească întreaga și vestita adunare cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
alte asemenea situații (în capitolul L, amfitrionul nostru îl amestecă pe Hannibal în cucerirea Troiei, iar în capitolul LII, îl numește Hermeros pe Hector); toate sunt edificatoare pentru formele orale ale parodiei și importanța acordată reprezentațiilor. Imaginea lui Socrate este ridiculizată și prin abordarea unui procedeu specific dialogurilor, numit de Bahtin, în "Eposul și romanul", "autoelogiere ambivalentă" (pe principiul lui "sunt mai înțelept decât ceilalți fiindcă știu că nu știu nimic"), procedeu cu ajutorul căruia se construia, la vechii greci, imaginea "neștiinței
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a "vărsa vin pentru ca să ne spălăm pe mâini; nimeni nu voia să ne dea apă". De remarcat că nu lipsesc nici comparațiile mitologice, care, dacă în epopei jucau un rol de potențare, de hiperbolizare și înnobilare a termenului prim, aici ridiculizează: "păsări îngrășate, ugere de purcelușe și, la mijloc, un iepure împodobit cu pene, ca să semene cu un Pegas". Un laitmotiv al gradației este, mai apoi, modul de introducere în scenă a felurilor de mâncare prin aluzii ironice la adresa temelor și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe mare, în timpul căreia Encolpius și Giton sunt nevoiți să se deghizeze; frumusețea lor e descrisă amănunțit etc. Revelator este și episodul care deconspiră limitele pasiunii mult-încercatului cuplu, întrucât acesta i-a oferit lui Petronius un bun prilej de a ridiculiza drama sentimentală, fapt de altfel semnalizat de narator prin comentariul "în timp ce se juca această poveste sentimentală, ca la teatru", adăugat la finele fragmentului cu pricina. Părtași la o nouă întâmplare de comic buf anume încuierea lui Encolpius în camera de la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cele din primul roman picaresc spaniol, datat în 1554 (respectând, în primul caz, și semnificațiile legate de sexualitate ale termenului, care lipsesc în cel de-al doilea), Viața lui Lazarillo De Tormes 176 se susține pentru că în ambele opere sunt ridiculizate multe din virtuțile cărora, în lumea pe dos a picarului, li se opun lașitatea, minciuna, lipsa oricărui ideal. Autobiografia sa, redactată la persoana întâi, urmează o schemă a eșecului asemănătoare cu cea din romanul latin, deghizată tot sub forma unei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rădăcini parodice, mulți creatori de texte și, implicit, de limbaj urmărind separarea de, chiar anihilarea latinei ca discurs unic oficializat. În sprijinul noilor teorii vin creațiile școlarilor (studenților) din mănăstirile medievale, care aveau permisiunea ca, în momentele de recreere, să "ridiculizeze" ceea ce până atunci deprinseseră cu seriozitate, de la subiectele biblice la cele gramaticale. În secolul al XVII-lea se descoperă Vergilius Maro grammaticus, o grammatica pileata cum ar numi-o Bahtin, parodie a gândirii formal-gramaticale din epoca Antichității târzii 184, folosind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
luat naștere în literatura populară, unde imitația vieții s-a făcut sub plăcerea conspirativă a anonimatului și a îngăduit orice libertăți. "Toate aceste parodii ale genurilor și ale stilurilor ("limbajelor") intră în universul vast și variat al formelor verbale care ridiculizează discursul direct sobru, indiferent de varietatea genurilor. Acest univers este foarte bogat, mult mai bogat decât se crede în mod obișnuit (...) caracterul și mijloacele de ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conținut, romanele parodice renascentiste târzii, semnate de Rabelais și Cervantes, dau senzația de parodie și, în același timp, de original. Aici rezidă vocația creatoare autoironică pe care o îmbracă ele "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect, dându-i o mână de ajutor, prefăcându-se a-i fi complice"243. Duplicitatea discursului epic este un semn al modernității acestor opere, dar și al conștiinței valorice pe care parodia înțelege
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
insufla sete bețivilor"247. Ar trebui așadar să se bucure de priză la cititori, mai ales că aceștia urmăreau cu nerăbdare aparițiile ce ieșeau din sfera de dominație a bisericii, ba chiar îndrăzneau să i se împotrivească și să o ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile parodii ale Banchetului platonician
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
secvența nașterii lui Gargantua, regulilor omenescului, acesta fiind purtat în pântece ca orice muritor. Fiul lui Grandgousier și al Gargamelei are totuși atribute ieșite din comun: el vine pe lume abia după "unsprezece luni", iar modul în care o face ridiculizează aparițiile mitologice. În așteptarea apariției sale, adunarea masculină a uriașilor se comportă după aceleași reguli ale muritorilor, cinstind "sfânta Sete", prilej cu care, într-un dialog ce se întinde doar pe trei pagini, sunt parodiate cu umor atât Geneza biblică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]