3,374 matches
-
lirice. Luată în întregime, poezia lui seamănă cu un jam-session în care gravitatea (riscantă și la case mai mari) e mereu minată de un spirit improvizatoric ieșit din comun. Vlad Moldovan nu se ferește de instrumentarul tradițional al poeziei, cu rime, inversiuni, metafore naive („Plivesc dar răzorul/ puțin amăgit/ uit apa deschisă/ motorul pornit./ E casa se-nvârte/ -/ fularul înnoadă -/ Un licăr pe sfert/ și masa pe sfert/ mă mișc doar pe sfert/ cu alții pe sfert./ Puțină durere - infimă/ sforțare
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
Sorin Lavric Cînd nu e simplă declamație melodioasă, cuvîntul e mă- rime vectorială, adică săgeată arătînd direcții și punctînd răscruci. Cînd însă e doar sunet armonios curgînd în cadență plăcută, cuvîntul devine o nesuferită omilie care sfîrșește prin a dezgusta: mărime scalară, adică banal număr definind o masă lexicală sau un picior
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
Nu te supăra. Păcat, spuse cu gura rotundă Ilinca... De-ai ști cît de mult îmi plac poeziile! Mai ales cele scrise de Eminescu și... și alții... Îmi pare bine că scrii și tu. Cine știe?... Dar versurile tale au rime? Depinde... am și cu rime... am și cu... fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu gura rotundă Ilinca... De-ai ști cît de mult îmi plac poeziile! Mai ales cele scrise de Eminescu și... și alții... Îmi pare bine că scrii și tu. Cine știe?... Dar versurile tale au rime? Depinde... am și cu rime... am și cu... fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
scrise de Eminescu și... și alții... Îmi pare bine că scrii și tu. Cine știe?... Dar versurile tale au rime? Depinde... am și cu rime... am și cu... fără... Mie cel mai mult și mai mult îmi plac versurile cu rime... Vrei să-mi mai spui o dată primul vers? De ce ? Așa. Au înflorit salcîmii iar singurătate... Mmmda... Adică, cum " Au înflorit iar singurătate"? Poate vrei să spui "în singurătate". Nu, vreau să spun așa cum ai auzit: "Au înflorit salcîmii iar singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vină avea el? Doar el a scris poezia cu gîndul la Ilinca și chiar i-a citit-o și ei într-o seară, iar Ilinca i-a spus că e foarte frumoasă, numai că ei nu-i plac versurile fără rime. Dar de spus a spus clar că e foarte frumoasă. Ce-i drept, e drept. Deci i-a plăcut. Iar el, încurajat de un asemenea succes, a trimis poezia la revistă, după ce fratele său, Matei, i-o dactilografiase la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
naturii pentru a le înveșnici în prezenturi absolute. Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii orfice intră următoarele elemente: capacitatea de cântare, caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic purificator (catharsis). Poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical, fior metafizic, transfigurare cu eliberare în inefabil indiferent de mijloacele stilistice utilizate. Cuvântul "poezie" derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea, iar la anticii elini recitarea poeziilor era acompaniată de liră. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vers vocala repetată a semnează prezența luminoasă a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul pe boltă ("La steaua care-a răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci" și rima finală în ecou, "încă", aceasta amplificând și ducând în indeterminabil adâncul sufletesc ecou al adâncului cosmic. Există apoi ritmarea vibrației lăuntrice cu vibrația lucrurilor din afară: înfăptuindu-se una din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
forma ideală pentru receptarea sa și persistența în anamneză. Ca atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv, iar pe de altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică a vocalelor, inducând lumină, suiș, durere, cădere, întunecare. Logica internă a unei creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la anticii elini recitarea poeziilor, care se bucurau de o neîntrecută știință privind diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
primul copil al frumuseții omenești, al frumuseții divine. Al doilea copil este religia, sunt zeii, afirma Hölderlin. Armonia Constituită din triada melodicitatea, metrica și logica internă armonia dezvoltă virtuți sine qua non pentru ființa unui poem. (Baudelaire considera obligatorie și rima "Cel care nu știe să rimeze, nu est un bun poet"; dar există mari poezii, fără rimă, dezvoltând în schimb o metrică deosebit de rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Armonia Constituită din triada melodicitatea, metrica și logica internă armonia dezvoltă virtuți sine qua non pentru ființa unui poem. (Baudelaire considera obligatorie și rima "Cel care nu știe să rimeze, nu est un bun poet"; dar există mari poezii, fără rimă, dezvoltând în schimb o metrică deosebit de rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al societății, intelectualul, "a murit", imposibilul nu mai este temă a artei, a culturii, ci arta, cultura au devenit o demonstrație a neputinței valorice. Prin urmare, iată pericolul pentru regina culturii Poezia: nu doar desființând orice regulă prozodică ritm, măsură, rimă, acestea reflectând nevoia ontologică apriorică a omului de armonie astfel că dintotdeauna poezia este cânt, ci mai ales, ignorând logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se supune... ochii lui Musa aleargă printre stropii havuzului abia mijit între măslini. Dacă i se supune... Îi mai dau două lăzi cu aur. Ahmet se oprește scurt și se înclină, cu mâinile la piept. — Și i le dau pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de argint la glezne. Nu are mai mult de șaptesprezece ani. E mai tânără și mai frumoasă decât Omalissan. Ahmet îi aude podoabele clinchetind stins pe alte pardoseli, captive în jurul unei glezne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai bine în fotoliu, pregătită pentru o mică melodramă. Și ai dreptate. Numai că o știi pe Baha. E slujnica arabă, cu buza despi cată. Cea care-i vinde lui Omalissan ierburi pentru perle. Numai că Baha e și mama Rimei, fata trimisă lui Tariq de către Musa, în locul vizigotei. Fata care a murit. Din cauza ei. A străinei blonde, care poartă inelul lui Solomon. Așa că atunci, în întuneric, când războinicii lui Tayyib așteaptă atacul lui Tariq, când îl surprind, îl înfrâng, îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acum? La treabă cât nu-i prea târziu! Din ziua în care l-a fulgerat această idee „constructivă”, a fost mereu bine dispus. Creația îi dădea o stare euforică. Cei câțiva subalterni erau primiți cu tradiționala glumă: „Dă-mi o rimă în leuștean!”. Răspunsul urma automat: „Căpuștean!”. Test de inteligență! Chiar și femeia de serviciu cunoștea bine lecția. Era semnul maximei bunăvoințe a șefului care, altădată, îi primea de atâtea ori cu periculoasa întrebare: „Prima silabă a numelui meu o știi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu se desprind ca operații mintale relativ independente, îndreptate spre rezolvarea unor probleme.”( A. Roșca, 1996, p.30). Limbajul păstrează de asemenea caracterul situativ întâlnit de la vârsta antepreșcolară. Se dezvoltă însă interesul copiilor pentru aspectul sonor al limbii: ritmul sonor, rimele, de aceea poeziile sunt mai ușor de memorat de către copiii preșcolari de vârstă mică. La preșcolarii mici apar frecvent anumite particularități ale pronunțării, cum ar fi: inversiunea, omisiunea, etc. Reacțiile emotive sunt foarte vii, în comportamentul copilului predomină reacțiile emotiv-impulsive
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
lucru pe care l-a realizat micii “inventatori”. Se poate valorifica orice produs, orice creație realizată de către copii chiar și la activitățile educative din grădinițe: ca și exemplu, la activitatea de educare a limbajului, putem să realizăm un joc de rime, poezii, povești, pe care să le înregistrăm astfel încât să realizăm un CD cu poveștile copiilor, cu poezii recitate de aceștia. Acest CD se poate scoate la vânzare iar cu banii obținuți să se achiziționeze diferite materiale didactice necesare copiilor în
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
E ciudat și de-a dreptul înduioșător cum o simplă poezioară pentru copii poate să aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare modestă a unor asemenea adevăruri uluitoare. Pentru că, în mod cert, poezia nu fusese întoarsă din condei de dragul rimei, așa cum se întâmplă cel mai adesea în genul acesta literar. Baltă cu caldă nu rimează nici de acum într-o mie de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu fusese întoarsă din condei de dragul rimei, așa cum se întâmplă cel mai adesea în genul acesta literar. Baltă cu caldă nu rimează nici de acum într-o mie de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci cea corectă: melcii beau apă caldă. Iată cum adevărul nu este întotdeauna cel mai plăcut lucru pe care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]