1,314 matches
-
castel biografic. Marina Voica și-a făcut din viață un castel zidit din ardoare și dăruire, de la dalele pavajului curții, până la crenelurile vârfului, tăiate de melodii și poeme de iubire și de viață. Întotdeauna, pentru Marina Voica, încercările au prefigurat riposta la ele, culminând cu învingerea lor, pentru că în firea ei nu a fost niciodată loc pentru pierdere. Deasupra norului supărării care a zburat nu o dată prin viața artistei a urcat mereu soarele și bucuria muzicii. Prin muzică, Marina Voica a
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovățit că l-a lovit cu mașina. Se spunea că este în comă, că poate muri... „Nu se poate!” , încercă el să riposteze cu voce tare. „Sun viu, oameni buni, lăsați omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce targă? Sunt întreg, nu m-a lovit mașina, oameni buni!” încercă din nou să le explice. Se sforță, dar nu văzu nimic
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
că vrea să vină cu mine la școală să-mi vină rău, nu alta. Ce să caute cu mine la liceu. Ce eram eu, un băiețel de școală generală adus la ore de fratele lui mai mare? Am căutat să ripostez: - Ce să cauți tu cu mine la școală? Vrei să mă faci de râs în fața colegilor? - Eu să te fac de râs sau tu, de felul cum ai ajuns să fii desconsiderat de toți. O pleavă pe care colegii tăi
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
cu un reproș tandru : - Chiar crezi că sunt urâtă goală... Vrei să te conving că nu ?.... Soldatul cu pricina a încercat să bâiguie ceva fără să reușească. Pentru astfel de situații nu fusese instruit asupra felului în care trebuia să riposteze. Străduindu-se din răsputeri să nu capituleze s-a simțit cuprins ........... - Ăsta leșină ! Nu mai pot să-l susțin ! - Ia-l la palme !... - Și dacă-mi cere dreptul la replică după ce-și revine ?..... - Așteaptă numai puțin : Soldat !... Drepți ! A
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
vizează direct ; devii victimă sigură, devii ținta tuturor. Singura cale de scăpare în atare situație este să rabzi, să intuiești care dintre cei intrați în joc reprezintă veriga slabă, să-i pândești reacțiile, vorbele rostite și la momentul potrivit să ripostezi inteligent, să abați atenția celorlalți asupra celui vizat. Este ca și cum ai juca, virtual, leapșa până când cel intrat la mijloc cedează sub presiunea spiritualității colective. Mai devreme sau mai târziu se întâmplă. Atunci când jocul se destramă totul poate deveni anost. Cel
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
și chiar a încercat să facă asta dar profesorul a intervenit cu promptitudine : - Nu crezi că trebuie să fim cavaleri ?! Hai s-o examinăm, mai întâi, pe soție. Dacă și-ar fi putut permite, foarte probabil, că Albert ar fi ripostat : „Băi frate ! Ăsta nu-i examen ginecologic ! Cu politețea asta îi răpim din timpul de pregătire a subiectelor ! Știu ce vorbesc că doar sunt pățit ! ”. Lucrurile stăteau și mai rău în privința Sabinei, unul dintre subiectele de care avusese parte era
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
-i pună la punct și cel mai adesea trebuia să o facă atunci când, aflați la masă, câte unul dintre ei comenta „ cu nevinovăție ” : Apăi, f... mama ei... asta-i șiorbă de șinși lei ?! Era o provocare evidentă la care adjutantul riposta invariabil : Băi, băi, băi... vezi că dau cu tine de pământ de crăchi ! Îmbrăcați în civil tinerii păreau mult mai respectuoși așa că adjutantul, fără a fi provocat, i-a privit admirativ și li s-a adresat ca unuia singur: „Băi
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
răspuns atacului inamic, bunicul meu a tras cu ea până i-a înroșit țeava. Între timp, s-a târât până la el colonelul Macri, pentru a-l ajuta, iar restul trupei s-a repliat cu pierderi grele și a început să riposteze. Aici, moșu’ Chircuț se oprea, se încrun¬ta și-și frângea mâinile, apoi, privind în gol, continua să povestească mișcându-și capul și trunchiul într-o parte și alta cu obidă: - A fost un măcel nemaipomenit, apele Trotoșuli iereau roșî
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
care a răspuns atacului inamic. A tras cu ea până i-a înroșit țeava... Între timp, s-a târât până la el colonelul Macri, pentru a-l ajuta, iar restul trupei s-a repliat cu pierderi grele și a început să riposteze. Aici, moșu’ se încrunta și-și frângea mâinile în poală și, după câteva clipe în care privea în gol, continua să povestească: - A fost un măcel nemaipomenit, apele Trotoșuli iereau roșî de sângele soldațâlor noștri... Atacul surprinzător al inamicului a
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
îngrijora obsedant teamă neînțelegerii mele cu ziarista japoneză, date fiind atâtea lucruri care ne deosebeau în ceea ce privește cultură fiecăruia, care-și putea pune pecetea pe atmosferă dintre noi. Eram doi necunoscuți, despărțiți nu de țări, ci de continente. Drumul spre o riposta a firii umane față de încercările acomodării ne aștepta. Dar chipul vesel și inteligența doamnei Reiko a simplificat totul, până la firesc, încât ne-am împrietenit ușor! Această, în condițiile în care conversația nu a fost îngreunată din partea sa, deoarece cunoaște bine
REIKO-SAN. CONVORBIRI AFECTIVE DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366624_a_367953]
-
o retezi așa? Zi-mi cu ce m-am făcut vinovată? Nu mă implic inadvertențelor știind că servește exclusiv apelativul soro, precum madamele carageliene, făcând abstracție de genul persoanei la care se referă. -N-ai vrea să știi ce-am! Am! ripostez succinct. -Ce-ai? adaugă întârziată de insolitul situației. Laconismul nu este agreat de femei. Normal că nici prietena mea nu percutează la conciziune. Ar fi de bine să revin la gânduri mai conciliante, chiar dacă mă simt încolțit de obligațiile nemărturisite colocutoarei
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
că istoria va lucra la autoreglarea ei, vedea și era indignat în zilele mișcărilor sociale de reprimările prin violență în decembrie 1989. I-a fost greu, a suferit când i s-a refuzat intrarea în țară, de la aeroport. Cum să riposteze și față de cine ?! Înțelegea ce se petrece, simțea încă înfipți în istorie colții monstrului comunist. A fost alungat din nou și a trebuit să mai plece în exil, de data aceasta având lângă Majestatea Sa pe Majestatea Sa Regina Ana
TIMP, DESTIN, VOCAŢIE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361631_a_362960]
-
socialist”, „că nu a frecventat Capșa și, deci, nu face parte din nici o gașcă literară”, „că nu are talent” și, cea mai gravă că „e un pornograf ignobil”⁶. În fața acestor enormități emise de detractorii săi, Panait Istrati avea să răspundă ripostând la rându-i prin două „scrisori deschise d-lui Cazaban și d-lui Iorga, scrisori apărute în „Adevărul literar și artistic”⁷ din data de 3 august 1924. Tot despre cei doi mai sus amintiți va face referire și în materialul
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
defectele de orice natură ale poporului și țării din care provenim. Pe când era tânăr, Emil Cioran spunea: Cum poți fi român! Era o întrebare la care nu puteam răspunde decât printr-o autoflagelare de fiecare clipă (...)” Mai târziu, același Cioran ripostează nervos: „Eu nu-mi iubesc țara? Păi eu îmi iubesc țara așa de mult, că-mi e rușine că sunt român!". Același Emil Cioran, la maturitate, spune răspicat: “Iubesc istoria Romaniei cu o ură grea”. Nu cumva trecem toți prin
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
-și amintește prea bine cum a fost. Apoi, nu a mai scos-o din camera de hotel trei zile. Comanda mâncare și băutură și o ținea goală în cameră, folosindu-i trupul ori de câte ori era el în stare. Ea nu putea riposta. Amețită permanent, fără să știe de ce, se lăsa în voia plăcerilor lui și încerca să facă după cum o învăța, cu gândul la viitorul pe care el îl descria în culori de basm. A treia noapte a fost bătută pentru că a
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
v-ați convins!? Cu un simplu telefon vă scoase din căcat, da’ tot cu unu’, foarte bine vă poate-arunca-n găleată... sări Elena. - Haide să nu sărim calu’, da...!?- propuse Gigi. -Asta-i bună, voi nu știți de glumă... -A dracului glumă, ripostă Gigi. -Nu, chiar nu știe de glumă ? - se adresă Elena Rodicăi. - Nu prea. - confirmă Rodica. Se prinde greu... -Dacă n-am băut lapte când trebuia, încercă să dreagă busuiocul Gigi. - Cum, necum, în juma de oră vine Cocoș, așa că la
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
zise Rodica. N-am mai fost în parc de nu’ ș’ de cînd...Cu bambilicii mei... -Da’ i-ați făcut mari...Se duc ei la grădiniță? Se duc...Să trăiască buni să mai crească...- îi ură Elena. -Pușchea pe limbă, ripostă Rodica. Ajung doi. Adică mie mi-a ajuns până peste urechi...Dacă nu era mama, ce mă făceam!? Și-apoi Gigi la prânz...Cu serviciu’ meu nu m-aș fi descurcat singură... -Ia-ți și tu pulovărul, Rodico ! -Imediat ! Tu ia
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
fi lângă mine...Muncă și muncă...De parc-ar intra zilele-n sac... -Că la noi e mai breaz...!? - îi răspunse Rodica. Măcar tu ai mai ieșit, da’ eu de când ne-am mutat la casă... -Oricum, ieși în curte, volens-nolens..., ripostă Elena. Ai grădină, livadă, e altceva...Noi ajungem la țară o dată, maxim de două ori pe lună... Dacă nu ar fi grădina de muncit, cred că nu am ajunge deloc la cât avem de lucru...Expertize, draci, laci.... -Mie-mi spui
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
sunt și eu anchetată, eu vin de acasă, nu înțeleg de ce soțul meu e înconjurat de atâția oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soțul nu le dă actele și că îi vor face percheziție. Soțul meu a ripostat, cu ce drept să-i facă percheziție? În acest timp eu umblam prin poșetă după medicamente, îmi tremurau mâinile și de teamă și de indignare, vedeam un om, respectiv soțul meu,practic sechestrat într-un birou public, fără nicio posibilitate
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
-mi un traumatism, dureros la nivelul brațului drept. Firește că am țipat de durere de împotrivire în legitimă apărare și de revoltă împotriva violenței și umilinței la care am fost supus în public. Spun asta pentru că polițistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi avea un avocat. Polițistul urla după trecători căutând printre aceștia cunoscuți pe care să-i pună drept martori în favoarea sa, lucru pe care eu nu-l puteam face. Ca prin farmec
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
-mi un traumatism, dureros la nivelul brațului drept. Firește că am țipat de durere de împotrivire în legitimă apărare și de revoltă împotriva violenței și umilinței la care am fost supus în public. Spun asta pentru că polițistul era turbat. Am ripostat că-mi rezerv dreptul de a tăcea până voi avea un avocat. Polițistul urla după trecători căutând printre aceștia cunoscuți pe care să-i pună drept martori în favoarea sa, lucru pe care eu nu-l puteam face. Ca prin farmec
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
sunt și eu anchetată, eu vin de acasă, nu înțeleg de ce soțul meu e înconjurat de atâția oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soțul nu le dă actele și că îi vor face percheziție. Soțul meu a ripostat, cu ce drept să-i facă percheziție? În acest timp eu umblam prin poșetă după medicamente, îmi tremurau mâinile și de teamă și de indignare, vedeam un om, respectiv soțul meu,practic sechestrat într-un birou public, fără nicio posibilitate
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
vieții sale de familie, cu detalii picante despre starea de sănătate a membrilor ei, în loc să răspundă politicos și laconic „fine, thanks” sau, simplu, „Gut”. „Ce treabă ai matale să știi cum e ziua mea?”se pare că i-ar fi ripostat un german morocănos unui român perplex, ca răspuns la un „Bună ziua!” lăbărțat. Concluzia mea, cel puțin în ce privește limba vorbită, este că românii sunt mai sprinteni decât mai toate celelalte „popoare migratoare”. E o dovadă de istețime că ne place să
POLIGLOŢIA ROMÂNESCĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351670_a_352999]
-
ca acționar majoritar. - Nu înțeleg de ce numai atât! a izbucnit Fănel citind suma înscrisă pe hârtia ce trebuia sa o semneze. Voi sunteți nebuni, ce dracului ați făcut aci? - Nimic, șefu. De ce vi se pare puțin? Sincer, nu înțeleg, a ripostat nea Ilie pe un ton înfiorător de liniștit, privindu-l pe Fănel în ochi cu o seninătate ce se scălda ciudat în ironie. - De ceeee? Asta-i bună! A treia parte înseamnă aproape o sută de mii de euro, nu
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
îndeajuns. Însă un apel pe telefon salvă oarecum torentul pornit prin sufletul tinerei. Răspunse îndată, cu un ton blând, împrumutat din cine știe ce taverne ale destinului. Era doctorul. - Bună Bogdan! Ce bine că m-ai sunat! - Dar nu e prima dată, ripostă tânărul. Ce se întâmplă, Maria? De ce nu vrei să vorbești cu mine? - Vorbesc, Bogdan, uite, vorbesc! Ce vrei să știi? - Spune-mi că ești bine! se auzi vocea neliniștită a doctorului. - Sunt bine, cât se poate de bine! Tocmai făceam
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]