26,768 matches
-
părere că pentru o țară ca a noastră e de preferat integrarea în UE cît mai rapidă, fiindcă scrie editorialistul: “Situația României e atît de dezastruoasă încît integrarea în UE este pozitivă și va aduce beneficii, iar o integrare în ritm cît mai rapid creează o presiune instituțională și politică imensă, mult mai puternică decît determinarea actorilor politici interni de a face reformă și a aduce prosperitatea cetățenilor acestei țări”. Dar nu uită să adauge Dan Pavel: “Asta nu înseamnă că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
în jocul abundent, suculent, în trecerile de la un personaj la altul - altă chestiune interesantă faptul că cei mai mulți actori joacă mai multe personaje - în acțiunile de grup sau în partituri individuale, clare, distincte, susținute admirabil. E un spectacol solicitant și prin ritm, și prin performanța pe care o presupune nivelul actorilor. Ada Navrot încearcă alte tonalități, alte întruchipări ale propriului stil, deja detectabil și matur, în această Vraga tentantă și senzuală, într-un fel, cu o feminitate pe care nu am citit
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
melancolia din șoricul porcului/ umanitatea din gușa corbului/ suavitatea din inima parlagiului/ dulceața din cleștele dentistului/ indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
foarte bine în rolul creat de regizor, bătrânul tăcut contemplând, dintr-un alt timp, o experiență a vinovăției involuntare care pândește etern destinul uman. Dar vocabularul coregrafic, figurile aici minimal expresive ale dansului academic sunt în permanentă divergență cu flexibilitatea ritmurilor, cu suplețea evoluțiilor armonice, cu provocările solo-urilor instrumentale, cu ceea ce muzica are de spus odată cu vocile. Poate dans contemporan, mișcări auster stilizate, balerini obișnuiți “să audă” o partitură cu totul deosebită de stilurile muzicale adaptabile ușor dansului, alt fel
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
lăsat în România un Conu’ Leonida înăbușit de cenzura comunistă și nu a mai fost invitat în țară decît acum ceva vreme, la Teatrul Național din București, sub conducerea lui Ion Cojar, pentru un Caragiale, și anume, O scrisoare pierdută. Ritmul de lucru al regizorului nu a coincis cu cel autohton, așa încît, după cîteva repetiții, totul a fost abandonat. Și pentru Oedip, regizorul a venit extrem de bine pregătit și documentat. Nu sînt critic muzical, nu pot vorbi din punctul acestuia
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
formidabilă, amplitudine, vizualul devenind realmente un personaj în sine, un protagonist. Petrică Ionescu a respectat perfect povestea și mitul, și-a argumentat de la cap la coadă demersul și, cel mai important din punctul meu de vedere, a actualizat anvergura ritualului, ritmurile lui, ca să putem recepta forma copleșitoare a unei convenții, ca să-i decodăm forța impactului într-un anumit tip de societate. Chiar dacă în exces pe ici, pe colo, și în special la nivelul dimensiunilor, al raporturilor proiectate parcă pentru un spațiu
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții se scutură,-și leapădă tot Și-s movile albe de giulgiuri. Picioare ezită, sar coapse acum Și toți în mișcări se încurcă; Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum Bat lemne în ritm de mazurcă. Pe paznic ridicoli acum îl cuprind Și-un hîtru-i șoptește-n urechi, ispitind: ŤHai, du-te și ia un lințoliu!ť El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși Sfințite, apoi se salvează. Și luna mai scaldă-n
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
drept, în cheie tragică și, în consecință, face o promisiune spectatorului: acest lungmetraj va fi la înălțime. Regizorul Rob Marshall, debutant în film, dar veteran pe scenă, reușește o sinteză minunată: scenariul și muzica sunt consubstanțiale, se desfășoară pe același ritm. Filmul te poartă într-o lume aparte, care nu are pretenția de realism, ci pe aceea de a caricaturiza moravurile americane din "jazz age": nici o valoare axiologică, protipendada e când în baruri, când în închisoare, totul e showbiz, iar avocații
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
percepe timpul ca un bătrân (l-au îmbătrânit eșecurile și celibatul prelungit), locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră. Pentru bătrâni, provinciali, ânordici> timpul trece greu, âmonoton și chinuit>. Sentimentul de âtârziu> le modifică atât ritmul mișcărilor, încetinindu-le, cât și valorile afective ale cuvintelor care se referă la timp" (p. 81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
cu surprinzătoare neglijențe (cacofonii, cenaclul lovinescian apare scris Zburătorul etc.), cuvinte mari și găunoase în fraze patetice, greoaie, încărcate până la saturație cu incidente nepermis de lungi. Fraza arborescentă a scriitorului este un mit. Aici este mărăcinoasă pentru că încâlcită și fără ritm, construită chinuit. Din toate filozofările despre Nietzsche și din polologhia despre anii '60-'70 am reținut pledoaria scriitorului pentru nuanțe. Epoca se cuvine analizată cu multă luciditate. Arghezi, Camil, Călinescu, Nichita nu pot fi blamați orbește pentru "derapajele" și concesiile
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre elementele imaginii atrage după sine și o modificare a formei. Povestea este înlocuită prin ritm, logica prin improvizație, prin succesiuni aleatorii sau, pur și simplu, printr-un alt fel de logică. Efemeră în comparație cu pictura, chiar dacă se poate reveni la ea ori de cîte ori am dori-o, arta video are și un statut ambiguu. Asimilabilă
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
personaje, poți fi sigur că legăturile dintre ele sunt tăiate sau că va exista o falie în "osmoza" dintre ele (vezi scena cu Guido și femeile din viața lui adunate laolaltă). Ceea ce-mi place la acest film e fluiditatea ritmului narativ care permează fiecare ingredient al filmului: mișcările personajelor în fața camerei (curat balet!), cinematografia extrem de flexibilă (camera iese cu personajele din cadru uneori, o abundență crasă de unghiuri subiective, dar care nu reflectă perspectiva vreunui personaj, ci pe aceea a
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
morală acționează drastic. Își dorește ca spectatorii săi să "simtă filmul pe pielea lor" înainte de a-l înțelege, iar această "simțire" - vrea el - să fie o reacție la combinația de sunet și imagine, la manipularea timpului și a spațiului, la ritm sau la cinematografie. Refuză explicit interpretarea filmelor sale bazată pe simbolistică. Zi-le poeme cinematice și basta. Acțiunea, pe scurt: psihologul Kelvin (Donatas Banionis) ajunge la o stație spațială de pe orbita unei planete oceanice numite Solaris. Găsește stația "în ruine
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
în spațiul îngust, mai degrabă desfășurat pe lungime, ca o frontiră, clișeele din viața de zi cu zi, viața modernă, mondenă, occidentală, cool în care trăim. Rețetele de izbîndă și succes, de comportament, de adresare, gesturi, haine, machiaj, privirile realității, ritmul alert, sufocant. De care ne lovim toți. Mi se face pielea găină. Toate clișeele și reziduurile de care fug, de care mă ascund, pe care încerc să le înțeleg și nu pot, toți tipii cool care îmi explică în noua
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
Perpessicius, D. Murărașu, Gh. Bulgăr), una din puținele dovezi materiale ale trecerii poetului prin orașul de la îmbinarea Târnavelor. Tot un manual de poetică, un fel de "inițiere în poetică" cu foarte docte referiri la speciile poeziei lirice, la felurile de ritm și rimă, cu exemplificări din poezia latină îndeosebi, dar și din cea italiană, franceză, germană și română este cartea lui Timotei Cipariu. Un exemplar din această "poetică" cipariană a aparținut lui Eminescu, dăruit poate chiar de Pumnul, și poetul l-
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
doar în întuneric și, la ivirea zorilor, se oprește sfioasă. Povestea pătrunde în trecutul nevăzut, cu neputință de văzut, se mișcă în sistemul poveștilor, se leagă neapărat de altă poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al nopților identice și să descopere o altă putere decât cea a ochiului. Cuvintele "văd" în timp și aduc pacea pe care ochiul n-o poate instaura. Cruzimea întâmplărilor văzute este alta decât a întâmplărilor spuse. Cele din urmă
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
se explică modernizarea rapidă a unei țări care a fost smulsă timp de mai multe secole spațiului de civilizație căruia îi aparținea prin vocație și tradiție: o țară dominată de moravuri și stil de viață oriental a evoluat într-un ritm neașteptat de accelerat în sensul Europei. Autorii unirii de la 1859 au dat dovadă de capacitate politică superioară și au acționat în sensul interesului românesc, găsind, în pofida voinței marilor puteri, soluțiile pentru împlinirea pasului necesar realizării unui stat coerent și puternic
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
sine stătătoare care și-au găsit, în cele din urmă, o rațiune măcar tangențială în acest roman. Dacă ar fi avut cu aprox. 100 de pagini mai puțin, Petrecere cu mama ar fi câștigat, nu neapărat în coerență, dar în ritm. Romanul are astfel destule "burți". Nu narațiunea trebuia mai bine controlată, ci amploarea construcției, dimensiunea secvențelor din registrul secundar. Dozajul, cu alte cuvinte. Veronica A. Cara este unul dintre scriitorii despre care îți dai seama cu ușurință că scrie cu
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
impunea". Este o performanță rară faptul că tânărul dirijor Kesslyŕk Gergely semnează și regia. Cu atât mai mult cu cât orchestra, altă formație muzicală decât la Tannhäuser, îl ajută în intențiile de acțiuni din scenă. Oglindă a sensurilor ea susține ritmurile, suplețea armonică, comentarii uneori ironice, sugerează contradicția dintre ceea ce se spune și ceea ce ar trebui să rămână ascuns. Orchestra induce, ca semn al destinului, întunecarea tragică a tonalității re minor. Pe scena încărcată de mai multe tipuri de limbaje teatrale
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
de așa drăcovenie, unii tac și stau nemișcați, alții încearcă să fugă după acest tramvai care nu oprește în nici-o stație, în care se vorbește într-una și altfel. Sînt povești succesive spuse în orașe succesive, pe voci diferite, în ritmuri diferite. Deși sînt născută și crescută aici, mărturisesc că nu le cunosc pe toate aceste "orașe"-lumi. Sau le cunosc, dar nu le-am străbătut niciodată așa. Din centru spre margine, de la kilometrul zero, la Mîntuleasa, Pache Protopopescu, Obor, Lacul
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
librării cît un supermarket în care găsești și vreo două cărți de Federman, dar tocmai a ieșit din tipar ultima carte a lui Stephen King, iar cărțile lui Federman sînt împinse mai în spate. Și dacă nu se vînd în ritmul cărților lui King, în cîteva zile sînt returnate editorului: "Am avut Federman, dar nu mai avem." - Înseamnă că nu vă place Stephen King? - A, nu!!! Știți ce se-ntîmplă? Editorul îi dă dinainte trei milioane de dolari pentru un nou roman
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
din Pârlești, plus alte câteva titluri cu nume modeste, dar cel mai semnificativ de semnalat e profesionalizarea primului nostru romancier productiv, N. D. Popescu, evident, în categoria unei literaturi de consum, grevată pe teme istorice și haiducești. Creștem de la un ritm de șase-șapte intrări (fragmente, foiletoane sau volume), păstrat până în 1889, la un ritm de zece-cincisprezece titluri după 1890, dar o productivitate simțitor mărită peste douăzeci de romane nu avem decât începând cu anul 1920. De o adevărată epocă a romanului
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
de semnalat e profesionalizarea primului nostru romancier productiv, N. D. Popescu, evident, în categoria unei literaturi de consum, grevată pe teme istorice și haiducești. Creștem de la un ritm de șase-șapte intrări (fragmente, foiletoane sau volume), păstrat până în 1889, la un ritm de zece-cincisprezece titluri după 1890, dar o productivitate simțitor mărită peste douăzeci de romane nu avem decât începând cu anul 1920. De o adevărată epocă a romanului nu putem vorbi decât după această dată, când sesizăm diversificarea temelor, a tipurilor
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
improviza într-un cadru prestabilit, având totodată convingerea că nu va mai exista o "a doua oară". Când ne întoarcem la Holstebro, actorii se agită umblând de colo-colo cu recuzita, zoriți să-și facă bagajele pentru iminentul turneu al Visului. Ritmul lent al sărbătorii aniversare contrastează cu această accelerare și cu graba impusă de sarcinile zilnice, rapel al realului. Noi, dimpotrivă, suntem ceremonios poftiți în sala neagră. Călătoria se apropie de sfârșit, dovadă nisipul care s-a scurs în întregime... clepsidra
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
vinul trupului ei, iar Ama Tammaraya se străduia din toate puterile să mă stârnească și să-mi culeagă sămânța. Apoi, sărutându-ne, mi-o trecea în gură, iar eu, deschizând-o iarăși, i-o dăruiam acolo unde îi era locul..." Ritmul narațiunii este amețitor, iar aventurile lui Arańa nu te lasă să respiri o clipă, întinzându-se ca o pânză de păianjen în care te lași prins de bunăvoie. Dar oricât de bogată și de inventivă ar fi imaginația romanicierului Nicolae
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]