591 matches
-
ridică banalul cotidian, acest amalgam, generator al unui somn incendiar, la rang de artă, care, în paradigma postmodernistă în care se înscrie, abolește granițele dintre genurile și speciile literare tradiționale, fiind alcătuită din inedite poeme în proză, adesea rimată și ritmată, cu aport masiv al ludicului, dar, în același timp, infuzate / invadate de un lirism irepresibil, indus de realitatea din care, în ciuda lucidității cu care o contemplă, sau poate tocmai de aceea, poetul vrea să evadeze, iar evadarea nu se poate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe versanții împăduriți, dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul / Ritmat. Râul, pârâul, apa, în general, subliniază senzația unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă știe de-o urmare, ci având chiar superioritatea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Un glas neauzit decât de el îl încuraja: „Nu te vinde diavolului!” Simțind un asemenea îndemn, Biscornet s-a apucat și mai vârtos de lucru. A bătut tot restul nopții cu ciocanul cel greu în fierul încins și îndărătnic. Zgomotul ritmat, ca o muzică, ieșea în afara atelierului, răspândindu-se până la mari depărtări. Ca niște bătăi de clopot, care anunță o mare sărbătoare. Sau o mare victorie. Biscornet era doar leșinat Spune legenda că dimineața, pe când soarele se ridicase deja cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
mă îmbrac grăbit, cu toate că înțeleg că zorul meu nu mai ajută la nimic. Ca să mă conving că ceasurile mele merg exact, răsucesc butonul aparatului de radio. Muzică! Nu-i nimic, în curând or să dea ora exactă. Melodia, veselă și ritmată, îmi dă o indefinită stare de bună dispoziție. Nu înțeleg, însă, de ce simt mâna stângă complet amorțită?! Încerc să o supun unui effort oarecare, dar mi-e foarte greu s-o pun în mișcare. Urmează o răsucire a corpului... și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce se pierdea În liniștea amorțită a după-amiezii. Zilnic, de mai bine de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri, care urmăriseră mișcările elefantului cu ochii holbați, se priveau zîmbind tîmp, se Îndoiau chicotind și plesnindu-și palmele peste genunchi și Începeau un schimb de Întrebări și răspunsuri, ritmat, ca un cîntec. — Ăsta face treabă, nu glumă, nu-i așa?! Da, da! Nu se-ncurcă defel! Și nu zice nici „pîs“, nu-i așa? — Nu, nu! Nu zice decît „Hai Încoace“ și nimic altceva! — Și-o pornește copăcel-copăcel! zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Memorialului revoluției. Atunci, în marea aglomerație de dinaintea fotografiilor revoluției, pe dinaintea schemelor care limpede arată oricui vrea să vadă cum anume au avansat ofițerii responsabili de grozăviile reprimărilor, el deodată izbucnește în recitarea unei poezii vindicative în care cere, în versuri ritmate și în rime tumultuoase, să fie aflați și pedepsiți cei care au făcut toate câte le-au făcut. Liniște mare s-a lăsat pe când el cu voce tare tocmai a izbucnit în recitarea versurilor, toți îl ascultă, primar, prefect, parlamentari
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întocmită la unul din canalele publice de televiziune. Menestrelii cântau duios muzică populară îmbrăcați ca niște barmani din aceștia de la Clubul de jaz Podul din Timișoara, unde e la ea acasă mai degrabă decadența obosită a vestului decât năvala bine ritmată a dansurilor folclorice naționale. Degrabă mi-am revenit din indistinctul existențial în care căzusem precum tatăl acela de prin povestirile lui Bruno Schulz care, la ore asemănătoare și în aceleași griuri existențiale, se metamorfoza în te miri ce fleacuri de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de camerele între care făceau legătura. Lanark îl urmă pe Munro într-un tunel jos și curb, iar pale de vînt fierbinte îl băteau în spate, urechile îi amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau pling-plong și un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încurcat pentru a răspunde. Arătă cu degetul la o mulțime de oameni de securitate îmbrăcați în negru și zise: — Ce fac ăștia aici? — Stau afară pentru ca petrecerea să fie mai puțin ciudată. Deși aproape goală, galeria vibra de muzică relaxantă, ritmată. Pe cerul înnoptat de dincolo de fereastră, petalele unor crizanteme uriașe cu vîrful înmuiat în roz se desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curând în spital, nu înainte de a rosti câteva cuvinte misterioase. Avem, conform schemei tipice, și un detectiv, în persoana șefului siguranței publice, polițistul Costache. Cele două linii ale cărții, una fantastică și cealaltă detectivistică, formează un contrapunct ce grăbește din ce în ce mai ritmat către un final comun. Tema fantastică urmează arhetipul Caspar Hauser: tânărul Dan Krețu se trezește într-o lume necunoscută, într-un București scufundat în timp. Pentru toți, el e un străin, îmbrăcat ciudat, arătând altfel decât oamenii obișnuiți. Pare un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cash prelingându-se din căști În Încăpere, la fel cum Îi place să audă diferite zgomote dinăuntru sau dinafară: rugăciunile de dimineață răsunând dinspre moscheile Îndepărtate; zăngănitul lăptarului când lasă sticlele cu lapte În fața băcăniei de vizavi; respirația uimitor de ritmată a lui Sultan al Cincilea și a Asyei, un amestec șuierător de sforăituri și tors, deși nu e Întotdeauna ușor să-ți dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful degetelor sale care se plimbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Început să converseze cu el, Armanoush a trecut la engleză ca limbă străină, cum făcea de fiecare dată când Întâlnea pe cineva nou În Istanbul. Astfel s-a prezentat rostind cuvintele cât mai rar, Într-o engleză vorbită cu Încetinitorul, ritmată, aproape copilărească. A fost spuprinsă să-l audă pe Aram vorbind Într-o engleză fluentă, cu un subtil accent britanic. — Vorbești atât de bine engleza! nu s-a putut abține Armanoush să nu remarce. Îmi dai voie să te-ntreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pornit greoi. Chiar În spatele lor se afla Toyota Corolla a lui Rose. Panica ei era aproape palpabilă din felul În care mașina se hurduca și se oprea, Înaintând centimetru cu centimetru, de parcă ar fi fost fie scuturată de niște sughițuri ritmate, intimidată de traficul Înfiorător. Dată fiind tulburarea ei care creștea neîncetat, era greu să ți-o imaginezi În clipa aia pe Rose la volanul unui Grand Cherokee Limited ultramarin 4x4 cu patru uși, echipat cu un motor cu 8 cilindri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a încremenirii brațului meu. Pe mese mari de lemn, sprijinite de pereți și suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o fojgăiau șobolani cu ochi roșii. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în care copilăria mea avea să-și înfrunte crudul sfârșit. Timpul zbura în goană pe acele ceasornicului. Clasa a V-a și o nouă viață, o nouă metaforă a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
crede că Ada s-a întors din lumea morților și ar fi venit s-o ia înapoi, luându-mă astfel pe mine. Zilpei îi plăcea Ishara - care ar fi fost o ofrandă adusă zeiței și un nume foarte muzical și ritmat. Deja se gândea să compună cântece în onoarea mea. Dar Bilhei nu-i plăcea cum sună. „Parcă e un strănut”, zicea ea. Rahela a sugerat Bentresh, un nume hitit pe care îl auzise la nevasta unui negustor. „Sună ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar nu trăia Într-o lume absurdă: trăia Într-o lume melodramatică formată din vampe și din slute, din tipi super și din bizoni; asta era lumea lui Bruno. Michel, de partea lui, trăia Într-o lume precisă, istoricește mediocră, ritmată Însă de anumite ceremonii comerciale - turneul de la Roland-Garros, Crăciunul, revelionul, Întâlnirea bianuală cu catalogul 3 Suisses. Dacă ar fi fost homosexual, ar fi putut participa la Sidathon sau la Gay Pride. Libertin, s-ar fi pasionat pentru Salonul erotismului. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de Charentes. — Cum te cheamă? o Întrebă el. — Sophie, răspunse ea. — Nu dansezi? o Întrebă el. — Nu, răspunse ea. Nu prea mă dau În vânt după dansurile africane... sunt prea... Prea cum? Îi Înțelegea tulburarea. Prea primitive? Evident, nu. Prea ritmate? Era deja la limita rasismului. Hotărât lucru, nu puteai spune nimic despre tâmpeniile astea de dansuri africane. Biata Sophie, Încerca să nu supere pe nimeni. Era drăguță cu părul ei negru, cu ochii albaștri, cu pielea foarte albă. Avea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
regressus ad uterum”. Cea de-a doua etapă a drumului, asociată cunoașterii intuitive, este marcată de constatarea: “când e minte nu-i ce vinde, când e brânza nu-i bărbânță”, care va deveni esența experienței sale de o viață. Zicerea ritmată devine echivalentul neputinței de a și folosi mintea atunci când nu are suportul material necesar, dar și o modalitate de a ilustra puterea de disociere a personajului între concret și abstract, material și spiritual. Având acum curajul celui care a cunoscut
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
noi... Gata! chițăi o voce, care putea fi a Celiei sau a Odettei. Liniștea, fulgerător, alternă de la pacea picurilor de ploaie, la răcnete disperate, înăbușite. Ion începu să meargă calm în căutarea lor. Mersul se acompaniază cu loviturile de tobe; ritmat, febril... Urmară pași mari grăbiți, auzindu-se în toată casa. O clipă, tăcere... Pe urmă două îm pușcături... Instrumentele o iau razna: violoncelele strigă, vioarele și harpa plâng, tobele mugesc, clarinetele delirează... Ropotele de aplauze ne smulg din această realitate
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
ambii, și de unele și de altele; se ospătară În regulă, ca niște autentici amici, de când lumea. Aura se retrase, apoi, pe scrânciobul - leagăn. Aristotel rămase pe banca ocupată de la Început. Ea - Într-un balans, atât de lin, de perfect ritmat și de plin de farmec!; elîn tăcere, privindu-i cu drag, picioarele, de la genunchi În sus, la fustița din material colorat, transparent. I se păru atât de frumoasă, Încât, nu și-ar mai fi mutat privirile, În veci de veci
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat de mult. Surprins, se opri și încercă să se uite în valea adâncă. Nu ajunse cu privirea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale unui parașutist ce-și îngroapă parașuta și stația de emisie-recepție, imediat ce-a fost desantat în teritoriul dușman. Bătători cu talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu clapetă, decupat de-a dreptul în pielea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își fi dat seama, oricărui om i se poate întâmpla! A dat celelalte examene, a plecat la muncă patriotică pe autostrada București-Pitești și acum acasă! Trenul pătrunse cu viteză în oraș, intersectânduse cu numeroase linii de cale ferată, făcând zgomotul ritmat și caracteristic al roților de tren, trecând peste macazuri și alte șine. După poziția lor ca un bun cunoscător al acestor locuri, ghicește peronul la care va trage trenul, de parcă ar conta. De la înălțimea ecartamentului zărește peisajul bine cunoscut; întâi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]