1,944 matches
-
-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți aduc o foaie de varză. Sprintenă, doamna Popa se sui pe scaun în cămară să ia o varză. Pe geamul cămării de la parter i se păru că vede coama roșcată a doamnei doctor, dar doamna doctor știa că-l așteaptă pe bărba-su, o sfătuise chiar să-i facă trei cruci micuțe pe spate cu mâna, să-l lege. N-avea cum să fie doamna doctor. Foaia de varză îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu sticla spre geamul bucătărioarei lor de la parter și îl deschide, în timp ce doamna Popa merge să scoată din vitrină paharele de cristal. - Cu-cu! Blițul îl orbi pe domnul Popa, dopul sări, șampania se scurse fix până la jumătate, iar heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din sufrageria domnului Popa îl convinse pe tânăr că abstinența își are rosturile ei și mai ales că misiunea lui se încheiase pentru azi. Așa că se ridică din pătrunjelul ofilit și porni clătinându-se în căutarea unei surse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-i meseria, ce să-i faci. Și-apoi, ce, în America nu sunt bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să învețe și partea în română, că era pe două coloane cartea. În cămăruța în care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de 500 de yeni. Asistasem la Întregul proces: mai Întâi alunița din care creșteau În mod nenatural două fire lungi de păr, apoi mirosul neplăcut ce se răspândea imediat după arderea aluniței cu laserul, și În cele din urmă pata roșcată, ca de cerneală, ce se formase. De fiecare dată când o dezbrăcam, nu puteam să nu mă gândesc de ce tocmai eu, din toți bărbații cu care se culcase Akemi, a trebuit să fiu martorul unui proces atât de dezgustător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
martorul unui proces atât de dezgustător și mă Înfuriam de fiecare dată. Probabil că toți bărbații dinaintea mea erau mulțumiți cu alunița naturală și cu cele două fire de păr, iar cei de după mine nu vor vedea decât acea pată roșcată, ca de cerneală. Doar eu cunoșteam Întreaga istorie a acelei cicatrici. — Eu plec, să știi! Akemi se ridică brusc În picioare, Își croi drum printre clienții barului, cu toții mai tineri decât ea cu vreo zece ani, și se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-i propună uneia din amantele sale să participe la jocurile noastre, dar am refuzat. Îi cunoșteam destul de bine gusturile și Îmi imaginam cam ce gen de amante Îi plăceau: genul de femeie din cabaretele din Shinjuku, cu părul vopsit roșcat, care purta blană de leopard. Totuși, se pare că mă Înșelasem. Pe vremea aceea, el avea trei amante, dintre care preferata lui era o fată simplă, o stilistă cu care se Întâlnea de peste zece ani, adică de pe vremea când devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care stătuse Becker. Era frumoasă, oarecum obosită, ca și cum nu ar fi dormit destul sau ar fi luat droguri. De-abia îndrăznind să mă privească în ochi, își mușcă buza și se trase de o șuviță din părul ei lung și roșcat. — Ei, haide, o îndemnă Evona. N-o să te mănânce. A avut această ocazie mai devreme. — Bărbatului pe care îl căutăm îi place să lege fetele, i-am zis eu, înclinându-mă înainte în semn de încurajare. Apoi le strangulează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care stătea scris: „BINE AȚI VENIT PE PLANETA NOASTRĂ! CE TREBUIE SĂ FACEM?”. Apoi, imediat, pe panta dealului din stânga, văzură coborând în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la o parte și deschizând un caiețel. La M 4 se studiază ciorba de potroace! citi el în caiețel. Se apropiară de masa M 4 și văzură într-adevăr cum o elevă pământeană vioaie, drăguță, le explică unor jupiteriene durdulii, roșcate cum se face ciorba de potroace. Avea la dispoziție tot ce era necesar: gheare de găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C 3, unde o ochelaristă saturniană arăta ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui rău, nu-i dați ascultare. Sufletele voastre pierdute vor fi pe vecie dacă răul și ura le va cuprinde! Au
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
mă așteaptă cu câte un geamantan burdușit pe dană, chiar în dreptul vasului. De fiecare dată când mă întorc din croazieră le las geamantanele goale, iar când plec le iau pline. Ghiță Socol, un lipovan voininic, cu ochii albaștri și părul roșcat, îmi asigură rezerva de fructe și legume, Costel Nicoară, pescarul, aflat la extrema cealaltă a lui Socol, fileul de păstrăv, iar Paul Grecea, prințul, fiindcă e mai tânăr decât primii, siropul din muguri de brad și apa minerală. Schimb obișnuitele
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
care il păstra cu sfințenie sora cea mare. Eu aveam voie să-l folosesc doar când toate se plictiseau de mâncat nuci. În primele zile, îmi plăcea să umblu prin porumbul din spatele casei și să-i împletesc matasile, blonde sau roșcate, imaginandu-mi păpuși minunate cu matasose cosite sau zâne bune coborâte direct din povești. Stăteam la taifas câteșipatru, gândindu-ne ce năzbâtii să facem. Grădină bunicii și livadă de pruni ni se păreau continente uriașe care trebuiau descoperite, iar noi
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
am adus! Liniștea îi învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu. Afară începură să răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt obrajii tânărului, pe care își făcuseră loc două pârâiașe firave de lacrimi. Referință Bibliografică: Ajunul Crăciunului / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
Mihaela Tălpău ce ochi de roșu și speranță ne-aruncă azi natura noi alergăm cu discrepanță și nu-i vedem căldura... ce roșii și nebune guri ne fură mărginirea noi stăm cu albii noștri nuri și acceptăm orbirea ce stropi roșcați și plini de soare ne mai arată macul noi nu ajungem la valoare fiindcă dorim norocul ce brațe verzi ne-ntind - cu rugă - și ne mai dau din viață noi ne gândim cu jind la fugă, să strângem ghem, doar
MACI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363543_a_364872]
-
și pufoasă, imaculată. Pe lângă casele sătenilor se vedeau oile și vitele hrănindu-se cu fânul smuls din căpițe. Se vedeau și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
zile, sunt obosită, spuneți-i să tacă! -Nu știu dar coborâm să luăm apă rece, discutați jos cu ea. Pe grămada de harbuji din parcare un motan fugărește o mâță. Pe o piatră șoferul a tăiat unul, în timp ce un călător roșcat râde, bând cu sete dintr-un pahar cu rom cumpărat de la bodega de peste drum. „Cum poate să bea alcool pe căldura asta” se întreabă Tea, în timp ce -și plimbă sticla rece pe frunte și pe decolteul bluzei. “Cred că-i cam
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
sărbătorească, am dat și eu fuga la mine “acasă” și i-am adus cutia cu bomboane de ciocolată primită la tombola colegială de sărbători. La sfârșit a apărut mama lor, mulțumindu-mi pentru vizită, o minionă frumoasă, cu păr lung, roșcat; am înțeles că era văduvă și... cam atât în acest paragraf... Acum pot să vă spun mai precis că am vizitat templul budist Yeonghoam (numit al Recunoștinței Filiale, floare rară în lumea modernă). Traduc din prospectul primit în dar: Șapte
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
Te-am căutat mereu, de când mă știu, în limpezimea apei de izvor. Și azi te chem cât nu e prea târziu, când arde-n suflet necuprinsul dor. Te-am căutat mereu, de când mă știu, în raza soarelui ce îmi zâmbea roșcat. Și azi te chem cât nu e prea târziu, iubirea mea, cu sufletul curat! Referință Bibliografică: Un cântec de lumină / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
să muncească aici. Materialele erau aduse din întreagă Indie și din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote"ce număra 1000 de elefanți. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Ișa, Taj Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Clădirea "răsare"din peisajul roșcat, așezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidența domul și cele patru minarete. - Ce sunt alea minarete? Se trezi ca din transă fata, furată de această poveste interesantă. - Ca element comun al moscheilor, indiferent de stilul
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
în acestă mare agonie a două suflete care respiră extazul tăcerilor din ochi e ora primăverii și pe pământ și-n cer ascultă cum cântă frunzele în noi cum tremură izvoarele a moarte și-a viață rătăcite zănatic prin jnepii roșcați unde e oare poteca de piatră spre apele vii să le bem savoarea cea dulce cea dulce turme biblice urcă precum sângele -n noi unde ni-i rădăcina și unde-i izvorul am rătăcit cărarea s-a rătăcit dorul parcă
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
oră din noapte, fără nicio problemă. Pe traseul de întoarcere trebuia să trecem printr-un oraș din gara căruia a doua zi luam trenul spre Bruxelles. Cel mai mult m-a distrat când nepotul domnului Bonte, un pușt blond spre roșcat, îl învăța pe bunic cum se pronunță corect cuvântul Gembloux, accentuând pe fonetica cuvântului în limba franceză. Ei studiau la școală cu vorbire franceză și conversația lor numai cu noi se făcea în romană, între ei vorbind în franceză. Casa
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]