419 matches
-
torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lor...“ Câteva ciocănituri ușoare în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a dat aprobare, nu gândi că s-a făcut o cununie ilegală. Mănânc și eu anaforă și beau aghiazmă, așa că cunosc sentimentele astea cu care vii acu’ să mă contrezi. Privea concentrat spre dulapul pe lângă care dispăruse adineauri insul acela roșcovan. Ridică de câteva ori din umeri, ca și cum s-ar fi certat cu cineva care îl tot dojenea. - Părinte, eu te-am chemat să fii de față la evenimentul cu oasele recepționate de la pușcărie, tocmai pentru că te știu creștin și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doi bărbați scunzi, în costume negre, se proțăpiră în prag. O văzură pe femeia aceea și înaintară spre ea. Înălțată pe vârfuri, se chinuia să semneze formularul de anunț. Nu mai apucă. Unul dintre bărbați, cel înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, uns din belșug cu untură de rechin, apucă femeia de ceafă și o trase după el spre calorifer. Ea dădu să spună ceva. Încercă să se agațe de lanțul gros ce-i spânzura aceluia pe,un gherdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un ins durduliu, cu o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se apropie de scaunul lui. „Am avut și eu unul din ăștia“, îi șopti conspirativ. „Ca un fel de înger personal. Venea din când în când și mă mai întreba de una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist Îmbrăcat Într-un halat murdar și ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va fi masa de disecție pe care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și În moarte există ierarhii, care sunt explicabile. Kawabata e scos din Încăpere de mâinile vânjoase ale roșcovanului și de cele lipsite de vlagă ale lui Antoniu. A fost așezat pe scândura groasă. Nu are viață, deși seamănă Încă izbitor cu ceea ce Înseamnă viață. Nu răspunde la nume, deși Încă Îl mai poartă. Dezvelit și dezbrăcat, pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de dimensiuni neobișnuite....vată, spirt. Lui Antoniu i se face rău și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie. Între timp, locuitorii ghetoului s-au adunat ciopor ca la urs, Înjurați și Îndepărtați din când În când de felcerul roșcovan. Kawabata a fost În fine, Închis și cusut ca un sac, spectacolul terifiant s-a Încheiat de data asta cu o Înjurătură a medicului legist care și-a pătat cu sânge pantofii. Se așează În mașină, pe scaunul șoferului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al unei misiuni Încheiate, sărmanul Kawabata este așezat Înapoi pe scândură și Împins În burta mașinii. Câinele lui Ben are un moment de disperare În care se chinuie să urce și el În mașină, lângă cu mort. Este alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul pornește mașina. Un nor de praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
disperare În care se chinuie să urce și el În mașină, lângă cu mort. Este alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul pornește mașina. Un nor de praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rând, o “Grasă de Cotnari”, care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite. Maria, o femeie În jur de 55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori În obraji, veselă și pusă oricând pe o șotie, era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de a mă naște eu. A ținut loc și de bonă, și de menajeră. S-a făcut utilă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu niște indicații de genul După punct scrii cu literă mică ș.cl. Cel mai dur pentru mine era că o dezamăgisem pe profa pe care o plăceam, încă tânără, mai mult măruntă decât înaltă, cu ochii rotunzi pe-o față roșcovană, cu niște sâni obraznici și glezne elegante în ciorapi de mătase cum nu se găseau pe-atunci în comerțul nostru socialist - oricât mi-a spus pe urmă papa că era o profesoară din alea făcute „pe puncte“, fiică de nomenclaturist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
franțuz bătrân, de statură înaltă și mai mult decât corpolent. Trupul îi semăna cu un uriaș ou de rață, iar ochii lui pătrunzători, albaștri și binevoitori, se opreau din când în când cu mulțumire pe pântecul lui enorm. Avea tenul roșcovan și părul alb. Era genul de om care-ți stârnește pe loc simpatia. Ne-a primit imediat într-o cameră pe care ai fi putut foarte bine s-o găsești într-o casă din Franța, și vreo două dintre curiozitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet, o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm. Brusc, pământul a început să se scuture și un fum gros a acoperit soarele. Bărbatul roșcovan s-a întors spre mine și, pe un ton
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm. Brusc, pământul a început să se scuture și un fum gros a acoperit soarele. Bărbatul roșcovan s-a întors spre mine și, pe un ton aproape indiferent, m-a liniștit: "Nu-ți fie frică. Luăm caii și fugim". Mă trezesc tușind și, câteva clipe, sunt buimăcit. Prin întuneric, abia găsesc butonul veiozei. Ce oră e, oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dușuri, pândind astfel vreo cincizeci de femei, iar când m-am strecurat înapoi era să fiu prins, dar pentru că eram plin de săpun, le-am alunecat printre mâini, și atunci Feri m-a întrebat dac-am văzut și blonde sau roșcovane, iar eu i-am zis că sigur că da, și atunci m-a întrebat dacă ele au părul de la păsărică de aceeași culoare cu părul de pe cap, și eu i-am zis că sigur că da, are exact aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Anton locuia împreună cu tânăra lui soție, Margareta, învățătoare și ea, chiar în incinta școlii, într-o căsuță cu două camere, construită cândva de un primar liberal pentru luminătorii satului. Basarabean înalt și bine legat, voinic ca un taur, cu părul roșcovan și un început de chelie, directorul școlii se deprinsese cu oamenii și cu locurile și nu avea de gând să mai plece. În momentul când Stelian păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar al comunei tocmai stătea în veranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unui tînăr muncitor de a se retrage sub coca vasului. Făcîndu-i semn lui Stéphane să meargă mai departe fără ea, dădu rapid ocol navei pentru a-l prinde pe muncitor din direcția opusă. Și a-l lua din scurt. TÎnărul roșcovan nu avea mai mult de șaisprezece ani. Chipul său plin de pistrui fu năpădit de o roșeață bruscă. - Ei, Paul, preferi să te chem la poliție? - N-am făcut nimic rău, Îngăimă ucenicul, voiam doar să-i arăt vasul prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a durat cel puțin zece minute. L-am auzit discutînd. - Era cineva cu el? Întrebă aprig tînăra polițistă. - Păi, nu. Vorbea la telefon. - Ce spunea? - Habar n-am. Doar l-am auzit strigînd: „Vii sau mă duc la poliție!“. Junele roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]