1,892 matches
-
cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el. Da, așa trebuia să-ți dorești plecarea. Ca de pe băncile școlii, de la cafenea sau a mia oară din locuința vreunei femei, și cu un amestec de agerime și naivitate pe față, ca accesorii ale primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu îngerul de piatră de la catedrala din Reims: un înger beat de șampanie, arătând cu degetul spre cer. Apoi trăsăturile feței i s-au schimbat când m-a întrebat dacă îmi place Erik Satie, compoziția Je te veux. Am râs, roșind puțin. Apoi m-a întrebat dacă vreau să am un copil cu el. - Te asigur că zămislesc copii frumoși. În ce țară vrei să trăiești cu mine? N-am răspuns, priveam marea. A devenit serios, întrebările lui erau la fel de serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de timpul copilăriei, când citea cu tatăl său din Haggada și primise o cutie plină de culori ca să deseneze ce-i trecea prin minte. Cu forța luată din această imagine îndrăznea acum să se adreseze femeilor din sinagogă fără să roșească, nici să se bâlbâie, femeile nu mai îndrăzneau să-i corecteze felul de a vorbi și greșelile de gramatică. Poate vedeau noua dragoste în el, cea de sub fața plină de lacrimi. Acasă se așeza la masă, căutând în memorie chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă apropiai de el și mă prefăcui că vreau să-i smulg din mână chifla. Spre mirarea mea, însă, nou-venitul se feri speriat, se făcu roșu de furie și începu să strige la mine. Atunci, cu un zâmbet forțat și roșind din cauza acestui zâmbet, am dat să-mi salvez demnitatea și am făcut aceeași mișcare de parcă într-adevăr voiam să-i iau mâncarea. Elevul cel nou mă lovi. Era mai mare și mai puternic decât mine, așa că m-a bătut de-a-binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Maria face o mâncare excelentă. Stați să vedeți și felul al doilea! interveni Maria. La ăla m-a ajutat Ileana, ea este foarte pricepută la prepararea fripturilor. Abia aștept! răspunse Cristian privind spre fata lui Simion Pop care tăcea și roșise ușor cu ochii în farfuria dinaintea ei. Nu asta am vrut eu să întreb. Redeveni serios bărbatul. Nepotu-meu spunea că ai suferit un accident și încă ești în perioada de refacere. Ia spune, nu ești obosit? Ai făcut totuși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se îndepărtase să aducă comanda. Toma își sprijinise coatele de masă, aplecându-se spre ea: Eu am propunere, spusese el. Ce-ar fi dacă nu ne-am mai "dumnevostri" atâta!? Hai să lăsăm formalismele! De acord? Ileana dăduse din cap, roșind ușor. După cină, porniseră să facă câțiva pași înainte de a merge spre casă. Se întunecase de-a binelea și răcoarea nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și port pantaloni... Nu puțini mă acuză că țin În apartamentul ăsta o casă de toleranță. Altfel ar sta lucrurile... M-am bizuit că semiîntunericul Îmi ascundea roșeața. — Iertați-mă. Nu știu de ce vă povestesc toate astea. Vă fac să roșiți. — E vina mea. Eu am Întrebat. RÎse, nervoasă. Singurătatea emanată de femeia aceea ardea. — Dumneavoastră semănați un pic cu Julián, spuse ea dintr-o dată. La felul de a privi și la gesturi. Și el făcea ca și dumneavoastră. Rămînea tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că seamănă mai mult cu mine decât cu tatăl lor. — De ce nu mi-ai îngăduit niciodată să-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să-l cunoști? Mi-a zâmbit și zâmbetul ei era cu adevărat foarte dulce, apoi a roșit puțin. Era neobișnuit ca o femeie de vârsta ei să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mi-ai îngăduit niciodată să-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să-l cunoști? Mi-a zâmbit și zâmbetul ei era cu adevărat foarte dulce, apoi a roșit puțin. Era neobișnuit ca o femeie de vârsta ei să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am tradus asta, Strickland a dat enervat din umeri: — Spune-i să se ducă dracului. Maniera în care a dat răspunsul făcea absolut evident conținutul acestuia, și fata a dat capul pe spate într-un gest brusc. Poate chiar a roșit pe sub fard. S-a ridicat în picioare și. a spus: — Monsieur n’est pas poli. Și a ieșit din cârciumă. Eram cam supărat. — Nu văd de ce a fost nevoie s-o insulți. La urma urmei, nu-ți făcea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Chardin, nu? Am văzut cele mai frumoase femei din lume, dar n-am văzut încă una mai frumoasă decât soția lui Dirk Stroeve. — Dacă nu te potolești, Dirk, am să plec. Nu, mon petit chou, îi zise el. Doamna a roșit puțin, tulburată de patima din glasul lui. Din scrisorile pe care mi le trimisese aflasem că-și iubește foarte mult nevasta și vedeam că nici acum nu-și putea lua ochii de la, ea. N-aș fi știut să spun dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai dea drumul înăuntru? — Nu știu. M-am uitat perplex la Stroeve. Stătea ca un școlar pe care îl mustră un profesor. — Să încerc să ți-l iau eu de pe cap pe Strickland? l-am întrebat. A tresărit și a roșit încă și mai tare. — Nu. Mai bine să nu te amesteci. M-a salutat din cap și s-a îndepărtat. Era limpede că dintr-un motiv sau altul nu voia să discute chestiunea. Nu înțelegeam de ce. XXVIII Explicația a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
interpune masa pământului? Arrigo nu reuși să Își stăpânească o privire compătimitoare. - Și totuși, messer Alighieri, există o soluție cum nu se poate mai simplă. Gândește-te și vei ajunge la aceleași concluzii la care am ajuns și eu. Dante roșise. Pe moment, nu reușea să găsească acea explicație rațională pe care celălalt o considera de la sine Înțeleasă. Se hotărî să schimbe vorba. - La școala lui Elia da Cortona ți-ai deprins subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se repezi să le examineze, cuprins de o poftă de neînvins. Trecu repede În revistă câteva frontispicii, Însă mai apoi puse la loc brusc ultimul volum pe care pusese mâna. Se Întoarse către Însoțitorul său cu câteva cuvinte de scuze, roșind. Să cotrobăi printre cărțile unui om nu era oare ca și cum i-ai fi cotrobăit prin suflet? Arrigo rămăsese În prag, surprins de o asemenea surescitare. - Nu te scuza. Norocul cel schimbător a vrut ca mie să mi se dea posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să trăiesc, după cum mă ajută și să fiu aproape de tine, chiar dacă nu te văd, chiar dacă nu te pot strânge în brațe. În timpul cinei, Tristețe a vorbit puțin. Era timid ca un adolescent, iar uneori, când îl priveam ceva mai mult, roșea. Când l-am întrebat dacă singurătatea lui nu era o povară prea grea, a părut că se gândește îndelung, apoi a spus pe un ton grav și calm: „A fi singur e un lucru de ține de însăși condiția umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de vin, eu nu beau!, nu bei, nu bei, dar mă iubești?, ți-am spus: ca sarea-n bucate, dar sunt un om dificil, un artist, va trebui să mă înțelegi, și iar: vrei să fii nevasta mea?, ea se roșea și răspundea repede, uitându-se numai în ochii mei: vreau! Doamne, cât am sărutat-o pe Anita mea...). A fost singura dată când am agățat o femeie, și rău am făcut, am, astăzi, destul succes ca să vină ele, femeile, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul ăla pervers al meu, „mai bine făceam mișto de el”, m-am ridicat și i-am zis exagerat de politicos: nenea, vreți să stați jos, nenea? S-a roșit și, la prima, a coborât. Eu am râs de el, „uite cum mai trece vremea, toate fetele-mi zic nenea”, (muzica va cânta câteva acorduri din melodia populară Uite cum...), îți zic, ca proasta am râs, pentru că, de fapt, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușor să le spun bărbaților te iubesc!!!, să-i privesc în ochi, să aștept privirea lor curioasă, se uită ca niște vițeluși în ochii mei de aur, sexul mă linișteșteee!!!... Haaaideți, doamna Loredana... de pe scaunul ei de nuiele, Neli se roșise de mai multe ori până acuma și, când aude ea de centimetri, fața frumoasă, fără un rid, se înrourează vizibil, Neli se oprește din împletit funia de ceapă, haideți, doamna Loredana, că nu vă cred, multe le-ați exagerat, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca un geambaș, și-i zice vesel: ești genul care pierde mereu, că mai sunt și din ăștia!!!, da-da, e mai bine așa!, ia trage tu jaluzelele!, îi mai spune fetei, în timp ce el începe să se dezbrace, inaugurăm?, ea roșește cumplit, vreau la baie, du-te, că o să intru și eu după tine. Se iubesc cu disperare, fiecare știe doar el de ce, fiecare are alte motive, i-a inundat o tristețe amară pe care nu o poate ascunde nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sau, poate, chiar nu-l înțelege, dacă ar fi înțeles ordinea propusă de el, ar fi fost năucitor, ei!, sau o pulă, a doua, încă una, nu știu dacă fac față singur!, râde el fals, ea lasă capul în jos, roșește, îi vine să se ridice, să fugă, nu, nu, nu!, suspină ea încet, nu are nici un alt curaj. Dialogul a fost rapid, el a aflat ce-a fost de aflat, ea trebuie să-i mai explice. Dacă iubesc pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am înțeles-o și, când eu mă strofocam de mama focului, cu cei zece meșteri mari, calfe și zidari, ea s-a ridicat să bea apă. Era goală, așa cum o făcuse maica ei. A traversat camera, dar eu m-am roșit tot, nu i-am făcut nimicuța. A fost o lecție de umilire pe care n-o pot uita. Ia să-i fi băgat pula în gură, să vezi cum se liniștea. Tu cum ești? — Eu sunt bolnavă. Ți-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
primii care te atrag, sunt albaștri și strălucitori, mărginiți de sprâncene cu fire lungi, nasul, mare, aproape trage în jos, e celebru în facultate, deși e primul lui an de scenă, mare nas, dom’ profesor!!!, spuneau fetele cu haz, el roșea de plăcere, acum se gândea obsedat la Rita, fata din fața lui, știa că va deveni prima lui nevastă, n-avea ce face, trebuia să o ia, era însărcinată. Dar n-avusese orgasm niciodată cu el și suferea ca un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
precaută. — Chiar că ești Înalt... dar ai rămas foarte chipeș... ai trecut deja de vârsta delicată... sau asta-i la șaisprezece ani? Poate la paisprezece sau cincisprezece; nu știu niciodată precis, dar ai sărit peste ea. — Nu mă face să roșesc, a murmurat Amory. — Dar, dragule, ce haine bizare! Arată de parc-ar forma un set... nu crezi? Și lenjeria ți-e tot violacee? Amory a scos un „hmm“ nepoliticos. — Să te duci neapărat la Brooks’ și să-ți cumperi câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de plăcere când „Wookey-wookey“, bătrâna menajeră surdă, Îi declara că era flăcăul cel mai chipeș văzut de ea vreodată. Îl Încântase că era jucătorul cel mai tânăr și mai mic În greutate din prima selecționată de fotbal a școlii. Se roșise de plăcere când doctor Dougall Îi spusese la sfârșitul unei discuții Încinse, că, dacă ar fi vrut, ar fi putut lua cele mai bune note din școală. Dar doctor Dougal, se Înșela. Pentru Amory, era temperamental imposibil să obțină notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spre Amory. De obicei, expresia de pe fața ei constituia un răspuns mulțumitor pentru oricine, dar de data asta s-a hotărât să vorbească: — Cum așa, ai auzit...? De la cine? — De la toată lumea - În toți anii cât ai fost departe. Ea a roșit, cum se cuvenea. La dreapta ei, Froggy era deja hors de combat, deși Încă nu-și dădea seama. — Să-ți spun de ce mi-am amintit În legătură cu tine În toți anii ăștia, a continuat Amory. Ea s-a Înclinat spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]