649 matches
-
cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
păcură (un lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului). Păcura, ca să nu fie atinsă de intem perii, era protejată de un coviltir, adică un acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate, peste care se întindea rogojini sau pânză groasă. Păcurarul stătea pe un jiț vechi, în față-și mâna caii. Atârnate, pe ambele părți ale căruței erau două găleți de păcură sau chiar un butoi (când aveau casă nouă cu acoperiș de draniță): Când ne-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
două încăperi despărțite prin uși glisante. Într-una din încăperi se pregătește ceaiul, iar în cealaltă este servit după ritual. Ne-am descălțat la intrare și am încălțat papucii puși la dispoziția noastră. Ceaiul ne-a fost servit pe „tatami”( rogojini din paie de orez), în ceșcuțe deosebit de fine, cu superbe desene florale, iar lângă fiecare ceșcuță se afla câte o prăjiturică delicioasă din orez și fasole dulce. Am savurat, în liniște, licoarea magică, meditând la istoria Japoniei, la faptul că
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
spre Nikko. Nikko oferă multe atracții: temple, plajă, parc, păduri, renumita cascadă „Kegon”, Altare shinto, lacul „Chuzenji-ko”, mausoleul Shogunului Tokugawa... Ajungând în Nikko, ne-am cazat la „ryokan” ( han), spre bucuria mea și a lui Dimi căci dormim pe „tatami”(rogojini din paie de orez). Ca și la alte ryokane, suntem serviți numai cu mâncare tradițională, diversă și îndestulătoare. Grupul nostru ia masa într-o cameră, rezervată din timp, care are la ușa de la intrare, pe un carton, scris în japoneză
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
simbol al înțelepciunii.. Se zice că atunci când dăruiești cuiva un cocor, îi dăruiești sănătate și longevitate. În Yudanaka, ne-am cazat la un „ryokan” . Ce-i acela un „ryokan”? Este un „han” cu specific tradițional, unde se doarme pe „tatami”(rogojini așezate direct pe podea) și unde se consumă numai mâncăruri tradiționale. La „ryokan” sunt onsene(băi fierbinți), proprietarul a captat izvoarele termale, din apropiere, în mai multe băi acoperite. În plus, mai sunt două în aer liber, unde te poți
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
doilea templu vizitat se afla un ventilator care împrăștia picături fine de apă, semănând cu o ploaie răcoroasă. Era foarte cald, iar acest „mini-duș” a fost binevenit. La acest templu există același ritual, ca și la celălalt. În fața altarului sunt rogojini simple pe care umbli desculț, ceea ce-ți dă senzația de puritate, umilință și smerenie... In fața zeilor imperturbabili, senini și înconjurați de lumină, te simți ceea ce ești: o picătură în „oceanul” vieții. De la magazinul din incinta curții templului ne-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ca să se vadă tot, să se prețăluiască tot. Între altele, Șucuran vrea să-i întoarcă politețea lui Dan și să-i trimită, la întoarcerea mea, un pui! Focul ardea în vatră, tătăroaicele mi-au cedat locul, s-au așezat pe rogojini de papură și am pus de-un taifas prin tălmaci: a trebuit să povestesc tot: plecarea ta, starea mea sufletească. Din când în când, Menaru mă întrerupea: „Să dai Dumnezeu să meargă bine la ea. Serghil Cara-Căz frumos, cap - cap
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
US renovarea completă a biroului În care vrea să fie instalat și care a costat modica sumă de lei 100.000. În timpul reparațiilor, mobila donată US de către rudele poetului Tudor Arghezi, precum și un birou aparținînd lui Alexandru Macedonski, acoperite cu rogojini au suferit intemperiile timpului nefavorabil”. d.o. Topul preferințelor lui P. Necula Dintr-o „Informare” privind perioada 1972-1975 (inclusiv), am extras și părerile numitului cenzor vizavi de producțiile literare de tot felul scoase pe piața județului Vaslui În acest interval
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Jibrieni, sat de lipoveni de unde se putea merge cu caicele pe mare până la Vâlcov. Iar de la Vâlcov toate drumurile erau posibile dar numai pe apă: Chilia, Câșlița Dunăre, Tulcea, Reni Galați. Aici l-am întâlnit și pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos și mai așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu chefalii. Se adunau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care depășește cu mult chiar preceptele religioase. Biblia nu spune decât că omul trebuie reîntors țărânii. Paranteză: cenușa e tot țărână. Și așa se făcea În epoca creștinismului primitiv: Între cadavru și pământ nu exista decât o pânză ori o rogojină. Acum, se mai interpun un copârșeu, respectiv o urnă și un cavou, ce-l izolează față de pământ; circuitul se va Închide și astfel, dar cu mult mai târziu, timp În care cimitirele se Întind mereu, transformând teren agricol În ceva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
studenți, toți foarte prietenoși, șeful camerei fiind Aristotel Popescu. Imediat după cină, Popescu a ținut un discurs violent la care Pangrate a reacționat, provocând începutul bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu-l cu cotul și murind. Într-o zi, Popescu i-a turnat o batistă plină cu sare în gamela cu mâncare și i-a dat să bea apă sărată
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
copiii, a urmat patul cu picioarele -țăruși bătuți în pământ pe care se fixau scândurile pe care se p uneau ca saltea paiele sau păierul, iar în casă - mai nimic, doar lavițe, masa și scaunele cu trei picioare, pe pat rogojina care ținea loc de așternut, pled sau cearșaful de astăzi. Ca și țăranul, minerii duceau o viață la marginea existenței umane. Plătiți cu un salariu de mizerie, ei de abia se descurcau, mai ales că aveau și câte 6-12 copii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
numai cu ierburi, buruiană, sau dacă mai cultivau și porumb, fasole și ceva roșii se chema că sunt gospodari, că de îmbrăcăminte și de mobilierul casei nu se putea vorbi, dacă avea un pat de lemn, pe capre, cu o rogojină pe el, totul părea normal. Orașul era departe, mulți mureau fără să fi ajuns la el, curiozitatea și banii nu-i scoseseră dintre dealuri... Nu-mi mai amintesc cum decedau, cine-i înmormântau, de unde și cum cărau apă să aibă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
norvegienii care au mers până la Polul Nord. Într-o vară pe când stam de pază la bostănărie cu unchiul Constantin, care era numai cu opt ani mai „mare” ca mine, o ploaie torențială ne-a obligat să ne adăpostim amândoi sub o rogojină. Tot la paza bostănăriei cu unchiul Constantin, a venit un copilaș mai mic decât mine, desculț, murdar, cu semne clare că nasul îi făcea inundații până peste buza de sus a gurii, și ne-a cerut un pepene ca să mănânce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de borangic sau mătase. Alte bunuri realizate în ateliere meșteșugărești și manufacturi erau: făină, lumânări de ceară și de seu, săpun, piei tăbăcite, oale de pământ pentru sobe și apeducte, chiupuri pentru bucătărie și flori, olane pentru acoperit case, cărămidă, rogojini etc. Meseriașii construiau case din cărămidă și din lemn, confecționau îmbrăcăminte și încălțăminte, produceau vase de tablă și de lemn, sobe de cărămidă și de fier, trăsuri și sănii, diverse mobile etc. La Huși funcționau două fabrici de bere, care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
descătușez nodul din gât, apoi petrec un timp, ce mi se pare o eternitate, sprijinită de copac vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu, apoi cad într-un somn adânc”. Desigur că cititorul se va întreba și în legătură cu câștigul participanților la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o cămăruță ceva mai mică decât cea în care locuiesc Sandra cu Alfonso, și am un sentiment ciudat după primul pas. Studiez încăperea întunecată cu un amestec de curiozitate și amuzament. Pe jos, în colțul din fața ușii, este întinsă o rogojină ca un fel de pat iar lângă rogojină un pietroi mai mare decât capul meu este echilibrat într-un capăt foarte ascuțit, aproape în punct. Vizavi de rogojină este o banchetă mititică, de lemn, pe peretele opus intrării este o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care locuiesc Sandra cu Alfonso, și am un sentiment ciudat după primul pas. Studiez încăperea întunecată cu un amestec de curiozitate și amuzament. Pe jos, în colțul din fața ușii, este întinsă o rogojină ca un fel de pat iar lângă rogojină un pietroi mai mare decât capul meu este echilibrat într-un capăt foarte ascuțit, aproape în punct. Vizavi de rogojină este o banchetă mititică, de lemn, pe peretele opus intrării este o altă ușă ținută închisă de un laț prins
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
curiozitate și amuzament. Pe jos, în colțul din fața ușii, este întinsă o rogojină ca un fel de pat iar lângă rogojină un pietroi mai mare decât capul meu este echilibrat într-un capăt foarte ascuțit, aproape în punct. Vizavi de rogojină este o banchetă mititică, de lemn, pe peretele opus intrării este o altă ușă ținută închisă de un laț prins întrun cui, iar în colțul de lângă intrare deslușesc o masă întunecată cu un scaun de lemn. Devin foarte silențioasă. Ne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
descătușez nodul din gât, apoi petrec un timp ce mi se pare o eternitate sprijinită de copac, vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu apoi cad într-un somn adânc. Comentam cu Sandra și Alfonso și alți câțiva prieteni de familie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fusta dungată caracteristică tribului Tsachilla. Înghit în gol, șocată de evenimentele subite și îmi observ un gând trecător: CE CAUTĂ MAMA LUI AICI??? Alfonso îmi face semn să mă așez la masa lui, el cu mama lui se așază pe rogojină, Eliza ia loc pe bancheta de lemn după care toți se uită întrebător la mine. În mod evident, vreau nu vreau, deja am intrat în horă și, deși nu am idee de ce se întâmplă, aprind o țigară, suflu fumul prin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
doar că în ultimele luni călătoria mea a luat o altă întorsătură. Intru în magazin, trec printre niște haine agățate și merg să întreb de experiențele șamanice. Vânzătoarea foarte amabilă mă conduce la etaj într-o cameră goală, cu o rogojină rotundă în mijloc și câteva perne și scaunele în jurul rogojinii și mă roagă să aștept câteva minute până la venirea șamanului. Rămân singură, mă apropii de rogojina ceremonială și tresar la vederea câtorva elemente cunoscute: Agua Florida, un pachet cu mapacho
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
altă întorsătură. Intru în magazin, trec printre niște haine agățate și merg să întreb de experiențele șamanice. Vânzătoarea foarte amabilă mă conduce la etaj într-o cameră goală, cu o rogojină rotundă în mijloc și câteva perne și scaunele în jurul rogojinii și mă roagă să aștept câteva minute până la venirea șamanului. Rămân singură, mă apropii de rogojina ceremonială și tresar la vederea câtorva elemente cunoscute: Agua Florida, un pachet cu mapacho , o sticlă cu aguardiente, plus alte câteva unelte, pene, borcănașe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
șamanice. Vânzătoarea foarte amabilă mă conduce la etaj într-o cameră goală, cu o rogojină rotundă în mijloc și câteva perne și scaunele în jurul rogojinii și mă roagă să aștept câteva minute până la venirea șamanului. Rămân singură, mă apropii de rogojina ceremonială și tresar la vederea câtorva elemente cunoscute: Agua Florida, un pachet cu mapacho , o sticlă cu aguardiente, plus alte câteva unelte, pene, borcănașe cu lichide neidentificate, colorate. Apare șamanul, Don Carlito, de vreo șaizeci de ani, scund, puțin încovoiat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]