1,034 matches
-
Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Poftim scârba de-a fi om Ce poate fi mai tentant Ori femeia ca partener im posibil Cale bătută de lehamitea de fie care zi Îngerii disperării roind în jurul tău Ai pierdut și ce n-ai avut niciodată Înalți privirea până când nu-ți mai ză rești nicio rană Norii se pierd printre firele de iarbă Cine câștigă însă se pier de printre amănunte gratuite Așa că la pensionare voi
EREZIA SCÂRBEI DE-A FI OM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378886_a_380215]
-
plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind sincer, îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Toate Articolele Autorului Sfântul Dumitru, ca martir de Mare Mucenic creștin, a fost Izvorâtor de Mir din moaștele păstrate-n scrin. În tradiții moștenite e comoară sufletească. La sărbătorile sfinte, creștinii să-l prăznuiască. În Ajun de Sfânt' Dumitru, copiii roiesc lângă foc. Că-n ritual de Sâmedru alugă rău și dă noroc. Din vremuri îndepărtate, străvechi obicei revine cu focuri arzând în noapte, ce-ar avea puteri divine. Lumina-n noapte alungă duhuri rele, rătăcite. Celor ce sar focu-n fugă
OBICEIURI DE SFÂNTUL DUMITRU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379870_a_381199]
-
ajunși acasă, bunica se repezi să-și îmbrățișeze nepotul cel pierdut și regăsit. Apoi, după ce îl dojeni totuși un pic, avu grijă să-și îmbuneze odrasla făgăduind niște dulceață de fragi. Bunicul era deja preocupat cu un nou roi, tocmai roise un stup cât timp bunicii căutaseră pe Ionuț cel dispărut de-acasă. Strânsese cu mare grijă roiul din pom, îl aranjă într-un stup nou, apoi dădu vestea cea mare bunicii și, mai ales, nepotului: - Mâine vom scoate mierea de la
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
întâmplare cu micuții pui. Își găsi altă îndeletnicire prin livadă. Soarele deja încălzea puternic, spre bucuria insectelor, mai ales a albinelor. În preajma tuturor stupilor era zarvă mare. Vuia văzduhul de mulțimea zburătoarelor mici. Deodată, Ionuț auzi glasul bunicului din spatele lui: Roiesc albinele ! Măi, copile, tu nu vezi că au roit albinele din stupul cel galben ? De ce n-ai strigat să venim ?! Era pentru prima dată când Ionuț vedea cum roiesc albinele. Ieșiseră multe-multe din stup, toate deodată și se avântară sus
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
livadă. Soarele deja încălzea puternic, spre bucuria insectelor, mai ales a albinelor. În preajma tuturor stupilor era zarvă mare. Vuia văzduhul de mulțimea zburătoarelor mici. Deodată, Ionuț auzi glasul bunicului din spatele lui: Roiesc albinele ! Măi, copile, tu nu vezi că au roit albinele din stupul cel galben ? De ce n-ai strigat să venim ?! Era pentru prima dată când Ionuț vedea cum roiesc albinele. Ieșiseră multe-multe din stup, toate deodată și se avântară sus, în văzduh, învârtindu-se tot timpul, copleșind parcă cerul
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
de mulțimea zburătoarelor mici. Deodată, Ionuț auzi glasul bunicului din spatele lui: Roiesc albinele ! Măi, copile, tu nu vezi că au roit albinele din stupul cel galben ? De ce n-ai strigat să venim ?! Era pentru prima dată când Ionuț vedea cum roiesc albinele. Ieșiseră multe-multe din stup, toate deodată și se avântară sus, în văzduh, învârtindu-se tot timpul, copleșind parcă cerul. Apoi se îndreptară spre un pom înfrunzit din livadă, așezându-se pe o ramură, toate, ca un ghem mare. Pentru
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
din livadă, așezându-se pe o ramură, toate, ca un ghem mare. Pentru bunic nu era de șagă. Roiul trebuia strâns repede, să nu se ridice și să fugă mai departe, cine știe unde, în pădure. Așa că strigă la bunica: Hei, Ileano, roiesc albinele! Adu repede o găleată cu apă și roinița cu pămătuful! Adu repede ! Însuși bunicul alergă în casă, căută masca lui de prisăcar, o puse pe cap, luă roinița și foșcăitoarea de fum, cu care să strângă roiul de pe pom
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare, în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă ei îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] „...Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu ?... Oare nu se mișcă
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
ce colț al lumii se ascunseseră?. Își simți mâinile - adânc băgate în buzunare - înlemnite și reci ca gheața. Nu găsi răspunsul. Pășind fără grabă, ca și cum ar fi obosit dintr-odată, se întoarse către tarabele cu produse de casă, pe lângă care roiau pofticioșii. Se hotărâse să-i cumpere Iolandei ciocolată de casă și o bucată de tort. Știa că-i plac foarte mult dulciurile și chiar dacă doctorii i le interziseseră, ea nu renunțase cu totul la ele, așa că, ori de câte ori o vizita, se
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
nimic, a zâmbit și a tăcut. Am luat-o de mână și am plecat cu ea pe aleea principală . Căldura mâinii eu parcă ne sudase și am pornit așa prin pădure ca doi rătăciți, electrizați de puterea magică a dragostei. Roiau gâzele într-o nuntire cosmică, florile își deschiseseră petalele în mii de culori, flori albe, flori roșii, albastre, galbene, un rai rupt din Raiul dumnezeesc; stejari cu figuri stranii, întortocheate în mii de feluri, își deschideau gurile lor de balauri
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
numai să fii. A plecat iarăși din țară Bietul trântor supărat Și-ar fi vrut ca să rămână Într-un „Stat”, mai depărtat Să îngrijească măcar mierea Ori să facă-n stup curat Chiar s-a hotărât să plece Cu un „roi” tânăr răsculat. Se gândiră ca-mpreună, Acolo-n străinătate Să înjghebe o „Stupină” Pentru suflete-nsetate. A umblat sărmanul trântor Din zi până la-nserat, Și-mplinea porunca lor Că de-aceea l-au chemat Știi!? - trebuie puțin să iasă, Se
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
Înconjurăm biserica împreună cu preoții, purtători ai sfântului Epitaf - pânza catifelată cu înmormântarea lui Hristos pictată. Ne oprim de patru ori și ne hrănim sufletele cu rugile lor. Trecem pe sub Epitaf... Îngerii sunt cu noi! Biserica-i prea plină. În jur roiesc enoriașii. Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos! Îngerii se află printre noi! De secole rememorăm tristețea acelor zile, Patimile lui Hristos - Cel venit să ne lumineze, să ne dezvăluie sensul vieții, de sub stăpânirea păcatului să ne elibereze. Din volumul de versuri
VINEREA MARE A PATIMILOR LUI HRISTOS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380340_a_381669]
-
un sâmbure de brumă mătură umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuți din oselele pământului sub tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă și-un ochi vânat cuvintele roiesc acre ca niște viespii ațâțate zdrobite le cos la subțioara unui cercan să mușc din ele încăpățânarea de a nu auzi și cu urechile astupate de doi greieri rămași într-o umbră de coasă să-mi redobândesc libertatea de a
MITRIDATIZARE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380531_a_381860]
-
vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare, La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare. Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin, ... Citește mai mult În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat,În ploaie, gustul verii rupe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si albaștri, isi plâng de dor, de-ai lor copii, Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin,... IX. ECATERINA NEGARA. IOANA BADEA ȘI FIINȚĂ GESTULUI ORTODOX, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016. Vorbim de poeți că despre niște
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu. Un colț de răi, într- o grădină de poveste În care tu și eu rostim la unison, plângând: "A fost frumos", dar vrem să spunem "este!" Iubirii, floare de tei,( nostalgic gând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara,Într- un poem, pe scenă, că-i artist.Și iese- încercănat după cortina, iară.Dar teiul nalt și rămuros veghează,Trimite fluturi albi la geamul meuși ei mă amețesc,( roiesc, se aliază),Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu.Un colț de răi, într- o grădină de povesteîn care tu și eu rostim la unison, plângând:"A fost frumos", dar vrem să spunem "este!"Iubirii, floare de tei,( nostalgic gând).... VIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
insiști, El înțelege de prima dată. • Optimistul care s-a înșelat e egal cu pesimistul care a avut dreptate. • Mă întrebi ce fac? Beau apă! Nu ca alții care în loc să bea apă, își beau mințile (Vlad Nicolau). • Pe căciulile unora roiesc muștele... Sunt țări care din Evul Mediu și până acum au mai regresat un pic. Dacă ne plac bucatele, cine merită bacșiș, bucătarul sau chelnerul? • Apele încete sunt mâloase. Când aflu unele chestii, regret că n-am rămas ignorant (Andrei
MINUNI & DEFECTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374414_a_375743]
-
aripile în buzunarul hainei cu pantofii în mâini... * degeaba îți mângâi eu glezna rotula genunchiului degeaba suflu ca o mamă care știe să-ți ia durerea cu mâna glezna trebuie pusă în ghips * Disperare și resemnare. * Oamenii în halate albe roiesc în jurul nostru ca fulgii și se îndoapă cu fluturi. * Tu plângi - ți-au mai rămas câteva lacrimi și pentru fluturii morți * înlăcrimezi norii * iar eu nu pot să-ți întorc nici măcar o rază de Soare.... Referință Bibliografică: Schiță în alb
SCHIȚĂ ÎN ALB de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374582_a_375911]
-
mă iubești Fără să te gândești un pic? De ce la tine "Te iubesc" E doar o vorbă spusă-n vânt? Ca o rază rătăcită... Ce cauți Soare pe Pământ?!? Oare nu ai pe bolta ta Destule astre și planete?!? Toate roiesc în jurul tău Cu lucii filamente... Îți aparține galaxia Și întregul Univers... Eu, tot ce am e doar o pană Îți pot așterne doar un vers... Mă las atrasă de-a ta rază Ca efemera de lumină... Simt cum ard și
STROPI DE SOARE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373535_a_374864]
-
Acasa > Poezie > Credinta > INVIDIA Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ai invidiei ochi negri Stau țintiți asupra mea, Roiesc în jur precum corbii, Dornici de-a mă sfâșia. Se strecoară-n a mea cale În haine prietenești, Însă scopul dumisale E să știe cum... gândesc. Pofta ei de-a sădi răul Unde binele-i stăpân, Se va potoli în
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374890_a_376219]
-
genul unei expresii de leoaica în călduri, te dădea gata cum intrai în raza ei de acțiune. În mersul lor, aparent dezorganizat, toate își agitau trupurile în fel de fel de mișcări obscene, doar, doar vor atrage atenția băieților care roiau în jurul lor, ca la intrarea într-un stup plin cu miere. -Fetelor, ce ați zice dacă mi-aș prinde un inel cu biluță de limbă ? Ar fi trăsnet, nu ? Se umflă Lory în atmosfera unei inepții ce le lasă” mască
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > STRĂIN ÎN VISE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului De e târziu iar și-nvie fluturii nopții, Alergând veseli înspre lumina aprinsă, Roind în juru-i și dansând în pragul porții, Știu că taina lumii din vise e desprinsă!... Când ei se-nvârt în semnul roții și ceasul stă, Tăcut și uimit de spiritul viu ce-i ascuns În pauza de timp, în care
STRĂIN ÎN VISE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374030_a_375359]
-
adăugat: Așa-i cu politica asta! Dar ce vină avem noi? Wehrmacht-ul nu e implicat în astfel de treburi, iar noi aparținem de Wehrmacht. Și ce mă tot ții de vorbă, m-a repezit la urmă, hai să ne roim, că nu prea mai e rost aici de cireșe! Într-adevăr, paznicii convoiului tăbărâseră pe bieții noștri cireși, îi ciopârțiseră, își înfundau sacii pentru provizii, unii se hârjoneau, țintindu-se cu sâmburi lansați printre degete. La un moment dat, un
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]