6,157 matches
-
rău de tot, nu mai putea fi resuscitată decât cu forța armată și aceea a învățământului, profesorii au devenit un fel de sub-brigadieri, iar elevii niște argați debili ai țăranului român care, altfel, ocupa multe pagini glorioase în manualele de română și istorie. Trimiși, ca o disprețuită carne de tun, mereu acolo unde lucrurile erau mai ingrate și efortul mai inutil, profesorii români au acumulat o imensă doză de resentiment. Nu mă miră că majoritatea susținătorilor partidelor extremiste provin tocmai din
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
o rezonanță neplăcută"; presupunea că modelul său a fost constituit de unele adjective substantivizate precum Romanoslavica, Italica - si sugera că modele alternative preferabile denumirile de domenii de cercetare de tipul slavistica, germanistica, balcanistica - sau indologie, balcanologie etc. Pentru studiile despre română, termeni mai adecvați ar fi fost deci romanistica sau, eventual, (deși e mai greoi) românologie. Trebuie să remarcam mai întîi că, în ciuda criticii lingvistice, Romanica s-a menținut timp de peste trei decenii; apoi, ca în ciuda persistentei sale, cuvîntul nu s-
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
oferindu-si demisia etc. etc. Uluitoarea candoare îl face pe dl Breban un polemist foarte vulnerabil. Nu vreau să abuzez. Ce păcat că lavă care se revarsă în restul articolului, pîrîiase-pîrîiase, nu e decît o cenușă lichidă "în cele patru române ale mele" de după revoluție! Numărul următor al Contemporanului mi-a scăpat, dar în cel din 22 aprilie, dl Breban revine la atac împotriva României literare, scotînd-o de data aceasta din plutonul instrumentat de funestul centru parizian. Motivul? Publicarea paginilor de
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
o altă întrebare și anume de ce a avut atît de puțină căutare la noi critică bazată pe premisa că literatura este, înainte de orice, un fapt de limbă, o realitate verbală. Mediul (cum spun anglo-saxonii, cu un cuvînt calchiat și în română recentă) sau mijlocul poeziei sau românului este constituit de limbaj. Cu toate acestea, nici poezia, nici, cu atît mai rar, românul n-au fost abordate stilistic. Excepțiile se numără pe degetele de la o mînă. Întreaga noastră critică interbelică (de la Lovinescu
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
enciclopedism pe cont propriu (fiind, în fond, un subinginer, specializat în utilaj tehnologic). Că și la alți autodidacți, entuziasmul față de cultură este mai mare decât spiritul critic. Înainte de recentul român Prizonier în Europa, Alex Mihai Stoenescu a mai publicat 4 române: Drumul Olandei, 1991, Câinii răgușiți, 1993, Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, 1995 și Misiunea dominicana, 1997. Un ecou mai mare decât altele a avut românul Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, asemănător în multe privințe cu Numele trandafirului de Umberto Eco
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
considerat o revelație de Gabriel Liiceanu (care l-a și publicat la selecta Editură Humanitas). Două planuri epice din care unul putea lipsi Românul Prizonier în Europa este construit pe două planuri epice. De fapt, se poate vorbi de două române interferente. Primul are un caracter epistolar și i s-ar potrivi titlul Învățăturile lui Ștefan Predescu către fiul său, scrise în anii terorii comuniste. Ștefan Predescu este etichetat drept "fascist" (de șeful său, Zamfir Zamfirescu, pe care l-a acuzat
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
de ani, sau chiar lui Petrarca, un mileniu mai încoace, li se cerea mai mult mimesis decît, în secolul nostru, lui Bacovia sau Breton (care, între noi fie vorba, a obținut să nu i se mai ceară deloc). Invers, unor române că Gargantua sau Don Quijote nu li se pretindea nici pe departe atîta verosimilitate (psihologică, socială, morală etc.) cîtă li se pretinde Annei Karenina și chiar Ulisse-ului lui Joyce. Cum să dovedești că limbajul trebuie tratat cu aceeași considerație într-o
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
modificase radical peisajul prozei românești, prin român. Toată lumea, observase Ralea, într-un eseu din 1927, scria române, înlăturînd din prim plan proza scurtă. Pînă la urmă, Galaction adopta și el formulă romanesca și, din 1930 pînă în 1935, publică patru române. Teolog prin formație spirituală (din 1926 era chiar profesor de teologie), întîmplarea a făcut ca, in 1930, să fie hirotonit preot, românele pe care le scrie fiind profund irigate de credință religiei ortodoxe, conferindu-le un nepotrivit aer tezist. Și
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
cu atît mai mult creștină - nu poate să constituie vină și nu poate să aducă descalificare operei de artă. Vină și descalificare aduc artei numai lipsa de talent și prostia înfumurata". N-avea dreptate. Dar era post factum, primele două române apăruseră, pe al treilea tocmai îl scrisese și se pregătea să elaboreze un al patrulea. Toate, repet, supărător tendențioase în sensul moralei creștine și, de aceea, azi deloc rezistente, desi interesul pentru ele nu e integral tocit. Primele trei române
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
Rodica Zafiu Cartea Domniței Tomescu, Gramatică numelor proprii în română, București, All, 1998, e, între aparițiile lingvistice din ultimul timp, una care poate interesa, în afară specialiștilor, un public mult mai larg. În genere, onomastica e - ca și etimologia - un domeniu lingvistic care se deschide curiozității culturale generale: originea cuvintelor
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
dintre diversele terminații ale prenumelor, în raport cu genul gramatical (de remarcat frecvență, creată mai ales de hipocoristice, cu care terminația -a, specifică substantivelor comune feminine, marchează nume masculine: Costică, Mitică). Specifică e și existența "perechilor onomastice de gen", fenomen extins în română prin sufixare, cînd se pornește de la prenume masculine - Călin/Calina, Adam/Adama, Filip/Filipa - sau prin derivare regresiva, cînd se pornește de la feminine: Brîndus, Corin, Isabel, Ortans etc. - formate de la Brîndușa, Corina, Isabela, Ortansa. Amploarea fenomenului e pusă în legătură cu tradițiile
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
A apărut, recent, o carte care oferă un adevărat model de echilibru în concepție și în prezentare, reușind să combine rigoarea științifică și stilul accesibil, să asocieze spiritul de sinteză cu propunerea unei noi perspective. Volumul, intitulat De la latină la română (București, Univers Enciclopedic, 1998), îi aparține lui Marius Sală, al cărui renume în domeniul lingvisticii romanice nu mai are nevoie de prezentări; autorul e în același timp și coordonatorul colecției de lingvistică românească, "Limba română", pe care cartea o inaugurează
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
lucrării sînt indicate chiar de autor, de la început: e vorba de o prezentare sintetică a formării și a evoluției limbii române, din perspectiva comparației romanice. O istorie a limbii române în context romanic, bazată pe confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element latin s-a păstrat sau nu în română capătă
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
placheta Coloane albe (dintre multele sale volume aș aminti pe cel din 1945, Turnuri). Dar lirismul e bine controlat în aceste amintiri fericit întitulate Între Capșa și Corso, atestînd deprinderea în ale prozei, verificată și prin cele ale sale două române istorice din 1961 și 1962. De altfel, memorialistica e, prin natura ei, elegiaca și profund subiectivă, încît poezia și proza de evocare ale autorului fac casă bună într-o carte de amintiri, s-o spun dintru început, remarcabilă. E drept
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
copil, putin la trup, dar cu mișcări, necontenit nervoase și iuți și atins de surditate că invalid de război. În 1934, cînd l-a cunoscut mai îndeaproape memorialistul, publicase marile sale piese de teatru, volumul de versuri, cele două celebre române și altele. În același an ajunge redactor la nou-înfiintata Revista Fundațiilor Regale, unde îi publică două poezii și memorialistului. Era unanim stimat, dar cunoscîndu-i-se orgoliul nemăsurat, prieteni și adversari îi făceau multe farse, care îi înveninau viața, dramaturgul și prozatorul
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Hamsun: captivi fără putință de scăpare ai unei permanente apropieri și depărtări, gata mereu să iși afle acea infinită repetare a primei iubiri, pe care o ratează cînd te aștepți mai putin, prăbușindu-se în disperată scormoneală a seducătorilor. Două române de curînd apărute la Editură Univers în seria Knut Hamsun, ce-i drept mai puțin reușite decît marile lui capodopere, însuflețesc aceleași personaje frămîntate de neastîmpărul firii și de vremelnicia iubirii: Visătorii și Cer de toamnă înstelat. Eroii ambelor cărți
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
moară pe Siret, Strada Lăpusneanu de Sadoveanu, primul volum din La Medeleni (cu siguranță cel mai rezistent din trilogie) de Ionel Teodoreanu, Fecioarele despletite, dar, mai ales, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Întunecare de Cezar Petrescu, patru române ale lui Felix Aderca. Ce-i drept, ne despărțeau ani de anul 1933, pe care autoarea noastră, îl considera, pe drept, un an de răscruce pentru românul românesc, cînd au apărut nu mai puțin de 12 române importante, printre care
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Cezar Petrescu, patru române ale lui Felix Aderca. Ce-i drept, ne despărțeau ani de anul 1933, pe care autoarea noastră, îl considera, pe drept, un an de răscruce pentru românul românesc, cînd au apărut nu mai puțin de 12 române importante, printre care Adela lui Ibrăileanu, Maitreyi de M. Eliade, Rusoaica de Gib Mihăiescu, Patul lui Procust de Camil Petrescu, Creangă de aur de Sadoveanu, Drum ascuns de Hortensia Papadat-Bengescu. Dar, atunci, în 1927, cînd și-a scris Ralea celebrul
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
și C. Fîntîneru. Romancierii noii generații (Eliade, Sebastian) și ceilalți, pornind de la experiența lui Gîde și Papini, propuneau formulă românului subiectiv (narațiune tip jurnal), iar Petru Comarnescu numise această formulă nu autenticistă ci "experientalistă". Camil Petrescu, deși, în cele două române remarcabile, practica formulă autenticității, era teoretic, în eseul sau din 1935, Noua structură și opera lui Marcel Proust, pentru românul de tip proustian, în care vedea o expresie fericită a autenticității. Proust, influențat mult de filosofia lui Bergson, de cea
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
se putea în creații tot atît de durabile cît cele precedente iar, în 1957, cînd revine, cu Un om între oameni, la român avea să înregistreze un eșec de prestigiu. În 1939, Călinescu, mare critic literar și autor a doua române, dintre care Enigmă Otiliei era remarcabil, îi răspunde polemic lui Camil Petrescu, cu eseul Camil Petrescu, teoretician al românului. Partizan al românului realist de tip balzacian (cel definit de dl. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, de tip doric), din
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
cu un apel implicit la următorul comandament moral: contribuie la realizarea inevitabilului." Aceasta este chiar "idioțenia periculoasă" la care se referă titlul articolului meu: validarea unui curs necesar al istoriei care justifică toate ororile. Este și tema obsedanta a primelor române critice din deceniile 7 și 8, ale lui Ivasiuc, Preda, Breban, Toiu sau Buzura. Toată problema lor era de a ăntelege mecanismul prin care se realiza inevitabilul, de vreme ce istoria se ăndrepta triumfal spre un moment anume, de neocolit, chiar și
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
dezastruos: Câteva tarabe an față bisericii ortodoxe române din Paris, la doi pasi de Collège de France și de Sorbona, duminică la ora slujbei... de vânzare la prețuri franceze cărți importate din România care reflectă starea editurii an această țară: române dulcege, științe umane, ocultism dar și publicații de extremă dreaptă, rasiste și antisemite." Se dau apoi câteva titluri și citate elocvențe, cu țigani, jidani, "lipitori care sug sângele poporului român" etc. Pentru noi - nici o noutate, abundență acestui gen de tipărituri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
Ioana Pârvulescu Întrucît cărți și articole care să se ocupe de română nu apar foarte multe la editurile occidentale și în limbile de largă circulație, referirile ceva mai consistente la domeniul nostru de interes merită să fie semnalate și aduse în discuție; perspectiva din exterior, chiar cînd e sumara și rezumativa, servește
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
stil modern, occidental în conceperea emisiunilor informative, iar în prezent se numără printre oamenii de bază ai PRO TV, impetuosul post de televiziune condus de Adrian Sarbu. Același Stelian Turlea este însă și un prozator experimentat, autor, printre altele, al unor române - Pavana în peisaj marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ți patul și dormi!, 1997 - care i-au cucerit pe cititori prin simplitatea lor rafinată. De curând, acest autor înzestrat și discret a publicat și el o carte de publicistica, Revoluția
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
arealului luso-brazilian l-a adus în postura, pe deplin justificată, de Ambasador al României în Portugalia. Începând din anul 1987, dl. Zamfir se lansează și pe orbită creației beletristice, cu românul Poveste de iarnă. În anii '90 publică alte două române - Acasă (1992) și Educație târzie (1998) -, ambele apărute la Editură Cartea Românească. Mă voi opri asupra acestor din urmă volume, căci ele mi se par reprezentative pentru o anume redefinire a poziției auctoriale în anii din urmă. Un deceniu marcat
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]