66,509 matches
-
Miron Cosma. Premierul din 1991 era adeptul confruntării directe, stil berbec la perete, pe când levantinizatul Năstase A. e obișnuit să opereze prin învăluire, pe la spate. Așchia donquijotescă a lui Petre Roman îl împingea mereu înainte, spre înfruntarea neînfricată a primejdiei. Românul vechi Năstase A. preferă ocolul, mușcătura scurtă urmată de repliere. Dându-și seama că inamicul nu poate fi învins frontal, îl va hărțui din întuneric, trimițând spre el săgeți otrăvite. A fost suficient un tête-à-tête la Cotroceni pentru ca fragilul castel
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
regulilor genului, suprimând orice judecată morală sau ideologică în favoarea îndoielii și relativității specifice "artei romanului" (și artei în general). Nu putem încheia fără a spune că "lista lui Kundera" cu artiști acuzați în procesele secolului poate fi completată și cu românii Mircea Eliade, Emil Cioran și chiar Eugen Ionescu. Cartea Alexandrei Laignel Lavastine este doar ultimul rechizitoriu. Tribunal și proces Filosofilor existenței le plăcea să insufle o semnificație filosofică cuvintelor limbajului cotidian. Îmi este dificil să pronunț cuvintele angoasă sau flecăreală
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
maternă, care se reduc la Ce mai faci ? cu răspunsul Bine sau Rău. Le știam din copilărie, deoarece bunicul meu, medic în Brașov, își făcuse un punct de onoare să vorbească în limba lor cu toți pacienții, nu numai cu românii. Maghiara și germana nu-i puneau probleme, căci le știa perfect, era însă încîntat că învățase cîteva fraze convenționale și în limba țigănească. - So mai keres ? o întreb deci pe neașteptate pe interlocutoarea mea. Am spus bine ? Se pare că
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
încă foarte mult calității de literat a autorului. Savuroasele articole din Contrafort-ul „României literare" sînt, de cele mai multe ori, niște pamflete de cea mai pură esență literară, la adresa clasei politice care a reușit performanța să transforme, pentru marea majoritate a românilor, frumoasele vise de libertate din decembrie 1989, într-un fără de sfîrșit coșmar. Volumul Atlanticul imaginar anunță - mă bucur să cred - întoarcerea lui Mircea Mihăieș la critica literară. Cartea conține o serie de studii despre scriitori britanici și americani (Thomas Carlyle
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
fotografii de la și despre Rășinarii lui Goga, Cioran și Șaguna, toate sub titlul împrumutat de noi în cronica de față. Tradiții culturale, meșteșugărești și țărănești dintre cele mai originale se întîlnesc în comuna în care s-a născut poetul pătimirii românilor și unde e înmormîntată una din cele mai de seamă figuri ale bisericii ortodoxe. dl Emil Hurezeanu, și el de prin partea locului, ca și dna Ilinca Tomoroveanu, scrie în Planeta sătească: Aici este un buric al pămîntului. Goga și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
dacă ar fi rămas lucid... În ciuda atâtor scăderi, avem de a face cu un scriitor de anvergură ce și-a lăsat pe obrazul veacului iscălitura energică. Dar ce interesant, la acest autor, să se refere cu atâta simpatie la noi, românii... Să citești Kaputt, azi, pare o născocire. E cum ai viziona simultan un film de groază combinat cu o conflagrație mondială crâncenă în plină desfășurare.
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Lumea e plină de inși geniali care au pornit din medii așa-zis dubioase și de proști născuți din familii onorabile! Cred însă că și în privința onorabilității e bine să fim mai reticenți. După toate experiențele prin care au trecut românii de vreo 50 de ani încoace, onorabilitatea mi se pare mai degrabă o chestiune personală decît una de familie. Și de parcă n-ar ajunge că ne omorîm copiii înainte de a se naște, îi lăsăm la voia șanselor mici și pe
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații provocatoare mai ales pentru românii zilei de azi. Argumentele sunt însă valide și sclipitoare. Recomand această carte cât pot de imperativ. E pasionantă.
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
Les Tragiques a lui d'Aubigné, Les Châtiments de Hugo și Satira III de Eminescu, altul este tonul aplicat liricii horațiene. Observatoare atentă la circulația valorilor, lirică și cerebrală, totodată, trăind prin erudiție împărțirea între elanuri și dezamăgiri, compară dezinteresul românilor cu virtuțile estetice ale francezilor. Ei recitau, pe vremea lui Napoleon, ode la prânzurile obișnuite, comentau între prieteni volumele purtate în buzunare sau, ofițeri fiind, trimiteau din bivuacurile lor din Africa de Nord, scrisori lui Sainte-Beuve, anume pentru a corecta afirmațiile făcute
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
ca cum preste puterea simțirilor ar fi", Istoria ieroglifică), Neculce ("trimițiindu-i cartea acie..., ca cum vrè hi de la singur Dumitrașco-vodă", Letopisețul țărîi Moldovei); construcția are numeroase atestări la Bălcescu ("se fățărnici ca cum n-ar ști nimic din cele urmate", Românii sub Mihai-voievod Viteazul) și e încă prezentă la Titu Maiorescu ("rămîne ca cum n-ar fi fost", Critice). Evident, o verificare a uzului actual al îmbinării dă rezultatele previzibile: în Internet, ca cum apare doar în cîteva texte dialectale ("Să
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
1964 a declanșat o campanie populară împotriva vecinului de la Răsărit) și, apoi, a lui Ceaușescu de a exploata sentimentele naționale renăscute (mai ales în 1968, cînd cu intervenția militară din Cehoslovacia) au izbutit să-i împace în bună măsură pe români cu o ideologie de import, respinsă aproape unanim înainte. Comunismul național al lui Ceaușescu n-a mai trezit aceeași ură precum comunismul internaționalist al lui Stalin. Ar trebui, poate, analizat mecanismul psihologic al acestei schimbări. În mod evident, ceaușismul n-
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
mulți. Petre Ispirescu nu face economie de comparații infamante pentru a exorciza obiceiul venetic: "eu îl văz ca o piază rea, ca o cobe, ca unul ce înfățișează semnul jalei și se vâră tocmai în sărbătorile educative de veselie ale românului." Vinovați pentru importarea pomului de Crăciun erau, în opinia lui P. Ispirescu, "cei procopsiți care au călătorit în Apus", tinerii care au studiat în străinătate și au adus cu ei obiceiuri străine, apoi doicile nemțoaice și franțuzoaice. Face un apel
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
pomului de Crăciun, după ce și-a ajuns forma sa tipică, ca să cucerească toată Germania și numai o altă jumătate de secol ca să se răspândească în tot Apusul Europei și să se coboare și în jos de-alungul țărmurilor Dunării până la noi românii." Ne-am referit până acum la articole din presa românească a vremii și trebuie să privim și în principalele cărți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului următor. S. Fl. Marian, în Sărbătorile la români
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
românii." Ne-am referit până acum la articole din presa românească a vremii și trebuie să privim și în principalele cărți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului următor. S. Fl. Marian, în Sărbătorile la români nu menționează obiceiul, probabil pentru că începe ciclul sărbătorilor cu acelea de la Anul Nou. Nici Elena Niculiță Voronca, în Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) nu-l consemnează. Abia în 1914, în studiul etnografic Crăciunul
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
ambianța Sighișoarei sărbătoarea lor, pe care o leagă de Vlad Țepeș, pentru ei Dracula. Aceeași permisivitate o arată și alții, spre exemplu japonezii, care s-au consolat să aibă și ei carnaval la Tokio. În fine, să ne amintim că românii au trimis, în 2001, de Crăciun, la Vatican, un falnic brad din Carpați, sub care, în piața San Pietro, au răsunat sfintele colinde românești.
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
și-un pământ, nu-ți rămâne decât să spui că, în fond, nici de capul lui Shakespeare nu e mare lucru, și că cine știe ce rapsod din jungla amazoniană ar putea foarte bine să-l înlocuiască în programele școlare. Dar problema românilor nu sunt academicii occidentali. Problema românilor sunt ungurii. O fi rostit George W. Bush vorbele solemne că România nu mai are a se teme de vreun dușman dinafară și că oricine va îndrăzni să atace militar România va avea de-
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
involuntar, jurnaliștii români sunt cei mai buni avocați ai premierului maghiar Peter Medgessy, adevărata țintă a "denigratorilor" de la "Magyar Nemzet". Din primul rând, ni se reamintește că respectivul domn a colaborat cu securitatea maghiară ("numele conspirativ") și ar fi vândut românilor și slovacilor, al căror "gest de apreciere" este pentru el "mai important decât existența și viitorul maghiarilor de peste hotare". Dacă mai luăm în considerare și românizarea numelui Medgessy (Petre Mediaseanu), cam la atât se oprește "comentariul denigrator" și "ura față de
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
dl. Năstase prezența la Budapesta a fost o lovitură de imagine, e la fel de adevărat că alegerea lui 1 Decembrie ca zi națională a României n-avea cum fi pe placul vecinilor de la apus. Oricare ar fi adevărul din "teritoriu" (voința românilor majoritari de a se alipi Regatului etc.) și oricâtă îndreptățire istorică ar fi existat, personal m-aș fi ferit să dau o coloratură intens celebrativă unei zile care nu are (tot obiectiv vorbind) cum să le placă ungurilor. E ca și cum
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
a Ungariei, s-a preferat turnarea gazului pe foc și oferirea de gloanțe nou-nouțe plutonului de extremiști intrați într-o previzibilă derivă după 21 noiembrie. În ciuda tonului polemic (dar nici pe departe plin de "ură" și mustind de "odioase mistificări"), românii ar face bine să ia act măcar de unele dintre cele afirmate în articol. De pildă, faptul că imediat după Unire, România a semnat o rezoluție prin care promitea maghiarilor din noua lor țară autonomie și sistem educațional independent. în
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
act măcar de unele dintre cele afirmate în articol. De pildă, faptul că imediat după Unire, România a semnat o rezoluție prin care promitea maghiarilor din noua lor țară autonomie și sistem educațional independent. în ce fel s-au ținut românii de propriul cuvânt, se știe. Aduc în discuție această problemă dintr-un motiv foarte simplu: în clipa de față, țara noastră semnează rezoluție peste rezoluție și angajament peste angajament, doar-doar vom reuși să-i păcălim pe occidentali și să intrăm
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
implicăm mental în cercuri concentrice lărgite tot mai mult și lor anume le transferăm o bună parte din virtuțile sau, mai des, din servituțile trăite. Folosim mereu pluralul: noi și ai noștri. Eventual invocăm un singular de maximă globalitate: europeanul, românul, ortodoxul. Sărim direct, mai pe față, mai pe ascuns, în generalități și generalizări, trecând chiar peste aspectele particulare, în care individul aparține unor entități cât de cât delimitate. Invocăm continente, națiuni, credințe, ansamblul unui război, totalitatea unei orânduiri, o ideologie
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
nevoit să-i zic Aventuri aproximative. Fiindcă "sinistra" se apucase și ea să-și scrie memoriile (în intenție), la al patrulea volum, tov. Dulea sau ceva pe-aproape, de la Consiliul Culturii, m-a chemat și mi-a declarat că noi, românii, nu suntem un popor de aventurieri. Și că să-i dau imediat, pe loc, alt titlu. Și i-am propus Oameni fără bună credință. Avertizându-l că vor mai fi încă două părți, respectiv Oameni de rea credință și Oameni
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Cristian Teodorescu Să fie mai cald în case și buzunarele românilor mai pline, cu siguranță că încercarea guvernului de a împinge opoziția la o moțiune de cenzură ar trece drept gluma politică a anului. Nu-mi dau seama cum au calculat strategii partidului de guvernămînt momentul cînd ar putea avea loc
Glume politice nesărate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14479_a_15804]
-
știe că nu merită să trăiești într-o lume fără poeți. (Păunescu, stai liniștit: nu la tine se gândea!) A, și încă ceva: conferința lui Havel se numește "Bun-rămas politicii". Măcar titlul acestui testament de-ar ajunge sub ochii guvernanților români! Pentru că nu doar râia, dar și gesturile pot fi uneori molipsitoare! P.S. Prin acest articol, îi mulțumesc d-lui Havel pentru contribuția sa la primirea României în N.A.T.O. Să nu uităm că simbolicul obiect cu care lordul Robertson a
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
realitatea cotidiană. Dacă nu ne gândim, cumva, că astfel ne instalăm de fapt în realitatea adevărată. Sau lucruri complet aiurea. Că frază notata pe prima pagină pe care, după cât îmi aduc aminte, nu am folosit-o niciodată în vreunul din românele de mai tarziu: X fuma cu brațul îndoit în spate, scuturându-și în timp ce citea țigarea pe umăr. Avea umărul pavat cu cenușe... Sau: Vine un aer rece, polar, dinspre Murmansk, miroase a foci, reni, urși albi... Sau: Scriitorii își profesionalizează
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]