490 matches
-
a ezitat să lovească șobolanul de teamă să nu spargă vasele, poate s-a simțit obosit pentru discuții tensionate și poate că se simțea istovit de presiunea din interiorul partidului, oricum, înainte de ieșirea sa de pe scenă se pare că relațiile româno-sovietice s-au încălzit înainte de a intra într-o perioadă rece. La 27 septembrie 1964, o delegație guvernamentală și de partid românească a mers la Beijing și a participat la a cincisprezecea aniversare a zilei naționale chineze, trecând mai întâi prin
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
suveranitatea, relațiile dintre țările socialiste, raportul între patriotism și internaționalism etc., România a avut multe puncte comune cu China. Influențată de acești factori, România s-a aflat departe de China și în relații strânse cu Uniunea Sovietică. Dar, atunci când relațiile româno-sovietice au devenit tensionate și contradicțiile dintre cele două țări s-au accentuat, relația triunghiulară China - România - Uniunea Sovietică se va dovedi tulbure și România va ajunge să se depărteze de URSS și să se apropie în grade diferite de China
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de URSS și să se apropie în grade diferite de China. După conferința de la București din 1960, România a urmat în mod evident Uniunea Sovietică în problemele ideologice și a susținut poziția sovietică împotriva celei chineze. în același timp, relațiile româno-sovietice s-au întărit oarecum, iar relațiile sino-române s-au răcit. începând din 1963, o dată cu controversele privind strategia de dezvoltare economică a României și intensificarea politicii externe românești, România a îmbrățișat o poziție neutră între China și URSS, așa încât în evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
această privință spre China. Nu numai că Republica Chineză a luat act de acest lucru, dar a și acționat în consecință. în același moment în care ambasadorul român i-a informat pe liderii chinezi, în aprilie 1964, despre mersul relațiilor româno-sovietice, ambasada chineză de la București nota în raportul trimis acasă: „Asupra unor probleme importante, ca de pildă perioada istorică, pacea și războiul, coexistența pașnică etc., România împărtășește aceleași temeiuri cu Uniunea Sovietică; contradicțiile româno-sovietice țin de contactele economice și modul de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
chinezi, în aprilie 1964, despre mersul relațiilor româno-sovietice, ambasada chineză de la București nota în raportul trimis acasă: „Asupra unor probleme importante, ca de pildă perioada istorică, pacea și războiul, coexistența pașnică etc., România împărtășește aceleași temeiuri cu Uniunea Sovietică; contradicțiile româno-sovietice țin de contactele economice și modul de abordare al relațiilor dintre țările socialiste, în ansamblu, între partidele surori; propriile vederi revizioniste nu au arătat încă cum că s-ar fi schimbat”. în februarie 1964, în urma anunțului că PMR dorește să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
propriului lor acord. Aceasta a fost principala cauză pentru care de la început entuziasmul Chinei în a-și da mâna cu românii pentru a rezista sovieticilor a fost de departe mult mai scăzut decât al românilor. De la începutul lui 1965, relațiile româno-sovietice s-au mai detensionat într-un fel, așa încât atitudinea românească față de China a înregistrat încă odată o schimbare subtilă. Potrivit statisticilor ambasadei chineze de la București, „din martie 1964 până în iunie 1965, într-o perioadă de nouă luni, liderii partidului român
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PCR. în octombrie 1964 și martie 1965, succesiv, atât în Uniunea Sovietică, cât și în România, liderii supremi s-au schimbat, astfel că, profitând de această posibilitate, cele două state doreau să relaxeze relațiile dintre ele. Și, într-adevăr, relațiile româno-sovietice s-au relaxat oarecum. Noii lideri au schimbat vizite oficiale reciproce. Dar disputa a luat foc din nou pornind de la chestiunea reorganizării Pactului de la Varșovia. în toamna lui 1965, Uniunea Sovietică a avansat propunerea de a se întări funcționarea Pactului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Revoluția ungară din octombrie 1956 a fost pentru regimul de la București un prilej nesperat de a accede la o poziție privilegiată în ochii Moscovei. în raportul menționat mai sus al Ambasadei RPR la Moscova se arăta că, în privința evoluției relațiilor româno-sovietice, primul trimestru al anului 1957 „se caracterizează printr-o adâncire a relațiilor dintre RPR și URSS, în comparație cu perioada de dinaintea evenimentelor din Ungaria”. Gheorghiu-Dej a știut să folosească aceste evenimente pentru a-și demonstra atașamentul deplin față de Moscova, fără a se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aceea Prezidiul CC al PCUS prețuiește în mod deosebit calitatea conducerii partidului [nostru], îndeosebi a Biroului Politic”. Această din urmă frază arată în mod clar că liderii regimului de la București primiseră asigurări că se bucurau de încrederea conducerii sovietice. Declarația româno-sovietică urma să servească drept model și pentru semnarea unor documente similare cu alte state: „Tovarășii sovietici acordă o deosebită importanță acestui document. Ei, între altele, au spus că după părerea lor se vor semna asemenea declarații și între alte state
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Moscova, la București se făceau pregătiri intense în vederea sărbătoririi celei de a 40-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, cu atât mai mult cu cât în fiecare an, în perioada 7 octombrie - 7 noiembrie, se sărbătorea „Luna prieteniei româno-sovietice”. Participarea liderilor partidului la manifestările programate a fost stabilită în ședința din 2 noiembrie 1957 a Biroului Politic. Astfel, adunarea festivă din ziua de 5 noiembrie urma să fie prezidată de C. Pârvulescu, iar mitingul oamenilor muncii din ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vedere expuse cu alte ocazii, pe parcursul anului 1957. Acest discurs avea o structură aproape didactică, compartimentarea pe probleme fiind foarte clară, iar sensul expunerii evoluând de la „general” la „particular”: rolul URSS în mișcarea comunistă; situația din lagărul socialist; relațiile bilaterale româno-sovietice; activitatea PMR. în ceea ce privește URSS, expunerea urmărea să scoată în evidență trei principii de bază: „experiența glorioasă a PCUS”, ca model în construcția socialismului; însemnătatea Congresului al XX-lea al PCUS, ca o contribuție esențială la “întărirea lagărului socialist, la intensificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a unității și solidarității țărilor socialiste pe baza principiilor egalității în drepturi, respectării independenței și ale ajutorului reciproc”. Principiul internaționalismului proletar era considerat în continuare prioritar. Ca o consecință a noilor relații dintre țările socialiste, se menționa faptul că relațiile româno-sovietice erau „bazate pe deplina egalitate în drepturi și avantaj reciproc”. Un element aparte îl constituia „sprijinul URSS” în refacerea economică a României și în construcția socialismului în țara noastră. Din punctul de vedere al regimului de la București, se considera că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
menționau că fuseseră observate grupuri de indivizi, având asupra lor arme, explozibili și muniții, cei mai mulți făcând parte din unități militare. Cei avuți în vedere s-au retras la munte de unde, se credea, aveau intenția de a efectua sabotaje în spatele trupelor româno-sovietice care treceau spre front. în luna noiembrie 1944, au fost semnalate grupuri suspecte de ostași atât în vechiul regat (în județele Gorj și Mehedinți), cât și în Transilvania (în sectorul Brașov-Hunedoara), în apropierea șoselelor de mare circulație și a căilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fără convingere, din datorie. Ce le puteam promite, când nici noi nu știam ce avea să fie a doua zi sau peste o lună, ori peste un an, dacă om mai apuca vremea aceea” (sublinierile ne aparțin). „Frăția de arme” româno-sovietică se caracteriza prin intruziunile Armatei Roșii până la nivelurile de jos ale Armatei Române, chiar până la companie. Ofițerii inferiori detașați pe lângă subunitățile românești erau aroganți, apelând preponderent la intimidare, inclusiv cu armele. Situația avea să se înrăutățească pe măsură ce controlul sovietic în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ediții Vasile Roaită, pun`nd bazele unui mit destrămat t`rziu. Istoria României, manual pentru clasa a XI-a, 1960, p. 263. N. Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, Editura Humanitas, București, 2000, p. 11. Adrian Cioroianu, „Dilemele mimetismului istoriografic. Episodul Analelor Româno-Sovietice (1946-1963)”, `n Fațetele istoriei. Existențe, identități, dinamici, Editura Universității București, 2000, p. 593. Anneli Ute Gabanyi, op.cit., p. 111. Doru George Burlacu, Revenirea la Maiorescu (1963-1993), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pp. 23-24. Din aprilie 1945 este numită o nouă conducere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
C. Daicoviciu, pp. 159-171. Vezi Studii și cercetări istorice, 1946, pp. 198-202. Ibidem, p. 210. La p. 220. 1946, pp. 374-376. Ibidem. La p. 405. Revista Arhivelor, p. 402. Hrisovul, 1947, pp. 183-193. Ibidem, p. 237. Ibidem. Toate `n Analele Româno-Sovietice, 1946-1949. Profesor secundar (1927-1949). Din 1949 conferențiar - istoria modernă a României - la Universitatea București și șeful secției de istorie modernă la Institutul de Istorie al Academiei. ANIC, fond M.I. Diverse, dos. 14/1943, ff. 11-13 Vezi „sugestii” pentru o apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
3-4, pp. 140-153. „Relațiile Țării Românești și ale Moldovei cu Raguza (sec. XV-XVIII)”, Studii, 1949, nr. 4, pp. 105-124. Vopros` Istori și Vestnic Drevnii. `n 1948, nr. 4, pp. 142-147. Al. Grecu, „`n jurul noilor manuale școlare de istorie”, Analele Româno-Sovietice, t. 14 [1948/9], pp. 295-297. Idem, „Despre `nceputurile relațiilor româno-ruse”, Studii, 1949, nr. 3, pp. 95-101. Ibidem, p. 101. Gabriel Catalan, „Institutul de Istorie și Filozofie al Academiei RPR (1947-1951)”, Xenopoliana, 1998, nr. 3-4, pp. 141-152. De exemplu: Statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interbelică la comunism”, `n Miturile..., ed. cit., II, pp. 148-172. ANIC, fond Ministerul `nvățăm`ntului, dosarele 652, 676, 682-683, 728-730 și 763/1946. ANIC, fond Ministerul de Interne, Direcția Administrației de Stat, dosar 64/1947, vol. I, ff. 38-39; Analele Româno-Sovietice, nr. 9, ianuarie-februarie 1948; broșura Muzeul Româno-Sovietic, București, 1950. M.S. Rădulescu, „Despre aristocrația românească `n timpul regimului comunist”, `n Miturile..., ed. cit., II, pp. 127-147. Vezi numerele din 1947-1949. `n 1948 Muzeul Româno-Rus (Sovietic) a fost premiat de Academie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
II, pp. 148-172. ANIC, fond Ministerul `nvățăm`ntului, dosarele 652, 676, 682-683, 728-730 și 763/1946. ANIC, fond Ministerul de Interne, Direcția Administrației de Stat, dosar 64/1947, vol. I, ff. 38-39; Analele Româno-Sovietice, nr. 9, ianuarie-februarie 1948; broșura Muzeul Româno-Sovietic, București, 1950. M.S. Rădulescu, „Despre aristocrația românească `n timpul regimului comunist”, `n Miturile..., ed. cit., II, pp. 127-147. Vezi numerele din 1947-1949. `n 1948 Muzeul Româno-Rus (Sovietic) a fost premiat de Academie pentru activitatea de cercetare istorică. Vezi Ovidiu Bozgan
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
României de sub jugul fascist”, Remin Ribao, 23 august 1959. Mihai Retegan, op.cit., p. 31. Dinu C. Giurescu și Stephen Fisher-Galați, op.cit., p. 453. David Floyd, Romanian, Russia’s Dissident Ally, Pall Mall Press, London-Dunmow, p. 108. Ambasada din România, Contradicțiile româno-sovietice se ascut și se află la jumătatea drumului spre o schimbare calitativă, 9 aprilie 1963. Ben Fowkes, The Rise and Fall of Communism in Eastern Europe, MacMillan Press Ltd., London, l995; Central Compilation & Translation Press, Beijing, 1998, p. 168. Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noiembrie 1961; Ambasada RPC din România, Un raport comprehensiv asupra răspunsului României la congresul al XXII-lea al PCUS, 24 noiembrie 1961; Ambasada RPC din România, Observații asupra situației românești, c`teva luni din 1962. Ambasada RPC din România: „Contradicțiile româno-sovietice se ascut și sunt la jumătatea drumului spre o schimbare calitativă”, 9 aprilie 1963. Wu Leng-xi, op.cit., vol. II., pp. 675-680. David Floyd, op.cit., pp. 111-112. Stenograma ședinței Biroului Politic al CC al PMR din 17 februarie 1964; stenograma ședinței
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Eugen Bantea, op.cit., pp. 49-52. Ibidem, pp. 50-51; Florin Constantiniu, Alesandru Duțu, Mihai Retegan, România `n război. 1941-1945, Un destin `n istorie, Editura Militară, București, 1995, pp. 198-199; Alesandru Duțu, `ntre Wehrmacht și Armata Roșie. Relații de comandament româno-germane și româno-sovietice (1941-1945), Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 228. „Protocolul anchetei arestatului Andreas Schmidt din 22 martie 1945”, GARF, fond 9401 (Mapa Stalin), op. 2, dos. 94, f. 200. Ibidem, ff. 201-202. Eugen Bantea, op.cit., pp. 49-51. Ibidem, p. 53. Vezi și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
34-35, 224, 268-269; ibidem, dos. 909, f. 696. Informația se regăsește și `n raportul `naintat de NKVD lui Beria (dar și lui Stalin și Molotov) la 24 martie 1945, `n Misiunile lui A.I. V`șinski `n România (Din istoria relațiilor româno-sovietice). Documente secrete, colegiul de redacție al ediției române: Radu Ciuceanu (responsabil), Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Vitalie Văratec; traducerea `n limba română: Alexandru B`rlădeanu, Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Vitalie Văratec, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 1997, p. 160 (document
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
perioadă de mari derapaje democratice, culminând cu abdicarea Regelui Carol al II-lea, tatăl lui Mihai I. Importantă și simbolistică temei privind destinul Basarabiei au fost date de câteva elemente majore. Basarabia a fost, de-a lungul timpului, cheia relațiilor româno-sovietice în perioada interbelică, un lung șir de câștiguri și pierderi teritoriale, o epopee istorică tragică. Între cele două războaie mondiale nu mai puțin de 200 de incidente au transferat tensiunea în morți și răniți, dând astfel Basarabiei aură de teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
fost lesnicioasă. În schimb, delegația britanică din NATO știa de 150 000 de ostași gata de invazie, România, la rândul ei, identificând o armată de 235 000 la granița de nord-est. Între timp, în august, Moscova a lansat teoria reconcilierii româno-sovietice, declanșând negocieri cu partea română, în cadrul Tratatului de la Varșovia, cu următoarele obiective: acceptarea staționării permanente a trupelor Pactului pe pământ românesc, dreptul de tranzit al trupelor pe teritoriul național 283, dreptul de organizare de exerciții militare în România 284. Evident
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]