73,404 matches
-
Grete Tartler Valorizând marele succes al lui Paolo Coelho, editura Humanitas publică o suită a romanelor acestuia, relansând și Alchimistul într-o nouă traducere (după ce, inițial, acesta apăruse la editura Nemira, în 1995, în traducerea - pe care nu am uitat-o - a Micaelei Ghițescu). Mizând pe parabolă și simplitatea marilor adevăruri, atingerea Sufletului Lumii, a Marii
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
care înțelesese la timp că rațiunea existenței sale era însuși drumul) are o energie pozitivă, de care cititorii au evidentă nevoie în ziua de azi. Lumea s-a săturat de apocalipsă, mizerii, sânge etc. Chiar numai faptul că se vând romane "pozitive" în asemenea tiraje, e un semn bun. învățând să descifreze semnele și să treacă prin încercări de neevitat (străbaterea deșertului, vraja iubirii, înfruntarea morții), să se bucure de prezent și în același timp să nu piardă esența, să accepte
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
iubirii goetheene și nici problematica holocaustului, atrocitățile celui de-al doilea război mondial și câteva întrebări filosofice. Bernhard Schlink, născut în 1944, profesor de drept la universitățile din Bonn și din Berlin, copleșit de premii după 1995, când a publicat romanul Cititorul , este astăzi tradus în 35 de limbi și ecranizat la Hollywood "cu Juliette Binoche în rolul principal". Titlul traducerii nu exprimă, de fapt, conținutul germanului Der Vorleser, "cel care îi citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect, dar printr-o parafrază, de Dumitru Radu Popa în postfața numită Cel care îi citea. într-adevăr n-ai cum să traduci în limba română ceea ce, în germană, exprimă tot conținutul romanului: povestea de iubire a unui tânăr îndrăgostit de o femeie mai în vârstă, un fel de Frau von Stein analfabetă, căreia îi citea cu voce tare marile opere ale literaturii germane după inițierile în amor. Peste acest debut de Bildungsroman
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
pe care îi citește cu voce tare marile opere ale literaturii universale. Femeia învață să scrie, învață să citească, dar, fără a mai putea depăși alegerea ei greșită, deschiderea ochilor - înțelegerea vinovăției - o duce la sinucidere. Ce anume face din romanul lui Schlink o carte imposibil de lăsat din mână? Nu numai erotismul "curat", puternic, care pune mai presus spiritul, nu numai întâmplările palpitante de roman polițist, ci mai ales permanenta atingere a lumilor și realităților care ne obligă pe toți
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
alegerea ei greșită, deschiderea ochilor - înțelegerea vinovăției - o duce la sinucidere. Ce anume face din romanul lui Schlink o carte imposibil de lăsat din mână? Nu numai erotismul "curat", puternic, care pune mai presus spiritul, nu numai întâmplările palpitante de roman polițist, ci mai ales permanenta atingere a lumilor și realităților care ne obligă pe toți să ne recunoaștem responsabili de Istorie - și nu în ultimul rând stilul de o limpiditate pătrunzătoare, geam pe care praful nu se va așeza prea
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
a acestuia: "Seria de atacuri, de mai tîrziu, asupra lui G. Călinescu, semnate de Vicu Mândra, de N. Tertulian, care vor culmina în 1948 cu cele ale lui Ion Vitner, "Critica criticii" (1949), ca și cele de mai tîrziu, împotriva romanelor "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru", își au originea în "Răspîntia" lui I. Ludo. Grosolănia de limbaj, disprețul față de valorile intelectului, exclusivismul dur, ura energică față de valorile și de spiritul culturii române, care caracterizează articolele scrise de I. Ludo sub protecția
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
C. Rogozanu Șocul de lectură, în cazul noilor romane ale lui Dumitru Țepeneag (Hotel Europa, Pont des Arts și Marmureș), este asigurat de lizibilitate. Un termen cheie care irită ori de cîte ori este abordat de criticii tineri, atunci cînd este aplicat scriitorilor din vechea școală. Apoi, este bineînțeles
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
o scriitură alambicată, un experiment. Ci pentru că noul cititor nu mai suportă deghizarea, fardarea inutilă a literaturii, așa cum se făcea ea cîndva, în alte vremuri. Țepeneag a avut o ieșire benefică din literatura română, pentru că, iată, avem în față un roman, Maramureș, care poate fi citit și comentat fără a decoda vechi reflexe "esopice". Țepeneag se arată neașteptat de vioi, de plin de viață, atunci cînd vine vorba de ficțiune de dimensiuni mari (sau chiar foarte mari - Maramureș face parte dintr-
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
cînd vine vorba de ficțiune de dimensiuni mari (sau chiar foarte mari - Maramureș face parte dintr-o trilogie, poate chiar tetralogie, dacă ar fi să dăm crezare autorului-narator). Sînt mai multe planuri narative care curg în paralel pînă spre sfîrșitul romanului, cînd personajele și întîmplările încep să se amestece, chiar necontrolat. Ca și în Pont des Arts, ca și în Hotel Europa, Țepeneag urmează o rețetă sigură - aceea a descrierii intimității unui individ, a autorului povestitor. Acesta are un lector, chiar
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
Ca și în Pont des Arts, ca și în Hotel Europa, Țepeneag urmează o rețetă sigură - aceea a descrierii intimității unui individ, a autorului povestitor. Acesta are un lector, chiar partenera sa de viață, care sancționează, necruțător de multe ori, romanul la care scrie. O punere în abis "limpede ca cristalul", fără prea multe subtilități, în manieră Gide, Falsificatorii de bani. Este și unul din minusurile acestor romane - deconspirarea rapidă a rețetei. Rețeta străvezie este, pentru un cititor cu experiență, echivalentă
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
un lector, chiar partenera sa de viață, care sancționează, necruțător de multe ori, romanul la care scrie. O punere în abis "limpede ca cristalul", fără prea multe subtilități, în manieră Gide, Falsificatorii de bani. Este și unul din minusurile acestor romane - deconspirarea rapidă a rețetei. Rețeta străvezie este, pentru un cititor cu experiență, echivalentă cu dezvăluirea evoluției subiectului într-un roman polițist de duzină. Discursul nu mai produce surprize. Defect care este însă din plin compensat de fluxul tematic: România, românii
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
fotolii... Marianne, soția personajului narator, este internată pentru un timp îndelungat. Micile bucurii ale eliberării de sub supravegherea consoartei sînt descrise cu lux de amănunte. Urmează și o eliberare de sub influența amantei... iar de aici drumul naratorului este liber (spre sfîrșitul romanului se va "încurca" cu un încîntător personaj de-al său). Alt plan dezvăluie viața unui mic clan de români exilați - un tînăr proaspăt sosit din America își regăsește unchiul din Paris. O altă poveste este cea a lui Gigi Kent
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
personajul) în Libération, în care chiar se insinuează existența unui blat... Altă stranie întîmplare: Autorul poartă după el în călătoria spre Maramureș, un pitic de grădină care seamănă foarte bine cu... Paul Goma, iarăși... Sexul ocupă un loc important în roman. Este binevenită și surprinzătoare descrierea dezinhibată a scenelor "tari". Complexele bărbatului în vîrstă, aflat în fața tinerei amante focoase a invalidului Gigi Kent - este unul dintre pasajele antologice ale romanului. în literatura scriitorilor din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
bine cu... Paul Goma, iarăși... Sexul ocupă un loc important în roman. Este binevenită și surprinzătoare descrierea dezinhibată a scenelor "tari". Complexele bărbatului în vîrstă, aflat în fața tinerei amante focoase a invalidului Gigi Kent - este unul dintre pasajele antologice ale romanului. în literatura scriitorilor din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă extrem de interesantă apare enunțată original în roman. Este vorba despre diferența dintre cărțile populare și propriile cărți. Personajul-autor urcă într-un autobuz 52 din Paris și simte o mare frustrare: nu și-a luat nimic de citit, iar restul pasagerilor sînt cufundați în lectură. Se citește și
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
să facă distincția între literatura de consum și cea artistică. Autorul păstrează distanța de prima deși s-a depărtat vizibil și de a doua ipostază. Singura grijă care pare să-i fi rămas este aceea de se feri de categoria "romane de gară sau de citit în tren, romane pe care le uiți pe plajă ori la dentist". În mod clar, Țepeneag și-a redefinit proza după reguli mult mai pragmatice. Și-a declarat de altfel noua orientare în cîteva interviuri
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
cea artistică. Autorul păstrează distanța de prima deși s-a depărtat vizibil și de a doua ipostază. Singura grijă care pare să-i fi rămas este aceea de se feri de categoria "romane de gară sau de citit în tren, romane pe care le uiți pe plajă ori la dentist". În mod clar, Țepeneag și-a redefinit proza după reguli mult mai pragmatice. Și-a declarat de altfel noua orientare în cîteva interviuri. A scris în franceză din motive editoriale. A
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
și în stil. Ieșirea de sub tirania experimentului deja constituie un model interesant pentru proza română actuală. Țepeneag propune un model echilibrat - combinarea mobilității narative cu forța tematică a unor evenimente contemporane. Supără punerea în abis clasică (dialoguri cu cititorii, redactarea romanului concomitentă cu desfășurarea subiectului etc.), repetată la nesfîrșit. Irită și lungimea proiectului, ajuns deja la al treilea volum și încă neterminat (deși fiecare dintre volume pare o variantă mai reușită a celui precedent). Maramureș are avantajul dispariției personajului-cititor. Paradoxal, o
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
consideră un scriitor ratat, continuă să scrie foarte mult. Cantitatea trebuie să fie singura grijă serioasă a lui Dumitru Țepeneag - pentru că obezitatea tetralogiei noastre este generată de o dereglare clară în zona "rețetei", folosirea ei abuzivă. în rest, încă un roman bun trecut în contul lui Țepeneag... Dumitru Țepeneag, Maramureș, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 320 p., f.p.
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
sterilă de-a "corectitudinea politică": cum ușile Aulei Magna a Universității din Timișoara erau larg deschise, am putut vedea de pe coridor că încăperea era plină. Curios de fenomen, m-am apropiat și am văzut următoarea scenă, parcă desprinsă dintr-un roman rusesc de secolul al nouăsprezecelea: o sală înțesată de tineri îl sorbea din ochi pe-un călugăr (sau preot) în vârstă, posesorul unei imense bărbi de tip slav, prelinsă abundent pe piept. Monahul, în transă, vorbea despre forța mistică a
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
Iulia Popovici Prin colecția instituită la Polirom, A Treia Europă își continuă proiectul, început cu cîțiva ani în urmă la fosta editură Univers, de publicare a unor titluri de maximă importanță din literaturile central-europene contemporane - de data aceasta cu un roman foarte proaspăt al prozatoarei Olga Tokarczuk, tradus excelent de Constantin Geambașu cu sprijinul Institutului Polonez din București. Călătoria oamenilor Cărții, apărut în original în 1993, este o poveste a cărei atmosferă amintește pregnant de romanele lui Paulo Coelho, și în
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
de data aceasta cu un roman foarte proaspăt al prozatoarei Olga Tokarczuk, tradus excelent de Constantin Geambașu cu sprijinul Institutului Polonez din București. Călătoria oamenilor Cărții, apărut în original în 1993, este o poveste a cărei atmosferă amintește pregnant de romanele lui Paulo Coelho, și în special de Alchimistul, acesta însuși istoria unei aventuri către cunoaștere, ratată și împlinită totodată prin întoarcerea către propria ființă. Bună cunoscătoare a filozofiei medievale și pasionată de științele oculte (un alt element pe care-l
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
Mediu motivul tînărului cu sufletul și cugetul neatinse de păcat menit să afle secretul lumii - cazul cel mai celebru: Perceval din legendele Graalului (opus mult mai viteazului, dar adulterinului Gauvain). Și aici (o spun cu riscul de a deconspira finalul romanului) cel care învinge necunoscutul și moartea, cel căruia îi e dat să vadă Cartea este cel mai puțin în măsură să-i deslușească taina: lui Gauche, înlănțuirile de semne nu-i spun nimic de vreme ce el nu poate citi. A nu
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
în care astfel de note, de idei... erau parcă ale unei alte planete, încă nedescoperită... Ce e sigur, e că stilul meu - considerat de critică a fi un exemplu de subțirime și de armonie... - cum spunea N. Manolescu despre un roman de-al meu că este scris... "cu o subtilitate a limbii ce ne face să ne gândim la maieștrii de odinioară"... - stilul comentariilor nu s-a schimbat... * Citez: Deși nu are sistem nervos, amiba acționează, se conduce, se comportă ca
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]