387 matches
-
punct, așa cum monadele leibniziene oglindesc universul numai din poziția lor necesarmente limitată. Camille Laurens, femeia Îndrăgostită Romanul feminin francez nu a dat În ultimii cincisprezece ani capodopere, deși puterea imaginii mediatice În tandem cu corectitudinea politică a născut figuri de romanciere astăzi binecunoscute. Amélie Nothomb este, dintre toate, cea mai prolixă și cea mai citită. Premiată și exotică, Marie N’Diaye este lidera editurii Minuit, ea succedîndu-i lui Camille Laurens În obținerea premiului Femina, În 2001, pentru romanul Rosie Carpe. Marie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cubaneza Zoé Valdès dau culoare unui perimetru oricum surapopulat, senegaleza Fatou Diome scrie despre experiența dezrădăcinării În Le Ventre de l’Atlantique (2005). Vor mai fiind multe altele (Paule Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ingenuitate), licențios, ubicuu În literatura franceză contemporană (o duritate demonetizată deja acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestui copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe cea despre prima copilărie japoneză, În Uimire și cutremur pe cea despre despre reîntoarcerea, la 21 de ani, În Tokyo și despre experiența de translator avută aici. Romanciera debutează la Începutul anilor 90. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Dar toate romanele ei cioplesc alter-ego-uri din același trunchi: fetița inteligentă și diformă, mereu străină și ciudată tocmai datorită supradotării intelectuale, Înzestrată cu o monstruoasă voință de viață. Romanciera debutează la Începutul anilor 1990. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și de la o preciptare fals apocaliptică merită admirată, poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită ireductibilă la vreo euristică). Paralel cu Marie Redonnet, poeta, nuvelista, romanciera și de curînd eseista care a cochetat cu trei edituri pînă acum - Minuit, POL și Gallimard -, paralel totodată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită ireductibilă la vreo euristică). Paralel cu Marie Redonnet, poeta, nuvelista, romanciera și de curînd eseista care a cochetat cu trei edituri pînă acum - Minuit, POL și Gallimard -, paralel totodată cu scriitori consacrați ca Alain Robbe-Grillet, Claude Simon sau Robert Pinget, fără a-l uita pe Bernard-Marie Koltès, În vreme ce producția de literatură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
socială). Poporanismul rus și cel românesc sunt analizate din perspectiva evoluției criticii ruse și a gândirii românești, aprofundându-se mai ales manifestările ideologice ale poporanismului românesc, pe momente: 1893-1894, 1901-1903, 1906-1910. Hortensia Papadat-Bengescu (1965), prima interpretare monografică a operei marii romanciere, e o lucrare având ca temei aceeași informație exhaustivă. Totuși, „opiniile noastre critice nu sunt ultimul cuvânt”, scrie C., conștient că este prea mult supus constrângerilor epocii în care și-a redactat și publicat cartea. De aici pedalarea pe o
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
preferați șunt, între alții, Thomas Mann, Alfred Döblin, Joseph Brodsky, Emil Cioran. Pentru ultimul ei român, În America, a primit în anul 2000 cel mai prestigios premiu literar american, The Național Book Award. Într-un recent interviu acordat agenției DPA, romanciera și eseista remarcă între altele și diferențele culturale dintre Europa și Statele Unite, mai ales în domeniul convingerilor religioase. Statele Unite, afirmă ea, șunt stăpînite de dogmatismul religios în asemenea măsură, încît în discursul politic șunt curent transferați termeni care să legitimeze
Premiul Pacii pentru Susan Sontag by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13755_a_15080]
-
Mary Anne (Mary Ann, Marian) Evans, AFTF29 mai bine cunoscută sub pseudonimul (n. 22 noiembrie 1819, Nuneaton/Warwickshire - d. 22 decembrie 1880, Londra), a fost o romancieră din Anglia. Ea a fost una dintre scriitorii fruntași ai erei Victoriene, romanele ei fiind caracterizate de o analiză realistă a societății englezești provinciale din acea epocă. Ea și-a ales un pseudonim bărbătesc, spunea ea, pentru a fi sigură
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
relației lor de către Lewes era punctul cel mai scandalos. La întoarcerea lor în Anglia ei au trăit aparte de societatea Londrei, în măsură egală evitând și fiind evitați. Continuând să scrie articole pentru Westminster Review, Evans a hotărât să devină romancieră, și își fixează o declarație-program în unul din ultimele sale eseuri pentru Review: "Silly Novels by Lady Novelists". Eseul critica subiectele triviale și ridicole ale ficțiunii acelor timpuri scrisă de femei. În alte eseuri, ea lăudase realismul romanelor scrise în
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
a făcut un pas îndrăzneț: Marian Evans Lewes a admis că ea este autoarea. Revelațiile despre viața privată a lui Eliot au surpins și au șocat mulți dintre cititorii care o adorau, dar aceasta nu a afectat popularitatea sa ca romancieră. Relația lui Eliot cu Lewes i-a asigurat curajul și stabilitatea de care ea avea nevoie pentru a scrie ficțiune; totuși a fost nevoie de puțin timp până ei au fost acceptați în societate. Acceptarea lor a fost confirmată în
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
importante legate de tehnologia sistemelor înglobate. În discursul său, el și-a împărtășit viziunea despre cum ar trebui să contribuie această tehnologie la viața de zi cu zi a oamenilor. La începutul anilor '80, Adams a avut o aventură cu romanciera Sally Emerson, care se despărțise de soțul ei în acea perioadă. Adams i-a dedicat ulterior cartea " Viața, universul și tot restul". În 1981 Emerson a revenit la soțul ei, Peter Stothard, contemporan cu Adams la Brentwood School și, ulterior
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
Windows RAM" (WRAM), "Synchronous Graphics RAM" (SGRAM) și "GDDR3", ele fiind variante de DRAM optimizate drept memorie video. oc id="28975" url="https://ro.wikipedia.org/wiki?curid=28975" title="Claudia Golea"> Claudia Golea Claudia Golea (n. 1968) este o romancieră română contemporană. A urmat cursurile Facultății de Litere (secția japoneză-engleză) din cadrul Universității București. A studiat timp de un an literatura japoneză la Universitatea Tokyo. Din 1992 până în 1997 a locuit în Tokyo, apoi, până în 1998, în Cairo. Între 2002 și
Memorie cu acces aleator () [Corola-website/Science/298875_a_300204]
-
(n. 1968) este o romancieră română contemporană. A urmat cursurile Facultății de Litere (secția japoneză-engleză) din cadrul Universității București. A studiat timp de un an literatura japoneză la Universitatea Tokyo. Din 1992 până în 1997 a locuit în Tokyo, apoi, până în 1998, în Cairo. Între 2002 și
Claudia Golea () [Corola-website/Science/298971_a_300300]
-
americană dintr-o familie cu rădăcini germane și elvețiene și care a devenit logoped. Jandali și Schieble s-au căsătorit ulterior și au avut o fiică, pe Mona Jandali, devenită Simpson, sora biologică a lui Steve, cunoscută ca filolog și romancieră. a urmat cursurile unui liceu din Cupertino, California, frecventând după orele de școală prelegeri ținute de compania Hewlett-Packard din Palo Alto, California. Pentru scurt timp, Jobs a fost angajat la această companie, în perioada verii, lucrând împreună cu Steve Wozniak. În
Steve Jobs () [Corola-website/Science/297766_a_299095]
-
Vampirul de medicul lui Byron, John William Polidori. Versurile lui Robert Burns în Scoția și ale Thomas Moore în Irlanda reflectată în diferite moduri țările lor și interesul romantic pentru literatura populară, dar a avut niciun rezultat asupra muncii lor. Romanciera cea mai semnificativă de limba engleză în perioada romantică de vârf pe lângă Walter Scott, a fost [[Jane Austen]], a cărei viziune conservatoare asupra lumii a avut puțin în comun cu contemporanii ei romantici, păstrând o credință puternică în bună-cuviință și
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
continuat să-și folosească al doilea prenume și a predat editurii romanul "The Wasp Factory" sub numele "Iain M. Banks". Editorul său l-a chestionat cu privire la posibilitatea renunțării la 'M', care dădea un aer pretențios și putea crea confuzii cu romanciera romantică Rosie M. Banks prezentă în seria Jeeves a lui P. G. Wodehouse. Banks a fost de acord cu omisiunea. După ce a publicat trei romane mainstream, editorii său au fost de acord să-i publice primul roman SF, "Spectrul lui
Iain Banks () [Corola-website/Science/308146_a_309475]
-
St. Irvyne, or the Rosicrucian"), precum și proză scurtă "Asasinii" ("The Assassins") și "Colosseumul" ("The Coliseum"). Shelley a fost de asemenea celebru pentru prieteniile sale cu John Keats și Lordul Byron. Cea de-a doua soție a lui Shelley a fost romanciera Mary Shelley, autoarea lui "Frankenstein". Shelley nu a trăit suficient să se bucure de succesul operei sale. Unele lucrări ale sale au fost publicate, dar nu puține, au fost mai apoi interzise după tipărire. Se spune că în timpul vieții nu
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
de apărare care protejau satul. La Revoluție, pământurile aparținând castelului au fost împărțite între câteva familii iar fortăreața a fost vândută ca bun național. Castelul a primit mai mulți oaspeți celebri : Jeanne d’Arc, Louis XI, Sully, Madame de Sévigné, romanciera George Sand, „la bonne dame de Nohant” venită ca vecină, cu Chopin, și chiar Ernest Renan. Dar generalul De Gaulle, în vizită la Saint-Amand-Montrond, după razboi, a preferat să se culce într-o locuință particulară de pe strada bisericii. Azi, castelul
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
Rând drept influență sunt, de obicei, conservatorii (de multe ori membri ai Partidului Republican american), desi Rând luase poziții atipice pentru conservatori, cum ar fi și a ateismului. Un articol din 1987 din "New York Times" spune despre ea că este „romanciera prin excelență” a . Congressmeni republicani și analiști politici conservatori i-au recunoscut influență asupra vieții lor și au recomandat românele ei. În timpul vieții lui Rând, operă ei nu a beneficiat de multă atenție din partea mediului academic. Cand a apărut prima
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
oameni găsesc ideile lui Rând convingătoare, mai ales etică ei, pe care o consideră dificil de interpretat și, poate, lipsită de coerență logică. El pune atenția pe care o primește pe seama faptului că este o „scriitoare convingătoare”, mai ales că romanciera. Astfel, "Revoltă lui Atlas" întrece la vânzări operele de non-ficțiune ale lui Rând, precum și lucrările altor filosofi ai , precum Ludwig von Mises, Friedrich Hayek sau Frederic Bastiat. Politologul , desi îi laudă realizările literare, o critică pentru că susținea că singura ei
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
(n. 16 decembrie 1775, Steventon, Hampshire, Anglia - d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
iar în anul următor Jane împreuna cu mama și cu sora sa s-au mutat în Southampton unde au rămas până în vara anului 1809 când se mută în Chawton, satul Hampshire din care și-a lansat, în sfârșit, cariera de romancieră. A terminat Persuasiune cam cu un an înainte de moartea sa provocată de boala Addison pe 18 iulie 1817. Suportul stabil al familiei sale a fost esențial în dezvoltarea lui Austen ca scriitor profesionist. Perioada în care Jane și-a dezvoltat
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. După ce și-a terminat studiile, Lady Diana a devenit educatoare la o grădiniță dintr-o suburbie a Londrei. În 1976, Lordul Spencer s-a căsătorit cu Raine, Contesă de Dartmouth, singura fiică a romancierei Barbara Cartland, după ce a fost denumit "celălalt bărbat" în divorțul soților Dartmouth. În acea perioadă, Diana a călătorit prin țară, locuind uneori cu unul, alteori cu celălalt dintre părinții ei — cu tatăl ei la reședința din Northamptonshire și cu mama
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]