388 matches
-
sânul tocmai sub cureaua lui“. Și dacă ne mai și amintim că sânul are un sfârc „cât un degetar“, n-o mai uităm niciodată pe seducătoarea liftieră. După ce devine amantul liftierei, importantul bărbat o prinde înșelându-l cu un electrician. Romanciera reproduce cu o minuție nejustificată artistic explicația trivială dată de Lia: „— Ce să fac dacă nu mă mai satisfaci? Eu am nevoie des de așa ceva, știi bine, și tu nu prea mai ai timp. Spune și tu ce să fac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
viitor”. (Vasile Alecsandri) Testul La un cenaclu literar,directorul Casei de Cultură prezenta publicului opera unei invitate,o cunoscută scriitoare.Ii lăuda creațiile remarcabile și recomandă publicului să urmarească un film. „Pelicula este o ecranizare a romanului scris de faimoasa romancieră....”. Aici se opri din expunere și o întrebă candid pe invitată:”Cum vă numiți?”... O profesoară și-a testat elevii din clasă. S-a realizat proiecția unui film de război. Un detașament militar pleca pe front.Sunt conduși de părinți
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
litera scrisă, prin experiența sa socială, prin sensibilitatea la tumultul, de multe ori confuz, dăunător și contradictoriu, cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil În proza sa. Valentina Becart scrie, atât poezie cât și proză, nu pentru că e la modă să scrii, ci pentru că are
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
familie). Jackson nu ajunsese încă la serviciu. M-am așezat, din nou, la biroul meu și mi-am deschis calculatorul. Eu și Jackson aveam programate, în ziua aia, mai multe întâlniri cu potențiali autori, iar după-amiază ne vedeam cu o romancieră, ca să-i prezentăm notele făcute pe marginea manuscrisului ei. Jackson prefera să-și prezinte personal scrisorile editoriale, ca să nu intervină neînțelegeri cu autorul în legătură cu corecturile pe care acesta le cerea. Era o metodă de școală veche și poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o zărise trecător pe Edith Wharton În trecut, de cele mai multe ori În mașină, sosind sau plecând de la Lamb House Într-un nor de praf și gaze de eșapament, aprobă fără reținere planul, curioasă să o cunoască mai Îndeaproape pe celebra romancieră și amfitrioană internațională. Îndeaproape, Într-adevăr. Doamna Wharton o primi În apartamentul său de la Hotelul Buckland’s din Brook Street, Îmbrăcată Într-un neglijeu roz, cu o broderie elaborată, care Îi punea În evidență brațele goale, cu carnație frumoasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
familiei Smith. Alice era Încântată de condițiile din De Vere Gardens, În ciuda bănuielii că Smith trăgea la măsea și că motivele lui Henry pentru rămânerea În străinătate nu erau tocmai curate. „Henry Își face de cap pe continent cu o romancieră“, Îi scrise ea lui William, care Îi transmise amuzat formularea fratelui său. Consideră mai prudent să se retragă din Florența o vreme, În parte pentru a nu Încuraja asemenea bârfe, În parte din pricina unui mic incident cu Fenimore. Articolul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dispoziție neobișnuit de bună. Cine era doamna mărunțică și vioaie cu care stăteai de vobă, cu cornetul auditiv? Îl Întrebă ulterior William, În timp ce se Îndreptau, Într-o trăsură, spre De Vere Gardens, iar când Henry Îi răspunse, continuă: Zău? Celebra romancieră? Mi-ar fi plăcut să dau mâna cu ea. Henry simți o undă de regret că nu o invitase la dineu, uitat curând În veselia petrecerii. Doamna Smith se Întrecuse pe sine cu o salată de homar, iar Smith servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și fără ieșiri. Cu excepția sinuciderii, am Încercat totul. Mi-am lepădat identitatea, ca să trec drept o nălucă tradițională și să mă furișez În tărâmurile care existau Înainte ca eu să fi fost conceput. Am suportat mental degradanta companie a doamnelor romanciere victoriene și a coloneilor În rezervă care-și aminteau că fuseseră Într-o viață anterioară sclavi mesageri pe un drum roman sau Înțelepți sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
subterane, e o adevărată resurecție de viziune. Până la 1920 romanul românesc nu avusese timp să parvină, nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
calendare, manuale de literatură, dracului, cu o grămadă de distincții atîrnate pe pereți sau de gît, depinde de cine vine la cină, după care-am Început să dau eu altora, să fiu juriu, să primesc scrisori Înmiresmate de la domnișoare și romanciere pînă la sfîrșitul trompelor, la vîrsta mea, despre care se zice că e cea de aur pentru un prozator, m-am oprit c-un picior În aer. Nici măcar pentru a mă uita În jur. Ori pentru a-mi recăpăta suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trage-mi-o"). 26 "Margot Emery dădea un examen semestrial în teoria comunicării în masă pentru titlul de master la Universitatea Tennessee la Knoxville, cînd, spre surprinderea sa, a dat pe ultima pagină, de o întrebare despre... Beavis și Butt-Head. Romanciera Gloria Naylor, directorul artistic de la Hartford Stage Company, Mark Lamos, ca și alți distinși participanți la dezbatere, discutau despre stereotipuri în artă, în special portretizarea evreilor în "Neguțătorul din Veneția" cînd, pe neașteptate, discuția a deviat spre... Beavis și Butt-Head
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
uzură), veți juisa, e un lucru stipulat contractual În noul pact.” Acesta este un pasaj aflat pe penultima pagină a ultimului roman semnat de Anne Garréta, Nici o zi. Despre eu și oglindă este vorba și În romanul de debut al romancierei. Născută În 1962 la Paris, ea debutează În 1986 cu acest Sphinx, după care șochează cu un pamflet intitulat Pentru a termina odată cu genul omenesc. În 1990 apare Ceruri lichide, apoi, după nouă ani, Descompunerea, un roman extrem de interesant care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ucigaș În serie și reia pe cont propriu numele și profilul personajelor proustiene din În Căutarea timpului pierdut. În fine, În 2002 publică la Grasset romanul Nici o zi, scris la persoana a doua. Anne Garréta nu este Însă o simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gigolo al Îndrăgostirilor: infamă serie de aparențe obscene ce sfîrșiseră prin a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cuvinte”, construite mai degrabă din discurs direct. Există, desigur, o anumită tradiție care impune respect În fața femeilor-scriitoare (dacă ne gândim doar la corespondentele lui Pascal și Descartes, Mlle de Roannez și prințesa Elisabeth, până la celebra Castor a lui Sartre). Romancierele contemporane și-au deplasat centrul de greutate al dependenței față de ei din realitate În ficțiune: la Lydie Salvayre (În Compania spectrelor) bărbații sunt demonizați, iar la Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
punct, așa cum monadele leibniziene oglindesc universul numai din poziția lor necesarmente limitată. Camille Laurens, femeia Îndrăgostită Romanul feminin francez nu a dat În ultimii cincisprezece ani capodopere, deși puterea imaginii mediatice În tandem cu corectitudinea politică a născut figuri de romanciere astăzi binecunoscute. Amélie Nothomb este, dintre toate, cea mai prolixă și cea mai citită. Premiată și exotică, Marie N’Diaye este lidera editurii Minuit, ea succedîndu-i lui Camille Laurens În obținerea premiului Femina, În 2001, pentru romanul Rosie Carpe. Marie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cubaneza Zoé Valdès dau culoare unui perimetru oricum surapopulat, senegaleza Fatou Diome scrie despre experiența dezrădăcinării În Le Ventre de l’Atlantique (2005). Vor mai fiind multe altele (Paule Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ingenuitate), licențios, ubicuu În literatura franceză contemporană (o duritate demonetizată deja acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestui copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe cea despre prima copilărie japoneză, În Uimire și cutremur pe cea despre despre reîntoarcerea, la 21 de ani, În Tokyo și despre experiența de translator avută aici. Romanciera debutează la Începutul anilor 90. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Dar toate romanele ei cioplesc alter-ego-uri din același trunchi: fetița inteligentă și diformă, mereu străină și ciudată tocmai datorită supradotării intelectuale, Înzestrată cu o monstruoasă voință de viață. Romanciera debutează la Începutul anilor 1990. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și de la o preciptare fals apocaliptică merită admirată, poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită ireductibilă la vreo euristică). Paralel cu Marie Redonnet, poeta, nuvelista, romanciera și de curînd eseista care a cochetat cu trei edituri pînă acum - Minuit, POL și Gallimard -, paralel totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită ireductibilă la vreo euristică). Paralel cu Marie Redonnet, poeta, nuvelista, romanciera și de curînd eseista care a cochetat cu trei edituri pînă acum - Minuit, POL și Gallimard -, paralel totodată cu scriitori consacrați ca Alain Robbe-Grillet, Claude Simon sau Robert Pinget, fără a-l uita pe Bernard-Marie Koltès, În vreme ce producția de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei adecvate, în care fiecare personaj trebuia așezat ca într-o tapiserie flamandă. Clasicismul ei era curățat de tot excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei vizual nu o transformă într-o romancieră originală de talia lui Proust sau Joyce, dar în acest moment este absolvită de vina de a fi lipsită de inovație. Dacă Yourcenar ar fi romanțat iubirile safice în locul afecțiunii hadrianice, ar fi putut face o breșă în zidul anglo-american
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
vast dar ea acoperise majoritatea lui; cele două povestiri antice majore Historia Augusta și Istoria Romei a lui Dio și studii mai puțin însemnate din lumea antică. Dar în fond ea a studiat caracterul, nu veridicitatea Imperiului Roman târziu. În calitate de romancieră franceză postromantică, conștientă că scrie un roman istoric, totuși bazat pe izvoare, ea încă și-a dorit cu ardoare un împărat coerent și convingător. Îl văzuse tot atât de modern pe cât de antic; i-a dezlegat monumentalele dileme psihologice. Nici măcar Freud nu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]