2,161 matches
-
românească, secolul al XIX-lea reprezintă cea mai importantă perioadă de acumulări economice, sociale, politice și culturale dar și afirmarea pe arena istoriei. Învățământul a fost una din ramurile care au avut parte de atenția tuturor forțelor politice iar scoala romanesca a înregistrat un pas înainte. Cel mai important obiectiv al dascălilor gorjeni l-a constituit ridicarea culturală a maselor prin creșterea numărului de știutori de carte. Acestia au fost remarcați atât prin ctitorirea de școli, întemeierea unor bănci sau asociatii
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
fără nici un moment de respiro. Nu există vreo diferență între capitole, fragmente și scenele derulate în cursul acestora din punctul de vedere al ponderii, al intensității ori măcar al coloritului epic. Nu apar episoade revelatoare, închegate deodată într-o materie romanescă pe care să o lumineze și s-o justifice. În locul unei acumulări de fapte și al unei explicații generale date acesteia, în logica ficțiunii realiste, se proiectează, într-o deconcertantă simultaneitate narativă și simbolică, un film aproape suprarealist. Parcurgându-l
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
în care scriitorul "declară război" omului: "Scrisul ca terapie, ca salvare, scrisul ca ridicare la putere, scrisul ca sfărîmare a dogmei că exist simplu și aparent". Acesta este momentul care deschide perspectiva unică a prozelor din carte, realizînd unitatea ei romanescă; Gheorghe Crăciun nu scrie treisprezece "nuvele", ci tot atîtea fragmente dintr-un "roman autobiografic" în care obiectivul esențial este reconstituirea veridică a procesului devenirii scriitorului (omul "ridicat la putere"), trecerea ființei din structura existenței sale cotidiene într-un regim textual
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
și simbol topologic, simbol al vieții pândite de moartea-păianjen și este structură generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larvă, timp-nimfă și timp-făptură înaripată, simultaneitate și succesiune, este palingenezie și clipă încremenită. Orbitor este Levantul romanesc al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48 a devenit cea din anii '89 ai sutei următoare, căuzașii devin manifestanți, pirații devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat în Mircea, iar poezia în
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
viitoare. Am un fel de curiozitate plină de tensiune, pentru că ne-am afla în fața uneia din puținele construcții de amploare duse la bun sfârșit de-un scriitor contemporan. Dacă las deoparte maculatura patriotard-istorică a lui Paul Anghel, autorul unui proiect romanesc pe cât de ambițios, pe atât de inept, constat că scriitorul român se grăbește să-și publice volume de "opere complete" înainte de a fi ajuns la punctul culminant al creației. Exemplul a doi autori care-mi sunt dragi ca oameni, Bujor
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
Sparrow se trezește într-o lume de semne, semne care explodează într-o polisemie derutantă, iar el trebuie să învețe să citească "pe dedesubt". Tocmai acest melanj dintre lectura genuină care tinde spre o identificare dezirabilă a lumii cu lumea romanescă, unde sunt atribuite rolurile fascinante ale eroilor și hermeneutică, deschizînd spre o zonă inițiatică, a marilor conspirații, care se joacă pe scena mică a istoriei unui singur individ mi se pare atrăgător la filmul lui Schumacher. În această capcană este
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
rusă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea; Metafora în istoria literaturii ca modalitate de dialog între două culturi; "Dansul Natașei" - perceptul semiotic englezesc; Boris Pasternak și Ernst Kassirer; Jocul a la classique și subcultură: o provocare a contemporaneității; Transformarea limbajului romanesc în proza de la sfîrșitul secolului XX; Conștiința grotescă de la sfîrșitul secolului XX: A.Terț, S.Davlatov, T.Tolstaia, I.Mamleev. La această secție a fost discutată și comunicarea subsemnatului Forma fără formă și lipsa de stil la Dostoievski - de fapt
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
înainte, chiar dacă acțiunea se modifică, prin intervenția unui nou agent. Confuziile născute între persoane reale și personaje (fictive), dublarea identităților (George Pelimon I cu George Pelimon II; Helga balerina cu Helga biologul), fără nici o prevenire, sunt proceduri narative antrenante, aventuri romanești autentice. Sorin Titel, în Femeie, iată fiul tău (1983), lucra de asemenea cu două personaje cu același nume, dar cu destine diferite, ca într-o ecuație cu o singură necunoscută căreia i se dau simultan două valori și două funcții
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
personajele lui Mircea Horia Simionescu, gândul, adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific: pură teorie. Romanul, cu posibilitățile lui infinite de narațiuni, lumi, destine și personaje, bate întotdeauna realitatea.
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod subtil, obținând efecte nu-numai-literare, tensiuni existențiale și implicații morale. Făcând abstracție de stilul scriitorului, tehnica cu care el ne plimbă, așa zicând, prin pădurea narativă e de invidiat: "Acum, ajuns aproape de
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
un discurs de o discretă, dar intensă, gravă ritualitate. Lectura întregului operei certifică în orice moment al ei ținuta înalt spirituală a viziunii, o etică superioară a omului și scrisului său, evidentă și în proza sa (de exemplu în reconstituirile romanești Tânărul Francisc - 1992, ori Călătoria magilor - 1996), în eseul critic (Lancea frântă, dedicat operei lui Radu Gyr, din 1995) ori într-o publicistică literară pătrunzătoare și exigentă în dezideratele ei, prin care actualul redactor-șef al revistei Steaua participă la
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
masculini ai romanelor (toți purtând în mod simbolic numele de Sandu), criticul conturează portretul unui scriitor pe cât de tânăr, pe atât de matur și de bine orientat în planul opțiunilor sale estetice, care au avut drept rezultat realizarea unui univers romanesc de o remarcabilă corență internă. Studiul nu omite să releve că Anton Holban se remarcă drept un subtil analist al relațiilor erotico-sentimentale definitorii pentru ființa umană și îl fixează în conștiința noastră ca pe un scriitor care, depășind modernismul de
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
publicate, dovedesc că ele au fost scrise doar pentru "învățare". Vrea să cunoască oamenii, locurile, să se instruiască. Să-și amintească, mai tîrziu, de ele. Apariția, în 1920, a romanului Ion inaugura un marș triumfal: era victoria scrisului, a construcției romanești, dar și a României Mari, care se poate exprima altfel. Se poate exprima altfel, printr-o literatură inaugurală, modernă, europeană. Numiseră momentul Aron Cotruș, Lucian Blaga, Sextil Pușcariu, profesorii sosiți la Universitatea Daciei Superioare să proclame noul destin al țării
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
a apărut unora suspectă: nimic însă mai conform cu pasiunea scriitorului de a descoperi viața interioară - de a sesiza devenirea sinelui. În fond, Ciuleandra și Adam și Eva se doresc a fi studii de arhetipologie. El dorea să așeze în spatele demersului romanesc o știință. Să facă din roman o formă de cunoaștere. Am spune că, pe această direcție, lui Rebreanu i-au lipsit instrumentele de finețe pe care le posedau, în deceniile al treilea și al patrulea, Musil și Broch. Ei aveau
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
m-a făcut să pierd, ea m-a făcut în ultimii ani să trăiesc ca un nebun și ca un cerșetor pentru fire de nisip, crezute să ajute la reclădirea libertății ei." Zbor spre libertate este, spuneam, în structura lui romanescă, romanul unei incredibile evadări din lagărul comunist, însă, urmărind viața eroilor, de astă dată, reali, ce s-a desfășurat în exil, se relevă, în corespondența de care am vorbit, și ca romanul unei mari iubiri și în același timp al
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
să se întrevadă existența cu adevărat a unei intenții în acest sens, fără ca prin aceasta cititorii de foiletoane și cei îndrăgostiți de sport să fie deziluzionați (și îndepărtați). Probă dificilă de echilibristică. Astfel, în incipit, se reafirmă încadrarea în genul romanesc ("E un roman din viața curselor de la Băneasa și Floreasca..."), dar se subliniază, nu fără o doză de precauție, și un motiv secund de prețuire, întîietatea lui măcar la nivelul intenției: este "primul roman românesc care vrea să înfățișeze toată
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
instituționalul sau centralitatea sunt roase pe dinăuntru de marginalitate și de periferie. Într-un sistem politico-literar stratificat poate interveni oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând orice înțeles al literaturii mimetice și al ideologiei propagandistice. În același timp, satira și/sau parodia prozatorului se adresează "fatalității abrevierii în societatea de consum", dar și relației dintre un dictator și un opozant (Bibliografia generală). Așadar, primele
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
inspiră nici o încredere... Citit fără prejudecăți și idiosincrazii, cu acea seninătate pe care ar trebui s-o recâștigăm ca regim al lecturii, F apare ca un mare roman. Nu este o operă epică perfectă, inatacabilă. Există în cuprinsul său "burți" romanești și denivelări artistice, câteva personaje cu rol, dar fără funcție, precum și dialoguri lungite ori inutile. Dar toate aceste scăderi nu fac decât să sublinieze și mai pregnant extraordinara forță a romancierului de a crea o lume bolnavă și o umanitate
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
toate astea, iar romanul său In vitro este încărcat de o tensiune existențială aflată la limita suportabilității. Daniela Rațiu seamănă și nu seamănă cu scriitorii "generației 2000". Seamănă în măsura în care limbajul ei este unul complet dezinhibat (dar perfect adaptat la realitatea romanescă, autoarea nu folosește cuvintele prohibite pentru a epata sau pentru a șoca, ci pentru a da deplină credibilitate unor situații care le reclamă), viața este privită fără nici o urmă de fard, expresionismul imaginii, tensiunea existențială sunt uneori greu de suportat
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
din roman derulată pe nuclee narative foarte atent construite, studiate și definite, aparent separate, dar, În final, reunite, situează foarte clar cititorul În eveniment și Îl determină să recepteze, cinematografic, evoluția binomului Întâmplare personaj, oferindu-i asumarea Împlinită a spațiului romanesc. Cele două planuri pe care se montează romanul sunt, În fapt, două drame ale personajelor principale, Ștefan Giroveanu și Rică Olaru, cea a primului fiind, În primul rând, una fizică, iar cea a celui de-al doilea una psihologică, deși
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
auto-construcție), prin arta vorbirii, sau mai bine spus printr-un crescendo În rafinamentul vorbirii. În finalul cărții, el re apare pe deplin realizat social, profesional și familial. Convergența evenimentelor și a personajelor Îl expun În situația de a Închide ciclul romanesc, lui datorându-i-se descoperirea torționarului, Întâlnirea acestuia cu Giroveanu și... „”. Pe cealaltă filieră, a lui Ștefan Giroveanu (numit de Victor Olaru, atât de plastic, „chiupul cel mare”, dat fiind că stătea ascuns după vasele de lut ale bătrânului olar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și analize, deși datele esențiale ale studiului au fost deja evaluate, el nu scrisese nici un cuvânt. Ceea ce îl preocupa era modul în care ar fi trebuit să abordeze un domeniu familiar, astfel încât să nu rateze ocazia de a prezenta lumea romanescă ramaniană într-o lumină favorabilă care s-ar putea revărsa și asupra propriei cariere. Trebuia să urmeze planul unei cărți atrăgătoare și interesante fără a-și transforma produsul într-un bestseller. Simțea că explodează dacă nu pune pe hârtie câteva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ecou hodorogit, întrebarea. Răspunsul meu nu putea fi decât mai mult sau mai puțin evaziv: Ca să fie mai tentantă căutarea vieții, doamnă scumpă. Ca să vedeți că, fără moarte, viața ar fi o gogoașă goală pe dinăuntru. E o temă a romanescului în genere, numai pentru că, asemenea iubirii, „ea exclude fericirea.” Plictisit, plafonat și dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață, și mișcând mai la stânga, mai la dreapta, frigiderul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a istoriei literare și eseisticii. Pe acest teren, el își confirmă acum, pe deplin, resursele și achizițiile culturale. Parte a unui proiect mai amplu, dedicat literaturii scrise de critici, volumul despre Ibrăileanu este în esență un volum despre Adela sa romanescă. Al treilea capitol, cel mai extins, focalizează și analizează în detaliu romanul, după ce, în primele două, autorul avansase meticulos către conturarea unui portret al spiritului creator. S-ar spune că, Ibrăileanu fiind un critic înclinat, ca atâția alții, către auto-observație
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie în adâncul căreia pulsează viața însăși, plină de sentimentele și trăirile noastre de zi cu zi. Și cum Mihai Vlădeanu, personajul central al ciclului romanesc Valea Brândușelor, a traversat ultima jumătate de secol ca un cal nărăvaș cu frâul cenzurii însângerându-l adesea, aștept romanul Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor ca pe un finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]