12,281 matches
-
lucruri (deloc simple!), trebuie să citești, să afli - să știi. Ceea ce și face Cornelia Cîrstea. De unde îmbogățirea și diversificarea perpetuă a metodologiei folosite de Domnia Sa. În Prefața la volumul al II-lea, autoarea se confesează: "Avînd în vedere polimorfismul artei romantice, volumul Metamorfozele prozei romantice îmbină demersul comparatist cu cel cronologic și istoric, ceea ce a permis ilustrarea deliberată a unui relief de continuitate și de compartibilitate a autorilor și operelor ce figurează în cuprins". Urmează o serie de observații de mare
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
să citești, să afli - să știi. Ceea ce și face Cornelia Cîrstea. De unde îmbogățirea și diversificarea perpetuă a metodologiei folosite de Domnia Sa. În Prefața la volumul al II-lea, autoarea se confesează: "Avînd în vedere polimorfismul artei romantice, volumul Metamorfozele prozei romantice îmbină demersul comparatist cu cel cronologic și istoric, ceea ce a permis ilustrarea deliberată a unui relief de continuitate și de compartibilitate a autorilor și operelor ce figurează în cuprins". Urmează o serie de observații de mare larghețe și concluzii competente
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
larghețe și concluzii competente în legătură cu deschiderile romantismului spre alte curente și genuri literare: " Deși obiectul analizei este sensibilitatea, viața afectivă, autorii intuiesc lumea, evenimențialul, ordinea socială ca forțe determinante și ele vor deveni zeii titulari ai realismului. De altfel, confesiunea romantică prin Alfred de Musset și M. Lermontov anunță noua direcție în literatură"; "Acest tip de fantastic va supraviețui romantismului în strălucite parabole existențiale în prozele kafkiene, apoi în realismul magic al scriitorilor latino-americani". Lipsește totuși, aici, o verigă: Dostoievski citind
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
în strălucite parabole existențiale în prozele kafkiene, apoi în realismul magic al scriitorilor latino-americani". Lipsește totuși, aici, o verigă: Dostoievski citind Dama de pică și vorbind despre realismul său autentic! Din care se trage de fapt (precum și din întreaga operă romantică, de la George Sand, Hugo sau Gogol la Hoffmann și Edgar Allan Poe, frecventată asiduu de scriitorul rus și analizată de acesta ca izvor al literaturii moderne) nu doar fantasticul lui Kafka sau scriitorii sud-americani, ci și întreaga literatură modernă. În
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
de comparatist. Cartea Corneliei Cîrstea este exemplară și în acest sens: pe măsura prezentării materialului investigat, se fac tot mai multe comparații, se trag paralele, apar teze și ipoteze. Studiul devine "o dezbatere selectiv-comparatistă", care susține perenitatea - și modernitatea - artei romantice "la nivelul ideilor, imaginilor și ipostazelor, dincolo de canoane, habitudini și prejudecăți literare". Concluzia se impune fără echivoc: cartea Corneliei Cîrstea reprezintă o exegeză exemplară a romantismului, atît prin confirmarea valorilor ontologice, estetice și cognitive ale romantismului, cît și prin faptul
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
din proxomitatea lor"; "recuperarea valorilor adăpostite în trama lirico-epico-dramatică a paginilor de referință subscrise acestor episteme artistice"), exegeza are la bază o abordare sub aspectul poeticii, autoarea insistînd, pe tot parcursul analizelor întreprinse, pe astfel de elemente specifice ale literaturii romantice, cum sînt mitul, simbolul, oniricul, fantasticul, elemente ce nu doar dau culoare operelor scrise în cadrul unui curent literar, ci devin și constantele literaturii de-a lungul secolelor. înscris în contextul larg al literaturii universale, studiul romantismului nu reprezintă astfel, "contemporaneizarea
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
poate prea dispus la demolări și negativări". Este, într-adevăr, un "romantism recuperat", o carte modernă - nu doar în domeniul profesional, ci și ca atitudine față de realitatea contemporană: "comentariul a stăruit asupra textului ca restituire legitimă a reprezentării și interpretării romantice a lumii, uneori tulburător de apropiate de rătăcirile și căutările omului contemporan". Elena Loghinovski *Cornelia Cîrstea, Romantismul recuperat, Scrisul Românesc, Colecția "Hermes", Craiova, 2003; Cornelia Cîrstea, Metamorfozele prozei în romantism, Scrisul Românesc, 2003; Cornelia Cîrstea, Teatrul european în secolul al
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
dorul de moarte patinoarul din ceruri e arhiplin gândurile s-au îmbujorat de tot Alfabetul braille Descifrez lumina sufletului cu alfabetul braille hectare întregi de bălării ard în întuneric e o muzică ezoterică pe fundal miroase a jumări de vise romantice e o atmosferă superbă / se tăvălesc de râs mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
schisma nedorită dintre compozitor și ascultător, nemanifestată vreodată atât de abrupt pe parcursul existenței artei sonore. Firesc, deși anormal, înclinațiile publicului actual se îndreaptă spre epocile „revolute” din istoria Euterpei, preferințele sale - în funcție de repere - ghidându-se spre creația neoclasică, clasică sau romantică. Formulele recente sunt încă greu accesibile. Înțelegând fundătura, unii artiști au încercat gesturi reparatorii, care să inducă o apropiere de rigorile și capacitățile de „tolerare” ale beneficiarilor. După părerea mea, în mare măsură, ceea ce încearcă postmodernismul ține de această intenție
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
dirijor la Scală și la București, care ne dau multe amănunte inedite. Poate cea mai emoționantă parte a acestui capitol este idila dintre Eliade și Christinel, pe care o cunoaște în 1948 și-i devine repede soție, în cadrul cel mai romantic pe care numai Parisul îl putea oferi. Erau destinați unul pentru celălalt (naratorul: “they knew în their bones that they were made for each other”). La sfârșitul acestui film documentar este o dedicație pentru Christinel, care în mod decisiv a
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
de cameră. Ponderea violonisticii enesciene care l-a determinat pe compozitor la modelarea unor soluții rapsodice, improvizatorice și plenar concertante, la substanțializarea unor intonații netemperate, este însemnată în acest proces. Enescu tematizează la modul cel mai înalt artistic valențe non romantice de structură populară, așa cum transfigurează datele instrumentalismului popular sau lăutăresc. Enunțăm aici și conceptul de frazare enesciană, de articulare a sunetelor și, în general, a tuturor entităților melodice prin intermediul unor deprinderi violonistice. Accentuăm și avem în vedere faptul că Enescu
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
concretizată în limbaj și formă, într-o rigoare neoclasică sub raportul conciziei și unității ciclului de mișcări. Suplețea scriiturii instrumentale și eficiența detaliilor sunt alte calități ale celor două compoziții. Ele dezvăluie predilecția autorilor lor pentru climatul liric, pentru avânturi romantice și zvâcniri de umor. Aceste cvartete s-au bucurat în decursul timpului de interesul ansamblurilor noastre. Cvartetul de coarde nr.1 de Alfred Mendelsohn (1910-1966) - Sonata; Elegia; Fugă - nu înseamnă numai un tur de orizont asupra scriiturii moderne, ci și
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
tradiționale. Aparent, lucrarea se înscrie în genul de divertimento neoclasic. În realitate, el ocolește ideea conflictului dintre entități tematice, în favoarea valorificării în forme de rigoare clasică tocmai a acelor substanțe tematice intuite și găsite de el. Părăsind orbitele cvartetului post romantic de specificitate universalistă, Andricu creează pe calea sintezei un tip de cvartet, care ar putea fi definit „cvartet popular”. Această orientare spre specificitate românească îi conferă Cvartetului op. 14 un fel de a fi neconfundat. Actualizarea acestei tendințe se va
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
Enescu. Distingem la Silvestri ușurința cu care proiectează imagini sonore de o inpecabilă finețe, imaginație și sensibilitate. În Cvartetul de coarde nr.2 op. 27 (1947) se apreciază acel cânt imaterial, suplețea inflexiunilor motivice în stare să evoce o atemporalitate romantică. Fiecare sunet din cvartet pretindea să fie numai emoție, emoție iradiantă. Accentuând structura monotematică a ciclului de mișcări, insistând asupra sincronizării planurilor contrapunctice, Silvestri asigura fiecărei părți specificitatea ei. Lucrarea marchează un moment semnificativ în evoluția muzicii românești de acest
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
a jocului instrumental, abundent în formule violonistice autentice. Marțian Negrea (1893- 1973), prin Cvartetul de coarde în mi bemol major op.17 (1949), ilustrează tipologia neoromantică de contingență folclorică. Amprenta subiectivului asupra formei muzicale tradiționale este determinată aici de motivarea romantică a mesajului artistic și de cromatica limbajului armonic. Fără nici o intenție abstractizantă, muzica cvartetului comunică simplu, direct și armonios esențe pure, românești, în starea lor intimă.
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
ritmică - psihologică, în cadrul sistemului de măsuri, consacrat. Și acum vine rîndul părții celei mai interesante a acestei expuneri, în aparență divagante. Dela Beethoven, el și toți continuatorii lui direcți pînă la Vincent d’Indy, inclusiv, s-au străduit - după pilda romanticilor și modernilor - să dea măsurii și în general principiului simetriei, lovituri din ce în ce mai puternice, s-ar crede, pînă la desființare. Prin ce mijloace? Prin suprimarea, uneori, a accentului tonic. Prin preponderența, asupra acestuia, a accentului expresiv. Prin uzul, bine cugetat, al
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
atmosfera În care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii. Și undeva În fundal câțiva mărăcini care strică echilibru, avertizând că ordinea nu e naturală, e o trucare a realității. Ceea ce face din Proscrisul mai mult decât un roman romantic, pe care numai fetele visătoare Îl pot citi fără a face diabet, este personajul principal. Lewis „rupe” falsa pudoare și delicatețea plasticată În spatele căreia se ascund violența conjugală, superficialitatea, indiferența, răutatea gratuită, dependența de alcool, tot ceea ce face din anii
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
activitate concertistica a lui Enescu, afirmă: [...]Cel putin concertele lui de vioară (șase), date cu concursul doamnelor Madeleine Cocorăscu, Muză Ghermani-Ciomac și al d-lor Radu Mihail, C. Silveștri și I. Filionescu, au fost manifestări splendide de mare artă clasică, romantică și modernă - cu compozitorii de frunte europeni, mai cu seamă în ce priveste sonata - și în parte națională deoarece în programe au fost înscrise Sonata populară românească de George Enescu însuși și Sonatina lui Paul Constantinescu.<footnote Ciomac, Emanoil, Pagini
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Felix Weingartner și apoi propulsată În repertoriul cunoscut de concert de către Thomas Beecham și Leonard Bernstein. Înrudită cu Faust ca gen, dar și ca sorginte literară, cea de-a doua simfonie a lui Liszt, Dante, este scrisă Într-un stil romantic pur, bazânduse pe călătoria lui Dante Alighieri prin Infern și Purgatoriu, așa cum este descrisă În Divina Comedie. O simfonie de proporții grandioase, Dante are o durată de aproximativ 45 de minute, fiind dedicată În mod neoficial compozitorului Richard Wagner și
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
sugestivă, care impresionează cu ușurință publicul. De altfel, Întreg volumul din care face parte sonata Dante abundă În aluzii literare, Însuși titlul referindu-se la romanul lui Goethe, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister. Preocuparea lui Liszt pentru literatura romantică din acea vreme se reflectă În alegerea sa de a prefața majoritatea pieselor cu pasaje literare aparținând lui Schiller, Byron sau Senancour, evocând, de asemenea, sonete ale lui Petrarca. Tendința compozitorului de a reveni la literatură poate fi determinată de
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
crezut În ea, atunci Rene și sora sa ar fi avut o șansă. Dar așa, el construiește numai ca să Îmbolnăvească personajul de melancolie. Romanul ăsta după mine nu-i nici măcar un roman de dragoste. Este doar o demonstrație a virtuților romantice și a modului simplist În care vedeau ei lumea. Dragostea nu are șanse dacă autorul nu crede În ea. Și-apoi dacă spui povestea asta unui călugăr, ea are valoare de confesiune, ceea ce Înseamnă că moralmente vorbind, tu ai făcut
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
asta nu știu precis ce s-a mai Întâmplat, dar Îmi mai aduc aminte că tânărul meu prieten debutant era vrăjit de film, că Îi plăcuse enorm cum construise Corneliu relația Între cei doi, pe care el o găsea chiar „romantică”, că am mai râs cum unul dintre spectatori confundase endoscopia cu coloscopia sau cum altul căuta să cronometreze toate secvențele bazându-se pe vorbăria (aș spune vrăjeala”) personajului principal din prima scenă, si că, tot prin aburii vinului alb de
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
Delibes (1883 Paris) rămâne o operă cu melodii frumoase, de mare virtuozitate vocală. Un an mai târziu, (1884) tot la Paris, J. Massenet se bucură de premiera operei sale Manon. După o foarte lungă tăcere, G.Verdi scrie atât de romanticul dar și atât de dramaticul său Othello (Milano, 1887). Trei ani mai târziu, verismul triumfă cu P.Mascagni și a sa Cavalleria rusticana (1890, Roma). Nu trebuie să-l uităm pe Cneazul Igor al lui A. Borodin (1890, Sankt Petersburg
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
care va lovi personajul principal; în Traviata orchestra începe prin a intona motivul morții eroinei, în Don Carlos primele sonorități sunt încărcate de tristețe și de dramatismul unei poveștii sumbre. Este momentul să remarcăm din nou că libretul de operă romantică în secolul al XIX-lea - excepție operele declarat comice- este axat, în majoritatea cazurilor, pe povești triste cu deznodământ tragic: majoritatea eroilor verdieni mor în momentul în care cortina cade: îi amintim pe Ernani, Gilda, Leonora, Violetta, Boccanegra, Riccardo, Carlo
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
superficială - doar la nivelul genului comic - este apropierea dintre Gianni Schicchi și Falstaff. La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist. Majoritatea eroinelor lui, mor. Una dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul să ne reamintim că, în 1889, după insuccesul operei Edgar, Puccini declara că
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]