3,147 matches
-
le scria la cerere (și, neîndoielnic, a fost conștient că, scriindu-le, săvîrșește o concesie), cuvintele pe care le rostea la Paris în fața diasporei române izvorau din convingere. De data aceasta nu mai era vorba de o concesie, ci de rostirea sinceră a propriilor gînduri". Ar însemna iarăși să-l subestimăm enorm pe magistrul de la Păltiniș, dacă am accepta că își însușise lecția "patriotismului" național ceaușist. Noica s-a sacrificat sub unghi moral spre a se realiza sub unghi creator. E
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
clasă mare. Actori cu o tehnică uluitoare, cu clasă. Realitate exploatată de regizor. M-am gîndit că, la un moment dat, o anumită linearitate a unor personaje și chiar a unor situații s-ar putea să fi venit din ideea rostirii replicilor la limita cu declamația, ceva extrem de dificil actoricește vorbind, lucru pe care Donnellan a marșat foarte tare. Iar actorilor le iese fără fisură. Foarte mult mister conservat cu delicatețe în această montare, în felul în care acest regizor construiește
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
lat", versul de deschidere, anulează situarea geografică, instalează utopia. Iar "Nici astăzi domn pe lume nu-i" anulează temporalitatea spre un trecut egal cu uchronia. Cititorul recunoaște spațiul și durata umană, ușor decalată, dar esențialul a fost realizat chiar fără rostirea formulei "a fost odată ca-n povești". Am intrat într-un întins superlativ epic-liric de bogăție, frumusețe fizică, iubire, bucurie colectivă. Iată și o sugestie a vitejiei "virtuale" (cu un fastuos joc de sonorități în versul de mijloc): Voinicii cai
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Ne vom opri în cele ce urmează asupra parametrului D definit în Logica I - XIV ca prezență - absență a persoanei în fenomenul muzical: cu incursiuni în câteva din zonele de interes care definesc inserția și poziția activă a actanților în rostirea operei muzicale. De acest demers se leagă direct capacitatea cultural-artistică a celor în cauză, asociată unor rigori ce transcend aspectul estetic al formării discursului artistic, implicând decisiv, în aceeași măsură, alte zone de profunzime gravate în personalitatea interpreților. Am susținut
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
un anume tip de comunicare original, încărcat de energie vitală. Un univers prolix, multifuncțional, în care se impune voința creatoare stilizată, crescută în libertate În sensul unei reașezări a practicii interpretative, și anume, al unui raport redefinit între text și „rostire”, ne vom imagina un punct de plecare de tip relativist în ce privește enunțul muzical. Ne-am situa, ca atare, ca actanți în discursul muzical într-o altă zonă formativă în care elementul de bază al enunțului să fie nu sunetul (sau
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
Oportun, autorul afectează procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
de fiori la amintirea cămășilor verzi cu diagonală care se încadrau în marșurile sau defilările legionare, ura și dușmănia care se disemina în acele momente. Fără îndoială, mesajul rostit este inacceptabil. Condamn în modul cel mai clar ideile transmise și rostirea lor publică de un monah, slujitor al Bisericii Ortodoxe Române. Așa cum se arată în numeroase documente și trăiri directe, personale și ale cetățenilor evrei, Mișcarea Legionară a fost și rămâne direct responsabilă pentru pregătirea crimelor, asasinatelor și violenței devastatoare îndreptate
Evreii, scandal cu BOR după discursul unui călugăr by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77915_a_79240]
-
vrea să jignească pe nimeni. Îl asigur că nu. Invoc mai multe titluri de romanțe și cărți (între care și Cânticele țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu.) Îmi cere să-i spun cum se pronunță corect "București". La a doua rostire, cuvântul sună desăvârșit. (Vreo trei ore mai târziu, îmi zâmbesc în barbă, mândru de talentele mele de fonetician, când Cohen pronunță pe scenă, cât se poate de corect, numele orașului: am și eu o contribuție la triumful lui!) Îl învăț
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
m-aș topi în stilul vremii, artă A șlefuirii ritmurilor, dar Putere n-am să schimb acum veșmântul În care-mbrac același vechi discurs, Încât mă tem că fiul meu, cuvântul, Părintele-și trădează; timpul scurs, Prietene, mi-a însoțit rostirea Cu slava ta, ce straiul prețios Mi-a pus în vechiul stih, spre înnoirea Metaforei îmbătrânind frumos: Cum stins ori viu e soarele, așa Mi-e dragostea, arzând ce-i ars deja. LXXXIV Exiști. Ce-ar fi de spus mai
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
cu o misiune și o părăsește în acordurile triumfal-funebre ale unei rugăciuni care e, simultan, și un imn de glorie. Kaddish-ul este, într-adevăr, "o viguroasă declarație de credință" (Lamm, 1969: 150). Un semn al apartenenței la lumea muritorilor. Fiecare rostire a kaddish-ului înseamnă reconectarea la misterioasa și îndepărtata lume a tradiției religioase, a mitului întemeietor al unei puternice identități. Kaddish-ul și-a dovedit forța rezistând secole de-a rândul în comunități aflate la mari distanțe unele de altele. El rămâne
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
se avânte iarăși în războaie. Stingher în lumea viforoasă, biet om sunt, părăsit de iubire. Plecarea ta în triumf, ca mireasă, mi-a stors un plâns peste fire. Mai bine să nu-ți fi cuprins frumusețea și faima în minte, rostirea aleasă, muzică de vis, magie picurată-n cuvinte. Răuvoitori ce-mi află de năpastă spun că sunt laș, ori și mai rău, poet nenorocit, cu soartă proastă, aidoma cântecului său. Ce tată, ce bunic de soi avea! Degrabă-ar fi
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
operațiune născută dintr-un parti-pris ideologic și terminologic - n-am remarcat un spor de cunoaștere. Fiecare psihanalist tinde să privilegieze, acordân-du-i un loc decisiv, domeniul în care s-a specializat. Melanie Klein, una din papesele al cărei nume, la simpla rostire, face să încremenească armata disciplinată a urmașilor, nu are dubii: Cred că există o strânsă legătură între proba realității în doliul normal și anumite procese psihiatrice ale primei copilării. Pretind că copilul trece prin stări comparabile cu doliul adultului, sau
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
Scăpasem cu viață". Dar, deși copleșit de sentimentul Istoriei, al trecerii Timpului, personajul lui Ștefan Dimitriu (și mă refer aici, în primul rând, la jurnalist) nu devine în niciun caz un blazat, un împăcat cu soarta. Pentru el, aflarea și rostirea adevărului sunt preocupări de căpătâi, care-i dau justificarea de om și, mai mult decât atât, acceptata povară de conștiință a Cetății. De aici, sentimentul cititorului că, parcurgând această carte, asistă de fapt la un proces intentat de el însuși
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
însă creații care se abat de la regulile instituite de putere sau în care este sancționată, deconstruită tocmai mitologia oficială, diferitele strategii ficționale și resurse ale ficțiunii - între care se află și configurarea în subsidiar a unei contramitologii - evidențiind aspirația spre rostirea adevărului și făcând posibilă - în logica explicațiilor lui G. Durand - reechilibrarea biologică(eufemizarea răului), psihosocială(combaterea alienării) și antropologică(prin remitizare). Într-un articol publicat în Questions de mythocritique, Daniele Chauvin observă și aproximează capacitatea de reactivitate a mitului în
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
evident, pe cea care li se va părea mai bună." Cât este de elegantă abordarea la care a recurs AIM, mă abțin să comentez. Neadevărul 3. Citez din nou din AIM: "Vă pot surclasa în orice moment, de exemplu, la rostirea unui text în fața unei camere de luat vederi." Sunt absolut convins că dacă AIM mi-ar fi fost superioară la acest capitol, ea ar fi fost aleasă pentru realizarea emisiunii, nu eu. Orice post TV care se respectă ține să
EXCLUSIV. Radu Paraschivescu (Digi24) prezintă o conversație cu Ana Iorga Mihail. "M-a sunat cu vreo trei luni în urmă ca să-mi spună că mă apreciază" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81016_a_82341]
-
voind să ascundă, dar nu de tot, resemnarea și deșertăciunea împăcării cu o soartă nedreaptă. Vladimir a fost, după cât îmi amintesc, o apariție cu trăiri și mișcări de ceremonial, iluminată de o vibrație pioasă, la fel ca aceea din timpul rostirii rugăciunii, continuu părând că întreabă și se întreabă cu candoare "ce rău v-am făcut?" Constantin Chiriac, la rândul lui, a propus un Estragon în care a ținut cont în profunzime de coordonatele existențiale cerute de relația de cuplu, adăugând
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
și să facem casă împreună". Căutând o fostă iubită, Miron poposește în casa Victoriei, femeie căsătorită cu un altul. Concomitent cu istorisirile ei despre familia celei căutate de Miron, Victoria exercită asupra bărbatului un subtil ritual de seducție, început cu rostirea unui cântec ,,de tinerețe" - Cântecul de cămașă albă - pe care îl recită în noaptea Anului Nou fetele de măritat, punând orz pe vatră. Pe lângă incantația cu încărcătură magică, un rol important îl au gesturile Victoriei: se ridică veselă în picioare
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
pisica / Sărea ca un mic tigru pe un ghem.// Bunica astăzi nu mai e; bunicul, / din blana mîței moale și fudulă, / Căciulă și-a făcut. Estimp, nimicul / Se-alese și de biata lui căciulă" (Serghei Esenin). Încununarea acestui filon al rostirii degajate îl constituie o serie de paradoxuri. O șugubeață paralelă între cei doi tradiționali rivali: Deosebirea dintre un cîine și-o pisică? Cel dintîi cugetă într-astfel: ŤEi mă hrănesc, mă protejează, țin la mine. Pesemne că sunt zeiť. A
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
și cu alte limbi) este un indiciu suficient de clar că literatura bănățeană are o identitate a ei, bine ilustrată, care rămâne ca atare și căreia, în cazul adevăratei literaturi dialectale, îi concrește (nu doar îi adaugă) veșmântul și atributele rostirii bănățenești, spune Boldureanu. În 1974, Gabriel Țepelea avea să precizeze: „O literatură dialectală după exemplul italian, care să creeze prin intermediul dialectului valori estetice ca orice literatură, nu poate fi așteptată la noi“. Această profeție pesimistă, emisă în plin comunism, avea
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
Editurii Facla, prozatorul bănățean Ion Marin Almăjan, reușește să adune selectiv și să publice un volumaș din poezia dialectală a lui Marius Munteanu, «Cântări dă noapce bună» (1984), cuprinzând poezie lirică și parodii după câțiva poeți bănățeni - toate în veșmântul rostirii bănățene“. Marius Munteanu este considerat de Cornel Ungureanu drept „clasic al literaturii dialectale. A fost urmărit, hăituit, amenințat, exclus, a rămas mereu la marginea evenimentelor în anii comunismului. Era indezirabil, așa cum indezirabilă devenise literatura dialectală“. Cu Marius Munteanu, literatura dialectală
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
doar 5 612. În fine, în ceea ce privește domeniul conex reprezentat de nupțialitate, ofițerii de stare civilă sunt singurii care în 2005 au avut o activitate ceva mai degajată, moda căsătoriilor fiind, la Timișoara, într-un ușor regres. S-au prezentat pentru rostirea sacramentalului „Da” cu peste 100 de perechi mai puțin în 2005 decât în anul precedent, cifrele înregistrate de lucrătorii Primăriei confirmând acest lucru: 2 753 de căsătorii în 2005, 2 862 în 2004. Marius Horescu „Campus Info Tm“, o nouă
Agenda2006-02-06-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284617_a_285946]
-
zgomotoasă - sau alte asemenea glume. Din strânsa legătură dintre conferențiar și ascultători, din atmosfera înviorătoare pentru vorbitor nasc adesea, pe nebănuite, considerații și concluzii neprevăzute în programul stabilit de acasă. De aceea, adevărații conferențiari nu pot în prealabil încredința hârtiei rostirea lor, căci ea nu e încheiată decât după pronunțare. Adaosurile survenite, pe nepregătite, în cursul vorbirii sunt, în genere, din cele mai fericite, fiind rezultatul gândirii mai concentrate decât chiar în timpul pregătirii conferinței, când pot fi subjugați de părerile altora
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
nu poate exista fără un ideal nesfîrșit de atrăgător și tot atît de greu de îndeplinit. Sunteți un adversar al oricărei îngrădiri a libertății umane. Cum ați perceput dogmatismul comunist, cenzura, formele de suprimare a libertății de gândire și de rostire din vremea comunismului? În copilărie, părinții mei, botezați de părintele Horvath, specialist în convertirea evreilor cultivați, mă luau la biserică în fiecare duminică, dar se abțineau să critice regimul în fața mea. Afișam, deci, cum se cerea, portretul lui Stalin pe
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
a condus, după autorul citat, la o îngropare a modernismului, aproape simultan cu nașterea sa, prin afirmarea rolului public și a utilității sociale a autorului de literatură. Uniunea socială este însă concepută ca o ființare paralelă cu armonia integrată a rostirii lirice, prin care trebuie să aibă loc, în concepția lui T.S. Eliot, o „transmisie globală a semantismului” specific poeziei (Ștefan Stoenescu), care „se transferă osmotic prin toți porii” (p. 8), iar nu printr-o „mecanică însumare”. O continuă artă poetică
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
limitele fizice. Spațiul și timpul se confundă: Și drumeții, îngenunchiații genunchi, șoptiră: ajunge. ... Bine! Fie!... Și culeg de jos, din josnicie, resorturi culeg, piulițe, angrenaje, piese, toate, ale unui mecanism detracat, ale orologiului demențial... (Un timp) În acest timp al rostirii se realizează o imensă ambiguitate, datorată unui soi de viziune scenică fără scenă, cu limite de desfășurare foarte largi, în condițiile în care tocmai scena ar fi ajutat la crearea unui sentiment de detașare, de vis, ar fi venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]