5,386 matches
-
elementar, nediscutat, direct și autentic". Fără poză și trivialitatea situațiilor ocazionale, fără redundanță adjectivală și poetizantă, fără paranteze și speculații: Întâmplarea crudă, sub aspectul ei imediat, surprinsă de ochiul unui om care a deschis bine ușa unei case, și-a rotit ochii de jur împrejur și a fugit repede să vestească"3. În viziunea lui, reportajul cultivă contingentul, "faptul nud", respinge orice fals literar, "umilește definitiv clișeele meșteșugarului". În articolul inspirat de evenimentul rar și de moravuri socio-umane își găsește virtutea
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
iată, în ultimele câteva luni. Nu pentru că autorul ar fi un prolific grafoman de ultim moment sau pentru că el ar ține cu dinții să aibă parte de o masivă campanie de editare a pieselor sale de teatru. Dimpotrivă chiar, dacă rotim bine privirea, discreția se arată a fi unica strategie de marketing a acestui dramaturg cu o cotă de popularitate în plină creștere, dinspre Moldova către România. Numai că literatura lui Crudu - inclusă într-un program destul de neclar și de metaforic
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
oscilații a scriitorului între rațiunea vieții și aceea a cărții. MHS este un scriitor pentru care între viață și scris nu există granițe, pentru că lumea sa e deopotrivă realitate, imaginație, vis, trecut, prezent și viitor. E o lume ce se rotește parcă în jurul principiului câtă realitate, atâta ficțiune, câtă ficțiune, atâta realitate. Desfășurarea epică a romanului Nesfârșitele primejdii este întreruptă deseori de enclave discursive care strecoară în povestire explicații de coloratură psihologică, socială ori filozofică ce vin să ateste fibra comună
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
la Nișă, și marea balerina americană de origine irlandeză Isadora Duncan, soția poetului rus Serghei Esenin. Balerina conducea o mașină decapotabila, din aceea la care rotile aveau spițe. Flu-turînd în curentul de aer, salul lung s-a prins de spițele rotii și a su-grumat-o, omorând-o la volan pe balerina.
Cum a murit Stela Furcovici, eroina din Ecaterina Teodoroiu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77322_a_78647]
-
nu este/ Suferă și nu suferă/ Se ascunde și se arată" (Este). Nu întâmplător apare fatidica roată, care face să alterneze viețile trecute și viitoare, prezentul, amintirea și moartea: "Se-nvârte roata/ Amețitor/ Împrăștiind cenușa unei zile/ Nisipul unei vieți/ Rotind" (Nirvana). Ceea ce reunește, indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic, a vitalului: "Iubita mea, te pierzi în Orient/ Mulțimi fără număr acoperă chipul/ Pe care l-am văzut/ În aura visului meu răsăritean/ Înconjurat de
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
materialității ("Piețe de capital, matematică aplicată și limba marilor corporații/ Scăldate în tăcerea unei gramatici feniciene" - Einsamkeit). Politica, economia sălbatică sunt instantanee din ciclul istoriei, rotitor la infinit: "Rotire, rotire,/ Pământ, ape, țări și orașe/ Înapoi totul curge/ Di-nainte rotind/ Într-un cerc fără scăpare./ A fost ce va fi,/ Un om supt în cer/ Pământ și o apă./ Totul este, a fost/ Ce va fi" (Kohelet). Titluri ca Avram Iancu, Kavafis la Alexandria, Village Sutra, Caligula, Vals trist de
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
tai toate ferestrele din lume, spre orice,/ toate ferestrele care merită să fie tăiate. Măsor și tai./ Diamantul meu este plurifacial./ Poate, deopotrivă, tăia lucrurile - și le poate oglindi./ Depinde cum întorc capul./ Diamantul meu se întoarce și el, se rotește./ E atâta lumină în capul meu, atâta emisie de lumină/ încât diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește." (Sunt tânăr și am un diamant în cap); Diamantul meu se așează la coadă
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu durere, fapt care l-a liniștit oarecum. Victor a privit buimăcit În direcția către care era Îndreptat Vizanti, imediat a lăsat targa jos și urmat de Vizanti s-au ascuns În porumbul care Începuse să lege. A văzut un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
primul și singurul secu ...știi mata’, cu care și pentru care Închin În loc să-l omor imediat, indiferent de repercursiuni! Și au vorbit, au tot vorbit, timp În care soarele se deplasa pe un arc de cerc, de la Răsărit către Asfințit, rotindu-se imperturbabil În jurul pământului, așa cum Încă mai cred unii pământeni, contrar adevărului cosmic. Așa trec mileniile, anotimpurile și marile iubiri, adevărate motoare ale lumii. (va urma)
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un bine, care ar veni ca o compensație pentru tot și toate. I-ar reda, în simplitatea convingerilor ei, posibilitatea de a se mântui. Luă de jos o pietricică și o aruncă spre o varză aflată la distanță; piatra se roti și-și atinse cu precizie ținta, iar el scoase un oftat de ușurare. Acuzația îndreptată împotriva lui însuși se redusese deja la o cauză civilă în care putea negocia condițiile de acordare a compensației. Se întrebă de ce îl cuprinsese disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta stă mai bine în buzunarul meu decât în al lui. Era un revolver mic, de modă veche. Roti butoiul și constată pe pipăite că cinci din cele șase compartimente erau pline. Cel de al șaselea era gol, când apropie pistolul de nas, simți mirosul inconfundabil al unei împușcături recente. În pat, pe lîngă sacii cu făină, se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gând. Ceilalți se uitau în gol, așteptând să se întâmple ceva...Primul care s-a trezit la realitate a fos moș Dumitru. Da’ ce faceți, oameni buni? Plângeți mortul? Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te amețește de nici nu mai știi de tine - nu s-a lăsat moș Dumitru. Eu zic să-l lăsăm să ne lămurească cum îi cu mortul care n-o murit - a intervenit împăciuitor Hliboceanu. Pâcu pufăia nepăsător din lulea, rotindu-și privirea peste cei din jur. Când i-a văzut că îl uremăresc precum câinele firimitura din mâna stăpânului, a pornit să vorbească: Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia lui Surcică. Fimeia s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ele. Hai, mă, ne distrăm și noi, insistă Lionel. Voi ați vrut-o, se dă bătut Roman și apasă pe soneria de la intrare. Globul se oprește brusc și afișează din nou 2010. O cameră de luat vederi, în infraroșu, se rotește indiscretă deasupra lor. Ușa se deschide pneumatic. Cei trei urcă. Ușa se închide brusc în urma lor. Jaluzele metalice coboară la ferestre. Rulota este împărțită în două compartimente printr-un perete translucid, ca la bănci. Într-o parte stau clienții - cam
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Eu jupâniță?! Păi eu am slujit la trei împărați, și cu acesta al nostru patru, și pretutindeni am agonisit învățături alese, în vorbe, în purtare, în straie... Ia uite numai, văzut-ai dumneata un bărbat mai chipeș până acum? (se rotește, pozează) Sau unul care știe călca mai falnic decât mine? Privește ici! (traversează apăsat încăperea) LIANA: Asta spuneam și eu. Tocmai domnia ta... Dacă trimiteai aici un oștean, cum i-ai fi poruncit să se înfățișeze și să vorbească? Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la ea care ne-au spus cam cum ajungem. Ne-am învârtit pe périférique extérieure, s-a făcut noapte și, cu chiu cu vai, ajungem. Când vedem Sainte-Luce la foręt, unde trebuia să ne ducem noi. Facem ce facem, ne rotim pe acolo, ajungem le primărie. Era panou cu străzile, strada pe care o căutam noi nu era. Hai să dăm telefon, apare unul beat țăndări dintr-o speluncă. Dar până la urmă drăguț, mi-a adus telefon mobil în mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a rămas speranța vieții mele... El a reușit totuși să adune obștea în jurul lui și să facă multe lucruri bune în satul ista. Printre cele multe se numără și minunea care își primește astăzi învățăceii. Iat-o! Învățătorul și-a rotit privirea și brațul vlăguit, mângâind parcă fața noii școli. Tinerii dascăli vor sfinți prin munca lor acest lăcaș. Doresc din toată inima să fie așa. Un ropot de aplauze, ca o cădere de apă vijelioasă, a răsunat sub bolțile de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-au privit reciproc și răspunsul a venit fără ezitare, prin glasul lui Costăchel. Nu ne cereți prea mult. Tot vine iarna acușica și nopțile sunt nesfârște... Numai bune de povești... Armăsarul își mușca zăbala cu nerăbdare. Costăchel și-a rotit privirea prin ogradă, să vadă dacă toate sunt la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot felul de gânduri... Dar nici unul nu era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
engleză pentru adulți? Ar trebui întrebată și domnișoara Simona Deleanu, nu credeți, rosti directorul pe un ton conciliant. Fără să se anunțe Simona răspunse lapidar: Nu va fi posibil. Sorbonista, tonul nu era lipsit de ironie, e înscrisă la universitate. Roti ochii către mai mulți bănuiți persiflatori, care din umbră îi atribuiau apelativul de sorbonistă, așa cum erau etichetați toți cei care urmaseră doar cursurile unui institut pedagogic de 3 ani. Dacă nu se poate deocamdată, spuse directorul împăciuitor, poate mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nestăvilitele lui jocuri. Când cele două prietene se despărțiră, o pasăre tocmai se așeza pe ramura unui copac aflat în drumul lor și le cerceta curioasă prezența. Stătură amândouă o clipă în loc, privind cum un mic căpușor de pasăre se rotea când într-o parte când în alta, de parcă ar fi vrut să creioneze, cu toate detaliile, chipul celor două trecătoare. După câteva clipe mai veni o păsărică, probabil perechea ei. Simona își luă la revedere, făcu câțiva pași, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Era un studiu de specialitate. Probabil îi aparținea Doinei, pentru că enumera noile medicamente apărute pe piața medicală din unele țări europene și prescrierea acestora pentru prevenirea sau tratarea diferitelor boli. N-o interesa. Puse cartea la locul ei și-și roti privirile prin încăpere. Tablouri de preț, vaze de cristal, draperii grele de pluș, covor persan de cea mai bună calitate... Ce diferență între mediul în care trăia ea și familia doctorului Teodoru. O fulgeră o idee care nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
În cele din urmă, încărcat nervos, ajunse la casa părinților săi. Bucuria îmbrăcă întreaga casă într-o haină de sărbătoare. Trecuse mai mult timp de când părinții nu-și văzuseră feciorul călcându-le pragul. Teo intră în casă vizibil zorit. Își roti privirile prin prima încăpere, apoi prin a doua, chipurile din dorința de a-și revedea căminul părintesc dar el, de fapt își căuta soția și fata. După toate aparențele nu se aflau aici. Rămase descumpănit. Doina nici nu se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi același. Se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea și, dintr-o dată mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fost crucificată credința Într-o lume În care, iubirea față de Om ar fi adus Paradisul pe pământ. Și mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]