444 matches
-
va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
idee despre obiectul ramurii acesteia de matematice, închipuiți-vă o tablă mare de zinc. Un soare permanent ar îndoi, încălzind-o, fața de zinc sub forma unei suprafețe mai complicate. Geometria diferențială studiază deformările de linii și măsuri într-un rotocol foarte mic din acea suprafață. Lucrurile se prezintă acolo mai simplu. Din studiul acesta local, rezultă mai multe consecințe pentru suprafața întreagă. Un geometru din Göttingen, Gauss, e inițiatorul în această știință, căreia Einstein îi împrumută foarte multe rezultate pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra căruia fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale de fum. Lipită de obrazul meu, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă, se afla Zenobia. Părea un cercel uriaș sau o lampă-infuzor întinsă până unde mi se termina bărbia. Era înfățișată ca un cerc cu 13
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
priveliște de milioane", își zic bandiții de ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi se îndreaptă ață spre Dorin, se uită la el, acesta se uită la ei ca la aer, fac un rotocol în jurul planșetei și al biroului, se postează din nou în fața lui și așteaptă ca Dorin să aibă o reacție. Acesta se uită nestingherit pe pereți, de parcă activiștii noștri ar fi transparenți. Atunci unul din ei îndrăznește să-l întrebe: "Dvs.
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău cioplit în dificile unghiuri. Ca și cum s-ar fi aflat într-un for academic, în care opiniile și concluziile erau obligatorii, Profesorul își potrivi tacticos ochelarii, examină încântătorul exemplar, printre rotocoalele de fum siniliu ale lulelei sale, și, dus pe gânduri, chibzui: Are o podoabă capilară excelentă. Datorită conținutului ridicat de aur curat, ce presupunem că-l înglobează firul de păr blond, acesta e ideal pentru confecționarea aparatelor, plasate în platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te târâi amețit, cu pupilele dilatate, numai în cămeșoi și cu picioarele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pierde, își pierde puterile, nu trebuie să se facă sănătos. „Ce numiți voi sănătate pentru mine e beznă...” - Și ce-ai făcut cu el? - Nimic... Doar nu crezi că l-am vindecat prin hipnoză! C-am făcut pase peste el, rotocoale energetice, l-am apăsat pe nu știu ce punct, l-am întors în pruncie când își sugea degetul, să-mi povestească ce i s-a întâmplat, dacă l-a închis mamă-sa în dulap, l-a lăsat nemâncat și l-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la mână, că-i funcționează rinichii? Și-atunci de ce să te lauzi că ai alea? Zi și tu, da’ nu-i normal să fie acolo, din proiectul divin? - Cam e... - „Așa-i c-am fost bun?” mi-aruncă tontul, făcând rotocoale de fum. Mie-mi vine să înghit pachetul, cu tot cu timbrul fiscal - „sunt foarte proastă”, constat. „Se vede că m-am tot antrenat...” Tac, cred că mi se pare, vreau să n-aud. Dar nu se lasă: „Și-ncă cum... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ți-l dăruiesc, dar n-am bani... E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să mai câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o gară de tranzit... Dar poate că toată lumea trăiește într-o gară de tranzit, fără să-și dea seama. Noi... cel puțin vedem asta în fiecare moment. ― Tranzit spre ce? zise ea. Da, "spre ce" mă întrebam și eu privind rotocoalele de praf care îngroșau mereu ceața uscată de deasupra câmpului. Spre ce... Pădurea nu se mai zărea aproape deloc. Când atingea maximum de intensitate, vântul vuia sinistru. Am întrebat-o pe Eleonora dacă îi era frică. Ea a scuturat din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre registre, rețete. Sub fața de masă, genunchii, bine camuflați scăpărau scântei: Ăștia au doar două mâini: stânga asistentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sate fără lumină electrică, cu prima șosea sau cale ferată la zeci de kilometri, absolvenți de medicină străluciți, care ar fi putut face chirurgie cardiacă, îndobitociți într-o circă de întreprindere, alcoolizați, cu mâinile tremurânde, contemplându-și ratarea lentă în rotocoale de fum de țigară. Mă întâlneam cu foștii mei colegi, rar, în vacanțe. Îi vedeam chinuiți, cu fața trasă, îmbătrâniți... Mă luau fiori reci pe șira spinării când mă gândeam că și eu, poate, sunt la fel și nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
purtau semne ciudate de forțare. Lăzi de oțel fuseseră efectiv spintecate. După câte reușiră să vadă, creatura lăsase puține lucruri intacte. Păstrând aruncătorul de flăcări și detectoarele în mână, echipajul scotocea printre resturi. Gâtul și ochii le erau chinuiți de rotocoalele de fum înțepător. Inspecția proviziilor nu dezvălui nici o urmă a vietății căutate. Dar fiind că toate alimentele stocate la bordul lui Nostromo erau artificiale și de compoziție omogenă, osemintele ce le-ar putea descoperi ar aparține neapărat entității. Dar oseminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
târâtură a vremurilor noi, tovarășul administrator Toma sau ce dracu’ alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor, jocul capricios și fără elan al gândurilor. Telefonul de la Toma fusese o glumă sau un avertisment? Te pomenești că apare iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îmi scot pârleala“, dădu să-i spună celui care îl întrebase de combină. Se răsuci să-l vadă la față. Nu era nimeni. Un cocoș doar sări de pe stiva de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o vază de flori. Un fel de vază. O sticlă de plastic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-astea. Jambirică a lui Brandaburlea, de l-a pus Goncea diplomat în Sudica, ce crezi că păzește? Actele alea crezi că le-a adus Tomnea de la el din seif? Nu le-a ștampilat Jambirică? Vorbea, tot întorcând capul după rotocoalele fluturelui. Vergilică se îndură și-l strivi, pocnindu-l tocmai când se așezase pe umărul lui Chiosea. - Tomnea e mare, Vergilică. Nici nu-ți închipui tu cât de mare este. Auzii că s-a’ntors acuma în oraș, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
faci asta?, pui chiloții sub pernă?, și Frumoasa Neli se uită luuung la actriță... Loredana nu-i răspunde, e neliniștită de altele, nu știu ce am, dar ceva se întâmplă cu mine, transpirase și pielea pe gât i se înroșise, formase niște rotocoale curioase, aveau forme aproape geometrice, niște cercuri pe care femeia le scărpina apăsat, privirea grădinăresei o deranja, poveștile astea mă obosesc. Dar o să mă simt eu și mai bine, își promite actrița, ți-am promis că-ți povestesc și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plasa de bagaje unde te-ai cățărat, vezi umbra care Întunecă geamul: — Good morning, bitte! Vos billets, mesdames, messieurs, s’il vous plaît! Acum are să se deschidă ușa compartimentului și, ghemuit, speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei oglinzi. — Actele! strigă vameșii, grănicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
români din Roma și acordă multă asistență românilor refugiați. Potrivit de Înalt, albit de tînăr mi-a spus, barbă, ochi albaștri, căsătorit cu o femeie cu copii mari. Sursa „Ene” * Trage de pe masă pachetul de Dunhill, Își aprinde țigara, face rotocoale de fum și tace. Se uită În tavan, fumează și tace, cu mutra lui bonomă, de contabil la CAP. L-a prins pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții cu pumnii. Când bătea vântul, pe Râu, sub noi, se stârneau rotocoale albe. E foarte greu să descriu acel sentiment de solidaritate care poate cuprinde oamenii într-o seară de miez de vară. Eu ședeam pe o bancă vopsită în negru, un pic deasupra camarazilor mei. Sau, mai bine spus, deasupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ar fi trebuit să fac pe inaccesibila scriind „Nu mă suna“ etc. etc.) I-am pus biletul în mână, apoi m-am dus s-arunc o privire prin frigider. în care nu era decât o felie de pizza și un rotocol de Brie. Mi-am băgat brânza în geantă și-am plecat acasă. Am încercat să mă forțez să merg pe jos prin lumina soarelui de dimineață până în Avenue A fiind convinsă că exercițiul fizic era una din cele mai grozave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înfioră. Dar le trecu repede, gândindu-se la bunătățile pe care le va pregăti maica Natalița: slănină, cârnați afumați, tobă, friptură, răcitură și nelipsitul borș de sărbători, cu sfeclă roșie și dres cu smântână. Pe deasupra, copiii începură să adulmece, prin rotocoalele de zăpadă, un fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă pe vatra tencuită. Vremea trecu și se auziră, dinspre casa vecinului Dimitrie, care era la vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Și puteri miraculoase?... Nu m-ar fi crezut nimeni. Nu-ți fă griji că nu te-ar fi crezut, mi-a spus spiritual vârfului de munte, care a apărut lângă stâncă asemenea uni nor alb, dantelat, împrăștiat în fulgi și rotocoale. Ei nici nau cum să te creadă. Tu trebuie să înțelegi asta. Ei n-au cum să știe, și poate e mai bine că n au aflat. Da, probabil că deocamdată n-au cum să înțeleagă... dar ar trebui... cândva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
de tine. Știu, i-am răspuns. Mai bine îți vezi de drumul tău, Albastrule, pentru că ai de găsit ceva important... și toate se vor întâmpla la timpul lor. Am plecat de pe platou, iar spiritului muntelui a șuierat în urma mea, în rotocoale de fulgi dantelați: Ai grijă... și nu te mai gândi la ce ar crede sau n-ar crede oamenii... Am mers prin zăpada care acoperea crestele dealurilor, până am ajuns la o pădure deasă. Acolo, începuse deja să se întunece
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
o vizuină, aruncând zăpada la o parte cu labele. Eu, în schimb, am început să adun zăpada ca să construiesc un iglu. Atunci, din viscol s-a arătat iarăși spiritul muntelui. Ce-aveți de gând să faceți? ne-a întrebat prin rotocoalele dantelate, împrăștiindu-se, ca de obicei, într-o mulțime de fulgi. O vizuină, i-a răspuns Regele Lup. Un iglu, i-am zis și eu. Un castel. Dar ce credeai? Lăsați vizuina și castelul, ne-a vorbit spiritul muntelui. Mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]