5,212 matches
-
iar vântul răzbate până în umbră pașii pe ploaie , pe firele ierbii luându-te-n zbor , e visul pe ape ce umblă , pe palmele timpului în izvoare de raze, e visul ce ochii-ți străpunge , până pe măgura zilei în picuri de rouă ; Ogrădeasa numit . Acolo florile cântă , și umbra și pașii , și apa-n pâraie ce curge , ca firul de iarbă ce urcă spre cer din tufele Ogrădesei . În tufe , acolo , pe patul de mușchi , savuram norii și cerul , tufele și umbra
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
cerul albastru , albastru-albastru , în urmă rămâne. Pășteau oile liniștite la umbră prin tufe , iar eu pe patul de mușchi , mă delectam cu norii , cu umbra și cu cerul până departe , departe , dincolo de orice hotar cunoscut pe pământ . În foițe de rouă cu ochii spre nori , clipele ni le înveleam cu cerul albastru , pe urmele oilor cu gândul pășind , ca într-o noapte din basme spre stele când zbori , Ogrădeasa și Zgleamănul lăsându-le departe în urmă , prin spice de nori . La
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
de nori . La Ogrădeasa viața-i o floare , o floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele ploilor din ceruri ce vin . Ogrădeasa , e picurul ploii în iarbă ce vine , când vântul ochii ți-i mângâie ca roua pe flori dimineața . Nu știu de ce , dar de tufele de la vârful Ogrădesei nu-mi aduc aminte nimic ,de parcă nici nu existau , când pașii pe acolo-mi umblau . Totuși , Ogrădeasa e-o floare , o floare ardeleană ce-ți fură și ochii
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al lor behăit până la ape , când izvoarele cântă spre soare
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
un târziu ce se culca și dânsul , de rămâneau câinii mai departe de pază, prin întunericul nopții . Însă Ogrădeasa rămânea departe , în întunericul nopții , iar noi ne înveleam cu frunze de vis în izvoarele nopții. Pașii prin iarbă așternuți , când roua îți cântă sub ochi și oile-s aproape , în raze de soare ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de rar . Îmi amintesc
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
vei voi să pleci în crângul verde,Cu fluturii ... XII. MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE!, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Mă-nvrednicește, Doamne, să mă hrănesc din Tine, Să beau din al Tău har o rouă de putere, Și-n nopțile de rugă, ascuns, să fii cu mine, Cuvântul Tău cel dulce mi-aducă mângâiere! Nu mă lăsa, Iisuse, să cad îngenuncheată, Mă-ngenunchează doară sub crucea Ta, în noapte. Va murmura în mine doar inima
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-mi dă ocazii să cad pradă tristeții, Tu sprijină-mă Doamne, la fiecare pas! Mă-nvrednicește, Doamne, să caut pacea-n Tine, ... Citește mai mult Mă-nvrednicește, Doamne, să mă hrănesc din Tine,Să beau din al Tău har o rouă de putere, Și-n nopțile de rugă, ascuns, să fii cu mine,Cuvântul Tău cel dulce mi-aducă mângâiere! Nu mă lăsa, Iisuse, să cad îngenuncheată,Mă-ngenunchează doară sub crucea Ta, în noapte. Va murmura în mine doar inima
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Un pahar cu apă rece...Pierdut vocea, început tratamentele , unul după altul ! Niciun rezultat... Organismul trebuia să lupte. Și totuși, nu ! Sau, cel puțin, așa părea.Toma era o persoana puternică, nimic nu-l doborâse în viață . Până acum.... XXXII. ROUA ȘI ROAA, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. ROUA ȘI ROAA București, martie, 2015, primul weekend de primăvară. Aproape toți călătorii și-au ocupat locurile. Au urcat și ultimii doi, trei și plecăm cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
trebuia să lupte. Și totuși, nu ! Sau, cel puțin, așa părea.Toma era o persoana puternică, nimic nu-l doborâse în viață . Până acum.... XXXII. ROUA ȘI ROAA, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. ROUA ȘI ROAA București, martie, 2015, primul weekend de primăvară. Aproape toți călătorii și-au ocupat locurile. Au urcat și ultimii doi, trei și plecăm cu destinația finală, Cluj. Mă aflam mai în spate, aveam loc la geam, dar , cum locul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
Ne-am înțeles. Am crezut că e o fată de pe la noi, maritată cu vreun arab... Călătoream de o oră bună spre Pitești, pe autostradă. Soarele se înălțase, ne simțeam confortabil. Cu totți priveam peisajul de primăvară timpurie, ... Citește mai mult ROUA ȘI ROAABucurești, martie, 2015, primul weekend de primăvară. Aproape toți călătorii și-au ocupat locurile. Au urcat și ultimii doi, trei și plecăm cu destinația finală, Cluj. Mă aflam mai în spate, aveam loc la geam, dar , cum locul de lângă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
în loc infinitul, Și-ar poposi odată cu el răsăritul, Prin versurile sufletelor poeților, Ar trăi nemurirea scrisă a sfinților!... În curgerea cristalină a lacrimilor Ar îngheța toată atingerea patimilor... Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă, Împletind seninul cu picături de rouă... Speranțe ar înmuguri pure din pământ, Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt, Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita, Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta... Printre rime visurile toate s-ar plimba, Găsindu-și liniștea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
clipă în loc infinitul, Și-ar poposi odată cu el răsăritul,Prin versurile sufletelor poeților,Ar trăi nemurirea scrisă a sfinților!...În curgerea cristalină a lacrimilorAr îngheța toată atingerea patimilor...Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă,Împletind seninul cu picături de rouă...Speranțe ar înmuguri pure din pământ,Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt,Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita,Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta...Printre rime visurile toate s-ar plimba,Găsindu-și liniștea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
dor să mă-ntorc, nu mai pot să revin... ochiul meu trist și duios se va stinge, nu mai plânge, suflete, nu mai plânge! ochiul meu va deveni lucefăr de noapte, chemați-i duios lacrima și în șoapte- lacrima lui, rouă dulce de dimineață, ce spală păcatul de moarte, de viață... o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor, aș vrea să re-nvie, atât de mult o ador, dar vântul turbat o spulberă-n cer, cui să mă plâng
AMINTIRE- CÂNTEC DE FLAUT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383701_a_385030]
-
de vânt. Durerea din suflet nici timpul n-o cuprinde, deschid fereastra gândului să poți pătrunde, amintirea suspină, ascunsă-i după perdele, iar umerii simt încă, conturul buzelor rebele. Te-ai scăldat ca-ntr-un ocean prin ochii mei de rouă și te mângâiam cu dragostea din ei, dar, încă, te cuprind sub pleoape, te trăiesc, amintindu-ți și astăzi cât de mult te iubesc! Îți prețuiesc amintirea ca pe-o sărbătoare, chiar dacă ridurile înfloresc, iar clipa doare; un alt septembrie
ACEST SEPTEMBRIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380090_a_381419]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎNCĂ, NU ȘTIU! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Câte s-or scrie încă, sub clopote de toamnă? când, blând, seceri de rouă vor strânge-n piept, păduri, când, aripi îți vor ninge țărâna peste rană, ce zi va crește-n verde nuntind povești cu muri? Ce ropot de aghiazmă va boteza pământul? mușcând din firul ierbii cărări de mim grăbit, sau care
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]
-
le-a-ndemnat spre-a nopții colivie. Din cetini grele le-a făcut culcușuri, Grăbindu-le în pace să adaste Până în zori, când soarele-n suișuri, Le va chema pe-ntinderile vaste. Și-n noua zi, grăbite înspre zare, Se limpezesc de roua dimineții. Aruncă-n codru, albă sărutare, Înviorat de farmecul bineții. *** Referință Bibliografică: S-a rătăcit apusul printre munți / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380165_a_381494]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SĂRUTUL SOARELUI Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Sărutul soarelui Soarele sărută fruntea zilei Cu buze de lumină și candoare În palmele lui pline de iubire Culege roua și-o transformă-n floare. Lumina iar îmbrățișează zarea Dând zilei un etern sărut de cer Pecetluit cu bunătatea Lui înnoitoare În tot ce-i viu, prezent e Dumnezeu. În ziuă e-ncrustrat minut de veșnicie Și-n zborul ei de
SĂRUTUL SOARELUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380167_a_381496]
-
corcodușilor în floare, Ori m-alină cu mireasmă de narcise sau cicoare. Iar cu zorii dimineții mă sărută blând și dulce Și mă leagănă cu luna când se duce să se culce, Și mă spală pe picioare cu cristalele de rouă, Mă iubește, mă uimește, mă doinește și mă plouă. Că s-a scuturat de rele, de urât, de frig, de gripă Și și-a primenit veșmântul cam zorit și cam în pripă, A-ncălțat papuci din iarbă, s-a amorezat de
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
boare. puternicul soare, căldura cea mare seacă izvorul, plânge ogorul. animalele rag, ne mor în prag. e uscăciune, numai tăciune. de ploaie nici vorbă, marea-i o ciorbă. bocește țăranul, își plânge amarul. se roagă să plouă, să cadă o rouă, o mană cerească să îl răcărească, s-adape pământul crăpat de Domnul cel Mare uitat. Ionel GRECU 5.08.2015 Referință Bibliografică: SECETĂ / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august 2015. Drepturi de Autor
SECETĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380189_a_381518]
-
-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce germinează-n seve și lumine Ascunse sub omături
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin ierbi când mă vor scrie în lumină copaci pe scoartă cu rășină și-n veșnicia de senin șopțiți-mi primul meu amin *** Referință Bibliografică: doina primului Amin / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380190_a_381519]
-
aud în staul zvon de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ... și-n zori când iar se scutură ori cețuri ori boboci de rouă vă strângeți lângă ciutură și rostuiți poveste nouă *** Ciclul "Doine" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: doar doină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380205_a_381534]
-
pedant ca un păun, nu se pot reduce la ideea că ar fi un veston prea larg pentru el! Un pictor maestru nu vede într-o miriște doar o tavă de fân sub un clopot searbăd de cer, ci zărește roua ce lăcuiește și-nviorează iarba, florile, care nici într-o vază de aur n-ar putea fi regine cum sunt în câmpie, păsările în armonie delicată cu fâșiile orizontului, cu valsul ierbii în brațele vântului, cu bulgări de nori sub
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
-n Lumină să trăiască Înveșmântată-n sacru paradis. În zborul ei rănit de vânturi aspre Și de respingerile oamenilor răi Ea nu se pierde singură în astre Găsește adăpost în ochii Tăi. Și netăcerea rugii e-ncrustată În slove ca și roua-n dimineți Privirea nu mi-e niciodată-nsingurată La înălțimi să zbor mereu mă-nveți. Pupilele au strâns poeme sacre Cu versuri scrise din înalte zări... Privirea mea nu tace, ea va spune Mereu de dragostea lui Dumnezeu. Cluj Napoca, 2 august
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]