491 matches
-
n-aș mai putea privi scânteile focului din șatră, seara. Aș avea pe masă de toate, dar mi-ar fi dor de ciorba de urzici, lobodă și dragavei și de mersul desculță prin livezi ca să le culeg cu Izaura, Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin și Păun pleacă. Cu copii din cartier mă voi juca. Or vrea să se joace cu mine? Se vor uita urât la început, dar am să mă port frumos cu ei până ne împrietenim. Va fi greu să învăț? Ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gând: „De unde mai apărură și baragladinile ăștia. Nu puteau să stea dracu’ acasă?” Fluturându-și fustele lungi printre cărări, printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă ceea ce nu mai văzuseră până atunci. Mai avem mult, domnule, c-am amețât dă cap? — Imediat. Când au ajuns și-au ocupat locurile ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi rărtăcit prântră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
șatră care au năvălit cu întrebări și cu pupături. — Cât dă frumoasă te-ai făcut, Prințeso! Când te-am văzut pă afiș nu ne venea să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o Prințesa. Și tu Nectar să fii fericit împreună cu ea, l-a pupat și pe el. — Dar mama și tata
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știe că patroana este chiar Izaura. Nespusă le-a fost bucuria când s-au revăzut. — Nu mă gândeam că ne vom întâlni aici, a îmbrățișat-o Teofana. Cum de te-ai stabilit? Am muncit din greu împreună cu Păun și cu Rozmarin până când ne-am făcut acest restaurant. — Cum vă merge? — Foarte bine. — Ce fac ai tăi? — Tata și mama au rămas acasă în țară. De Dedi știi c-a murit. Le mai trimitem noi bani ca să nu ducă lipsă de nimic
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
restaurant. — Cum vă merge? — Foarte bine. — Ce fac ai tăi? — Tata și mama au rămas acasă în țară. De Dedi știi c-a murit. Le mai trimitem noi bani ca să nu ducă lipsă de nimic. Discutând, au apărut Păun și Rozmarin. Uite cine a venit la noi, era bucuroasă Izaura. — Prințeso, de când nu te-am văzut, s-au îmbrățișat în privirile mrate ale celor din trupa Teofanei. — Te-ai căsătorit?au întrebat-o ei. — Nu încă. — Să me chemi la nunta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în fuste dă țâgancă. La plecare, Izaura i-a reamintit Teofanei s-o invite la nuntă că va veni. Într-adevăr a venit și Teofana s-a bucurat enorm. — De ce nu i-ai adus și pe frații tăi. — Păun și Rozmarin au rămas cu restaurantul că nu aveam pe cine lăsa. Dacă n-ar fi fost ei, nici eu nu puteam veni. Teofana îi admira ținuta. Izaura părea o adevărată doamnă; brunețică, frumușică, în haine de firmă. La fel și soțul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aș vrea să ne distrăm noi două fără limite. — Ce-ar zice Patrik? Ce-ar zice Cezar? — Cu ei împreună. S-o facem lată. — Mai rămâi și tu niște zile. — Aoleu! Vai dă capul meu, că mă belesc Păun și Rozmarin. Ș-apoi e și în interesul meu să mă duc, că dă acolo trăiesc, nu, Patrik?îl întreabă deși știe că n-a înțeles despre ce este vorba. Când nunta s-a terminat, cître dimineață, Alexandru cu Lucia au venit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
moarte?! Disperarea nu era decât o formă trecătoare a bucuriei de a fi. Ducă-se pe pustii toate gândurile rele... Toate necazurile, toate inepțiile... Oprește-te, clipă, să te strivesc pe loc... „Plantele indicate pentru un spa cât mai relaxant: rozmarinul și menta sunt folosite pentru revigorare; amestecat cu apa caldă, eucaliptul ajută la curățarea sinusurilor; mineralele din sarea de baie catifelează pielea și Întăresc musculatura; uleiurile Întrețin pielea și ajută la menținerea aspectului său fin; mușețelul și lavanda ne ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Petrecerea era În toi. Noimann tot lipea bancnote de fruntea lor netedă și albă, de parcă ar fi fost dată cu praf de cretă. Fețele acestea Îi reveneau În memorie. Pentru revigorarea mușchilor și-a sinusurilor nu folosise nici eucaliptul, nici rozmarinul, ci comandase de la Kaufland buchețele de floarea miresei, Alchemilla, Chalarmitha, Aster ericolides și trandafiri Bonica 82 și 69, cu flori roz și galbene, apoi tot trandafiri Celina, Frescia, Brautzauber, Melissa, Apricola, Lions Rose, Golden Bolder, Rosenprofessor Sieber, Acropolis și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fâlfâit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cântul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i‑a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
are nevoie disperată de ceva și-i spuse: —Mulțumesc, Barclay, c-ai acceptat această urgență. Vreau ceva deosebit, ceva ce n-a avut nimeni niciodată. Ce părere ai? — Fii bună, poți să-mi dai un pahar cu apă rece și rozmarin, spuse Barclay. Se servește la L’Ermitage la micul dejun. Mă ajută să gândesc. Câteva minute mai târziu, Barclay, cocoțat pe marginea canapelei, sorbea din apa cu mirodenii de-ai fi zis că-i elixirul inspirației pentru planificarea petrecerilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Bună ! Nathaniel îmi zâmbește de sus de pe scară. Cum merge ? — Bine, mulțumesc ! Mult mai bine. Nici un dezastru încă... Urmează o pauză. Îmi dau brusc seama că mă uit prea intens la mâinile lui care strâng sfoara. Am venit după niște... rozmarin. Arăt către coș. Ai ? — Sigur că da. Îți tai imediat. Sare de pe scară și pornim pe potecă, spre grădina de verdețuri. Aici, departe de casă, e o liniște absolută, în care se aud doar câte un bâzâit de insectă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o idee total aiurea despre noi ! Se pare că e convinsă că... mă-nțelegi. — A. Dă din cap că da, uitându-se în altă parte. — Ceea ce e, evident... ridicol ! adaug râzând din nou. — Mm hmm. Mai taie niște crăcuțe de rozmarin și mi le arată. Crezi că-ți ajung ? Mm hmm ? Ce-i asta ? Asta-i tot ce are de zis în legătură cu subiectul ăsta ? — Sinceră să fiu, cred că nu-mi ajung, spun, și el se întoarce spre arbust. Deci... ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fără să înțeleg. Ce naiba... A, da. Relația mea cu probleme. Da, zic după o pauză. Da, așa e. Fir-ar să fie. De ce-am inventat o relație cu probleme ? Ce-o fi fost în capul meu ? — Uite-ți și rozmarinul. Nathaniel îmi pune în brațe un mănunchi de plante puternic parfumate. Altceva ? — Îhm... da ! zic repede. Poți să-mi dai și niște mentă ? Mă uit la el cum se strecoară atent peste șirurile de ierburi spre niște ghivece uriașe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
soluție rapidă de ieșire din situație. Sunt genul care-și revine ușor, spun într-un final. Sunt precum... cauciucul. — Cauciucul, mă îngână el, impenetrabil. Oare a fost o comparație nefericită ? Nu. Ce naiba, cauciucul e sexy. Nathaniel îmi pune menta peste rozmarinul din brațe. Are aerul că încearcă să înțeleagă ce-i cu mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu respirația tăiată. Au vorbit despre mine ? — Mama se întreba dacă ai fost... agresată ? Își ferește privirea. Ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident și deschid ușa și scot chiflele cu usturoi și rozmarin. Mă străbate un val de mândrie când le văd așa rumen-aurii și când le simt aroma delicioasă, de verdeață. Nu mă pot abține și mușc dintr-una, după care i-o ofer lui Guy. — Tu ai făcut astea ? Pare de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de cimbru. Jake se duce glonț să ude ghivecele cu busuioc de pe pervazul bucătăriei, în timp ce eu merg să explorez restul casei. La etaj este o baie adorabilă și o cameră de oaspeți, dar în camera noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nuci, care a fost ușor prăjită, încălzită în cuptor, și stropită cu ulei de nucă și o urmă de suc de lămâie, și a fost așezată pe o varietate de salată. La felul principal face piept de pui marinat în rozmarin și usturoi, servit cu dovleac, plus o selecție de legume proaspete. La budincă a făcut o salată de fructe exotice cu înghețată degresată, care să meargă cu ea. Poate nu e ăsta cel mai aventuros meniu, ce-i drept, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
curățați cu aceeași grijă neprecupețită cu care Îmi rupeam coaja de la juliturile din genunchi În școala primară. În partea de sus a cuptorului se afla o pulpă de miel, iar În partea de jos stăteau foarte frumos cartofii presărați cu rozmarin din propria grădină. Reușisem chiar să fac și-o baie după ce culcasem copiii și mă Îmbrăcasem cu o bluză curată și o fustă de catifea peste care purtam șorțul cu imprimeu, care nu se pătează, de la Liberty, primit cadou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
necunoștință de cauză, crede-mă. ― În privința asta te cred. Știu că nu exagerezi. ― De unde știi? ― Știu, Galilei... De la Julia. ― Cine e Julia? ― O femeie pe care am iubit-o mult... Mi-a frecat brațul stâng cu suc din frunze de rozmarin și a zis, cu glas grav, pe latinește: bestarberte corrumpit viscera ejus mulieris. "Ce-i asta?" am întrebat-o. Julia a izbucnit în rîs." Acum nu mai ai scăpare. Te-am vrăjit. O să plângi din cauza mea." Și a avut dreptate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Participanții au Început să danseze, focul Încălzea puternic, au Început să se dezbrace ca de obicei. Pentru o cremațiune e nevoie, În principiu, de tămâie și de santal. Aici se adunaseră doar niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
greu să ajungă amantul comandantului gărzii lui Vitellius. Iar acum, treceți la muncă și tăceți din gură! — Eu am terminat - Listarius răsturnă cu grijă conținutul cratiței pe o tavă mare, cu marginile ridicate, pe care o ornă cu fire de rozmarin. Guvernatorul mă așteaptă. I-am promis că-i voi duce mâncarea asta. Atunci du-te, porunci bucătarul-șef, care nu reușise să vadă ce condimente folosise Listarius. Le scosese dintr-un săculeț legat la brâu și le presărase peste opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]