3,312 matches
-
totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să-l facă a fost să Împută mai multe zile la rînd intrarea În cea mai mare dintre peșterile sale. De ce anume avea nevoie o zeiță neagră ca să asculte rugile unui fiu alb al lui Scaraoțchi? Atunci și-a născocit propriile ritualuri, simboluri, ba chiar și propriul limbaj - singurul care se vorbea pe insula aceea - și de multe ori s-a trezit În zori de zi, beat criță de rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
purtându‑i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingându‑i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cântând laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mâinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu Dumnezeu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cât măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
roada sufletul că pe o scândură slăbită a unei nave. Nimeni nu veni să-l consoleze, pentru că toți aveau nevoie de consolare. Nimeni nu păru să înțeleagă că se simte orfan, pentru că deja erau orfani cu toții. Nimeni nu-i asculta rugile, pentru că toți erau absorbiți de propriile lor rugi. Miti Matái murise! Și, odată cu el, murise un neam, o legendă, un vis capabil să-i conducă până la îndepărtată insula a Te-Onó și să-i aducă înapoi, victorioși, până la porțile celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unei nave. Nimeni nu veni să-l consoleze, pentru că toți aveau nevoie de consolare. Nimeni nu păru să înțeleagă că se simte orfan, pentru că deja erau orfani cu toții. Nimeni nu-i asculta rugile, pentru că toți erau absorbiți de propriile lor rugi. Miti Matái murise! Și, odată cu el, murise un neam, o legendă, un vis capabil să-i conducă până la îndepărtată insula a Te-Onó și să-i aducă înapoi, victorioși, până la porțile celui de-al Patrulea Cerc. Viața, așa cum o cunoscuseră până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
face pe plac. Îl iubea pe Ernest și avea să-l iubească până în secunda în care inima și mintea ei se vor declara saturate. Într-una din zilele semestrului doi se întâlni cu Victor Darie, acum student la mecanică. O rugă să-l viziteze ori de câte ori îi făcea plăcere. Luana acceptă invitația și-l găsi instalat într-o încăpere deosebit de plăcută. Colegii lui de cameră erau spirituali și iubitori de muzică. Fata se simți bine din prima clipă. După câteva zile îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Aflând despre intențiile femeii, unchii și mătușile făcură o criză de nervi colectivă. Ținură consiliu de familie și cu jalba în proțap dădură fuga la Bica să-i ceară să oprească ideea din fașă. Sătulă de veșnicile neînțelegeri, bătrâna o rugă pe Sanda să-și schimbe gândul. Femeia nici nu voi să audă. Avea dreptul să-și ridice, pe bucata ei de pământ din fața casei, cămăruța care să-i asigure confortul dorit. Scoși din sărite de refuzul Sandei și convinși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îi era, și așa, datoare vândută. O ajutase cu bani, îi cumpărase televizor și ea nu știa cum avea să-i dea datoria înapoi. Escu râdea de zbuciumul ei și nu știa cum să mulțumească Domnului că se îndurase de rugile lui fierbinți. O avea lângă el. Se bucura, iarăși, de prezența ei. Fără Ștefan, Luanei i-ar fi fost imposibil să se descurce. Îl găsise plin de aceeași iubire, cu speranțele renăscute și se temea să facă din el suportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de departe, de inexistentă fusese în viața propriului copil! Împlinise, deja, trei ani și Luana nu putea număra măcar jumătate din acest timp ca fiind petrecut împreună. Se jucaseră atât de puțin amândouă, îi spusese atât de puține povești! O rugă pe Sanda să-i povestească momente din viața acestui suflet, acestui trup căruia îi dăduse viață și ascultă emoționată năzdrăvăniile și șotiile de care fusese fiica ei în stare. Hotărî să se implice în viața copilului, să-i acorde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e lumea, dacă știi și vrei s-o descoperi. Ștefan Macovei, clasa a V-a C Amurgul Înfiorarea amurgului coboară peste satul de vacanță de pe malul Dunării
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am avut de ales. Noaptea se lasă. Luna în curând va apărea cu fiicele sale, stelele. Pe la ora nouă, ea strălucea ca un policandru pe cerul albastru, luminând cu bucurie orașele și satele. După ce, Cel de Sus, Dumnezeu, mia ascultat ruga m-am culcat fericită. Adina Ciomaga, clasa a V-a C Lăsați-mi! Merg pe asfaltul încins de căldura soarelui, în toiul verii. Tufele de trandafiri îmi desfată privirea, cu colorit multicolor, briza apei îmi răcorește obrazul arămiu. Pomii de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Începu să râdă. Grațian nici măcar nu tresări. Părea chiar preocupat de soarta primului său film. Violeta continua să râdă În speranța că va atrage În acest fel atenția asupra ei. Abia când râsul său se apropie de strigăt sau de rugă, privirea ironică a lui Grațian se opri asupra ei. Violeta avea ochii Întredeschiși. Se arăta și se ascundea. Cum fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
volume originale, cu 464, 528, 368 pagini, Editura Militară, 1987, 1988, 1989; Poeme, poezie modernă de Ai Qing, 144 pagini, Editura Univers, 1988; Trei cazuri uluitoare, roman polițist din secolul 17, 224 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1992; Rogojina de rugă a cărnii, roman din secolul 16, 256 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1996; Yi Jing, Cartea Schimbărilor, carte de filozofie și divinație, întocmită de Confucius, 2 volume, 880 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1997; reeditare într-o ediție prescurtată, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care se apelează la grația divină; meditația presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic rugăciunii, pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu divinitatea, în timp ce ruga presupune tocmai dihotomia, distanța între "cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care se apelează la grația divină; meditația presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic rugăciunii, pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu divinitatea, în timp ce ruga presupune tocmai dihotomia, distanța între "cel ce se roagă" și "cel rugat", înseamnă punerea într-o poziție inferioară în raport cu divinitatea. Ruga dublată de meditație și înțelegerea unui anumit lucru la care, pe drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic rugăciunii, pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu divinitatea, în timp ce ruga presupune tocmai dihotomia, distanța între "cel ce se roagă" și "cel rugat", înseamnă punerea într-o poziție inferioară în raport cu divinitatea. Ruga dublată de meditație și înțelegerea unui anumit lucru la care, pe drept, spiritul aspiră, poate contribui la orientarea acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu divinitatea, în timp ce ruga presupune tocmai dihotomia, distanța între "cel ce se roagă" și "cel rugat", înseamnă punerea într-o poziție inferioară în raport cu divinitatea. Ruga dublată de meditație și înțelegerea unui anumit lucru la care, pe drept, spiritul aspiră, poate contribui la orientarea acelor energii universale benefice, revitalizatoare, către obiectul vizat sau subiectul în cauză. Virtuțile apei. Apa și iarba, ca suport energetic Așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva rece și mult din peștera gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici de prieteni, nici de colegi, de nimeni, de el însuși, niciodată. Când Gustav s-a oferit să-i ofere cadou iubitei sale o simfonie, Hugo deja s-a apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]