1,294 matches
-
mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea strălucind pe pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața unui perete dărâmat. Cineva excavase acolo, căutând, fără îndoială, aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție ca săpăturile să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de gura peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe toți locuitorii buni de serviciu, din care 7-8 (o grupă) erau de serviciu pe câte o noapte care făceau, cum se spunea atunci, „căprărie”. Erau, în Lunca, până la 10-11 căprării. Semnul autorității în serviciu era dat de o baionetă ruginită cu care însemna că acea grupă (căprărie) era de strajă sau caraulă. Caporalul dădea fiecăruia sarcina de pază: primăria, școala, prin sat și la curte, la Sterian. Desigur se făcea de pază, dar de către cei din Filipeni - Slobozia și la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
praf ajungeau pînă la ușa Închisă. — Cineva a intrat În Încăpere, am zis. De curînd. — Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ale căsuței din parc. Umiditatea o mâncase ca pe o bucată de lemn vechi. Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de vin tulbure, pe jumătate băut, un pahar murdar. Aici își continuase tatăl meu războiul, bombardându-l cu micile bucăți de fier vechi pe dușmanul său dintotdeauna când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pajiștilor pe care ne jucam de-a baba oarba, temerile comune, cântecele, apa de izvor. Amiaza a bătut clopotul, dar noi nu mai știam dacă era o amiază din copilăria noastră sau una din timpul prezent, cel aspru și deja ruginit. Când a plecat, Josăphine m-a sărutat pe ambii obraji. Nu mai făcuse asta înainte. Mi-a plăcut mult sărutul ăsta. Era ca o pecete, ceva ce ne unea într-o rudenie a singurătății, înfrățirea unui trecut îndepărtat, dar încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cât Îmi plăcea să mă visez un dictator cu adevărat mare! Sau un scriitor sau un lider politic ori religios... iar acum nici măcar un Leonardo da Vinci sau un Lorenzo de Medici n-ar mai conta nici cât un șurub ruginit al universului. Viața e prea imensă și prea complexă. Lumea a crescut atât de mare, că nu-și mai poate mișca degetele, iar eu plănuisem să fiu un deget important... - Nu-ți dau dreptate, l-a Întrerupt Tom. Oamenii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu sânge rece o asemenea afirmație ar trebui să i se suspende dreptul la vot. Omulețul s-a lăsat pe speteaza banchetei, cu fața Împurpurată de mânie. Amory a vorbit mai departe, adresându-se bărbatului solid: - Acești sfertodocți cu mintea ruginită ca a prietenului dumneavoastră, care cred că gândesc și au răspunsuri la toate Întrebările, acești indivizi se află În centrul tuturor harababurilor. La un moment dat vorbesc despre „brutalitatea și neomenia prusacilor“, iar În clipa următoare afirmă că „ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iarbă, fulgerate de neputința de a face fructe. La mulți ani! PAGINĂ NOUĂ OCTAVIAN COTESCU Era a nu știu câta palmă pe care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de fiare ruginite, deschideam ușa și răcneam cât mă țineau puterile: ― Fugiiiiiiiți! Directorul se afla exact în acel moment acolo, mă vedea pe mine, Firicel, inginerul utecist, personaj negativ, culmea, îndemnând la fugă și îmi ardea două palme năucitoare. Frigul de afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mi-a cuprins inima. Am desfăcut cureaua de la costumul agățat lângă fereastră. Costumul era dintr-un material de cea mai bună calitate, care te făcea să te simți bine numai atingându-l. Cureaua părea o vechitură, cu catarama un pic ruginită, dar chestia asta mi se părea foarte șic. Am luat cureaua și m-am Întors cu ea În cameră, cu uniforma aproape lipită de corp din cauza transpirației. Mi-am deschis a doua Corona și, cu un gest foarte natural, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu efectele cocainei și ale somniferelor, la care se adăugau decalajul orar și lipsa de somn, astfel Încât aveam senzația că tot trupul mi-era alcătuit dintr-o cuvertură ruptă Înmuiată În ulei de mașină, susținută de o armătură din fier ruginit. Nu mă simțeam deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului, mă furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cumpărat pentru amândoi o farfurie de supă de linte. Stând în picioare la una dintre micile tejghele, le-am privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște banane prea coapte. O fi fost Becker însurat, dar încă se mai uita după femei, căci făcea câte un comentariu aproape obscen despre cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
își aminti că-n școala profesională învățase să facă mici buchețele de flori din materiale recuperabile, recondiționate și refolosibile, din șpanul de strung, de pildă. De unde șpan în cosmos?... Ce mai știa face? Purceluși din șuruburi, girafe din chei franceze ruginite, coronițe de sârmă. Nimic nu i se potrivea Gettei. Păcat că nu știa face poezii. I-ar fi plăcut să-i compună Gettei o poezie așa, simțită, sinceră, dar, când intrase la Universitatea Populară, cursul de poezie „De la Dosoftei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se vărsau în Dunăre. Iar Dunărea șerpuia departe, spre răsărit, iar insulașerpilor era de fapt un deal.Au trecut desigur secole, dar pe deoparte cercetătorii și istoricii; pe dealta au fost descoperite între scoarțele mâncate de țânțari, ici colo, niștefoi ruginite a unor cărți care păstrează povestiri, versuri care trezesc pelângă interes geo-istoric și folcloric. Povestirile celor care au trăit cândvaprin această regiune a Dunării, cu canalele Deltei precum erau odinioarăau întreținut pulsul vieții molcome a pământenilor. Moștenirea primită din generații
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
Cu iz de gonade prăjite pe foarte mulți bani, evident. Propun ca siglă viitoare a partidelor politice un desen care se încadrează perfect în filozofia actualei arte postmoderne: un testicul și un ovar atârnate într-o simetrie desăvârșită de cârligul ruginit al oricărui hingher politic al nației române. Magdalena ALBU 4 septembrie 2013 București Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEȘTI / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 980, Anul III, 06 septembrie 2013. Drepturi
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte și gras ca niște altare antice pe care se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele odată golite se rostogolesc hodorogind departe, ca niște ruginite instituțiuni ce nu mai corespund exigențelor moderne, și, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca niște reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului și interesele vitale ale societății. Ce veselie! Ce avânt! Ce entuziasm ... A
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
mână, cu drag privirea-mi căutând mă simt, pe viață mai stăpână și mai bogată-atunci mă simt! În preajma lui simt că prind aripi Și-n zboru-acesta râd și plâng. Portret cu orhidee Astăzi, sub vechiul castan de pe culmea de deal ruginit îți scriu și privind spre zenit, un cer de cuvinte-ți trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ți suspine. Tu, caută și vino spre mine, să faci visul nostru-mplinit! Astăzi, sub vechiul
ZBOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361411_a_362740]
-
nesiguri, în jurul rachetei, apoi revenea de unde plecase și se așeza la loc pe prispă. Dar, într-o zi, pe când ședea el așa luptându-se cu isprăvile copiilor needucați - copii care mai că-i făcură ferfeniță acoperișul rachetei sale, și așa ruginit și ponosit - lui Moș Orion nu-i veni a crede: un fulger brăzdă cerul, lumina se opri chiar deasupra parcului în care stătea. Apoi văzu cum acea lumină deveni o navă cosmică, care își încetini alunecarea din ce în ce mai mult, până se
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
prin ierburile pe jumătate uscate. La un moment dat, în fața lor, trestia trosni, sfărâmată sub o smucitură puternică. -- Nelule, ai auzit asta? -- Ce poate fi? -- Ia, ține și undița mea, să-mi scot cuțitul de Rambo! Cu lama zimțată și ruginită a unui cuțit vechi ridicată la nivelul ochilor, aplecat mult în față, concentrat, pescarul pătrunse prin vegetație spre locul din care se auzise zgomotul. Călca atent, încercând să nu tulbure prea mult liniștea din apropierea apei. -- Nea Fane, vezi ceva? -- Tacă
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește undă, Vreau că odinioară doar un anotimp" A.S Referință Bibliografica: Prin rețină vieții... / Alexandru Florian Săraru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Florian Săraru : Toate
PRIN RETINA VIETII... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363358_a_364687]
-
Poezie > Oglindire > TRECEREA Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Încurcată, m-aștern pe plaiul timpului, cu așteptarea făcută ghem, în balansul unei pendule cu bătăi eronate de suflarea muribundă a sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]