450 matches
-
dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și nici de la cel al unui popor cuceritor. Noi ne numim români sau, mai exact, după schimbarea sunetelor, rumâni. În toate dialectele ei, limba noastră este denumită limba rumânească. Este un nume popular, adică dat de popor, numele oamenilor ce-l alcătuiesc, nu al statului sau al ținutului-este numele poporului (daco) roman, abandonat de romanicii din Apus, dar păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XVII-lea. Denumirea în limba română a categoriilor aparținând clasei stăpânitoare (boier, cneaz, jupan) sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce dovedește același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa barbară, de a numi romani pe învinșii deveniți șerbi". Faptul, grăitor, că însuși numele neamului românesc devine sinonim cu acela de om dependent, supus, neliber, iobag, înseamnă că pătura conducătoare nu era formată, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grăitor, că însuși numele neamului românesc devine sinonim cu acela de om dependent, supus, neliber, iobag, înseamnă că pătura conducătoare nu era formată, la început, din români și că ea cuprindea, în mare parte, oameni de alt neam. Acest cuvânt ("rumân") apare în documente odată cu începuturile scrisului în limba română, în actele oficiale din Țara Românească. Nu avem exemple mai vechi, documentare, despre folosirea termenului rumân, înainte de această dată (secolul al XVI-lea), nu pentru că n-ar fi existat în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din români și că ea cuprindea, în mare parte, oameni de alt neam. Acest cuvânt ("rumân") apare în documente odată cu începuturile scrisului în limba română, în actele oficiale din Țara Românească. Nu avem exemple mai vechi, documentare, despre folosirea termenului rumân, înainte de această dată (secolul al XVI-lea), nu pentru că n-ar fi existat în limba vorbită, ci pentru că nu posedăm documente scrise în română anterioare acestei date.12 Pe de altă parte, există dovezi hotărâtoare despre alcătuirea clasei stăpânilor feudali
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lumii feudale de origine romanică se oglindește și în terminologia feudală românească. Aceasta este anterioară celei slave, după cum reiese din cuprinderea geografică mai întinsă pe pământ românesc. În acest context s-a impus și denumirea dată de români țăranilor aserviți, rumâni, care se folosea numai în Țara Românească și anume în documentele scrise în românește. În schimb, cele mai multe documente care oglindesc raporturile sociale, în Moldova și Țara Românească, folosesc pentru țăranii aserviți termenul vecin (tradus în slavonă prin sused). Termenul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul, în Studii de istorie socială, București, 1943. Giurescu C. C., Istoria Românilor, vol. I, București, 1935 (ed. Bicall, 2007). Idem, Mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aici... vă imaginați ce-a urmat! Hăpăială de epidermă meseriașă, cu alternanțe profesioniste: votcă-șoric-murături-șoric-șpriț de vin alb sec-șoric-mură turi-șoric-votcă-șoric-șpriț-șoric... nu mult, cam opt ore, non-stop. Erau în preajmă vreo cinci-șase oameni care mă priveau uimiți! Cum e posibil ca un rumîn țăcănit (așa-mi spuneau, uneori!) să termine doar într-o zi șoricul de pe un porc de 145 de kilograme? Mai precis, 1,5 metri pătrați de piele? A fost posibil. Am martori. Și despre acest record s-a scris în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
când denumirea de Moldoveni era încetățenită, răspândită și folosită pe larg în istorie mai bine de un veac, denumirile de Muntean, Ardelean, Român încă nu existau”. Iar termenul de român era folosit înainte de secolul XIX doar cu sens social de rumân, adică țăran șerb (vezi mai sus Tudor Chifian). Autorul insistă pe deosebirile dintre români și moldoveni și nu face nici un fel de referire la deportările, exterminările și foametea din 1945-1965. Nu citează, în analiza specificului limbii moldovenești, autori români, ci
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de cea a lui „Bodea Sârbul”. În tipăriturile sale, diaconul Coressi face referiri din nou la poporul român: „după aceaia niște creștini bine socotiră și scoaseră cartea de îi limba srăbească pre limba românească... să înțeleagă toți oamenii cine-s rumâni creștini”; „Cu mila lui Dumnezeu, eu diaconul Coressi, dacă văzuiu că mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, nu mai noi rumânii navem”. În statul de peste munți, la est de Carpați, prima carte tipărită în limba română
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
scoaseră cartea de îi limba srăbească pre limba românească... să înțeleagă toți oamenii cine-s rumâni creștini”; „Cu mila lui Dumnezeu, eu diaconul Coressi, dacă văzuiu că mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, nu mai noi rumânii navem”. În statul de peste munți, la est de Carpați, prima carte tipărită în limba română, Carte românească de învățătură duminicele preste an, din 1643, a lui Varlaam, era destinată „întregii seminții românești, tuturor românilor care locuiesc în Moldova, Țara Românească
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ca vecinilor de bine și de socotință pentru ce ați făcut bine de ne-ați socotit oameni ai noștri și frați”. Și negustorii din Botoșani se consideră români. La 5 august 1670 ei compun o scrisoare, scrisă de „noi, târgoveții rumâni și armeni de târg de Botoșeni”. La 1609 este pomenit, de asemenea, Petru șoltuz român și Narco șoltuz armean. Istoricul sas Johann Troster scria pe la 1650 că „cealaltă țară românească” este Moldova, iar populația Moldovei este una și aceeași cu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
acest nume: român”. „Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și în de sine cu reame, cu vacuri, cu primeneale au și dobândescu și alte nume, iată acela carile iese vechiu nume stă întemeiat și înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldoveni, iar nu întrebăm: „știi moldovenește” ci „știi românește”, adică râmlenește. Stă dară numele cel vechiul ca un temei neclătit, deci adaog ori vremile îndelungate, ori streinii adaogă și alte numere, iar
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
vacuri, cu primenele, iau și dobândesc și alte numere, iar acela ce este vechiu nume stă neclătit români”. Constantin Cantacuzino invocă, de asemenea, romanitatea românilor și unitatea lor: „Iar noi într-alt chip de ai noștri de toți câți sunt rumâni, ținem și credem ... suntem adevărați romani și aleși romani în credință și bărbăție. Însă rumânii înțeleg nu numai ceștia de aici, ce și den Ardeal, care încă și mai neaoși sunt, și moldovenii și toți câți și într-altă parte
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
stă neclătit români”. Constantin Cantacuzino invocă, de asemenea, romanitatea românilor și unitatea lor: „Iar noi într-alt chip de ai noștri de toți câți sunt rumâni, ținem și credem ... suntem adevărați romani și aleși romani în credință și bărbăție. Însă rumânii înțeleg nu numai ceștia de aici, ce și den Ardeal, care încă și mai neaoși sunt, și moldovenii și toți câți și într-altă parte să află și au această limbă, măcară să fie și ceva și mai osebită în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
se trage din coloniștii romani, locuitorii sunt „moldoveni sau români (valahi)”. Ei vorbesc limba moldovenească, care este de origine latină. Asemănător se exprimă și viceguvernatorul Basarabiei din acea vreme, Filip Vighel: „Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Acești rumâni sau români, după cum își zic ei, se trag din coloniștii romani și slavo-dacii învinși de Traian. În limba pe care o vorbesc, predomină limba latină”. Iar despre boierii basarabeni afirmă cu dispreț că „nimeni dintre ei nu știe rusește și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Brâncoveanu. În 1848 K. F. Merleker numea „români” pe locuitorii din „Valahia” și „Moldova”. De unitatea poporului român și inexistența unei naționalități moldovenești vorbea și T. de Pauly, un etnolog rus, care scria în 1862: „valahii, vlahii (moldavii, moldovenii), rumenii, rumânii sau românii sunt un popor ieșit în primele secole ale erei noastre din amestecul de daci, romani și slavi. El e cu totul distinct de vecinii săi slavi și maghiari și numără în total aproximativ 8000000 de suflete, din care
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Aud? Țe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m aledzeam... si nu merdzea de loc, neicusorule; făți idee! Familia mea de la patuzsopt (coborând cătră public) si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparțial... si să remâi fără coledzi! Tipătescu: Vezi bine! (mușcându-și buzele.) Dar nu ne-ai spus sfârșitul istoriei... scrisoarea. Zoe: Da, scrisoarea... Dandanache: Care scrisoare? Tipătescu: Scrisoarea becherului... Dandanache: Care becher? Zoe: (nervoasă) Persoana însemnată... scrisoarea... de amor... arma
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
paharul în mână) În sănătatea alegătorilor... cari au probat patriotism si mi-au acordat... (nu nemerește) asta... cum să zic de!... Zi-i pe nume de!... A! Sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! (Urale și ciocniri.) Trahanache: (cătră Cațavencu, care a coborât spre el și Tipătescu) Și așa zi, ai? D-ai noștri, stimabile? Bravos! Mă bucur. Cațavencu: Venerabile neică Zahario! În Împrejurări ca
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Mai ticălos decât Cațavencu, Dandanache nu înapoiază scrisoarea, pentru ca "la un caz, iar ... pac! la «Războiul»". Singurul argument pe care-l aduce în spiritul meritelor sale politice este "familia mea de la patruzsopt ...și eu în toate-Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparțial... și să rămân fără coledzi!". Prost, demagog, peltic, amnezic și senil, încurcă mereu pe prefect cu Trahanache, spunându-i lui Tipătescu: "Eu la masă o să stau ori lângă d-ta, ori lângă consoarta d tale...", spre disperarea Zoei, care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cu atâta sârg: "în sănătatea alegătorilor...care au probat patriotism și mi-au acordat (nu nemerește)... asta...cum să zic, de!...zi-i pe nume, de!...a! sufradzele lor; eu care, familia mea, de la patruzsopt în Cameră, și eu ca rumânul imparțial, care va să zică...cum am zițe...în sfârșit să trăiască!" "Agamiță Dandanache e mai mult un bâlbâit și un mărginit mintal, simbol trist al rîecesităților electorale și lamentabil exponent de clasă." (G.Călinescu). Numele personajului este sugestiv prin alăturarea aberantă a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
două elemente specifice oralității. 5.Încadrează, prin două trăsături, textul în dialog literar. (0,5p.) (1 p.) (1 p.) (1 p.) (1 p.) Text B ACTUL I, SCENA V Spiridon: (singur, intră din dreapta făcându-și o țigară) Măă! al dracului rumân și jupânul nostru! Bine l-a botezat cine l-a botezat "Titircă Inimă-Rea". Ce are el cu mine? Zău! Biata cocoană și cu nea Chiriac! Cu ei mai am noroc, ei mai mă scapă de afurisitul, că 9despre partea lui
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
paharul în mână): În sănătatea alegătorilor... cari au probat patriotism și mi-au acordat... (nu nemerește) asta... cum să zic de!... zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, și eu ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! (urale și ciocniri) [...] CAȚAVENCU (foarte amețit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrășându-și silabele): Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
M. Eminescu; Ei cum au dat de căldurică, pe loc li sau muiat ciolanele. - I. Creangă) și, mai ales, forță de caracterizare a unor personaje satirizate de către autor (AGAMEMNON DANDANACHE: [...] eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră și ca rumânul imparțial, care va să zică... cum am zițe... în sfârșit să trăiască! - I.L. Caragiale). 2.9.3. Figuri semantice/de nivel lexicosemantic (metasememe/tropi) Epitetul este figura de stil ce constă în alăturarea unui determinant expresiv pe lângă un substantiv sau verb, pentru a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
limbi străine încai despre a rumânească, pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei; măcar că de viță sunt arvanit și nu prea am învățat buche, dar, drept să-ți spun, la asta nu mă dau pe nici un rumân, fie cât de pricopsit cărturar. Îmi plac cu deosebire limba și lumea de-aici, și, așa, fiindcă m-am săturat de atâtea primejdii ale călătoriilor, de atâta bătaie de cap și de inimă ale negoțului, am venit să m-așez
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]