587 matches
-
s-o aleagă pe prima care avea să se prezinte În dimineața aceea. Aproape că s-ar fi putut spune că prima care s-a prezentat În dimineața aceea a ales-o ea pe Susan. Sosi o metisă zdravănă și rumenă la față și intră vorbind mult prea tare față de cum se cuvenea să vorbească o fată de condiția ei Într-un palat. În realitate, metisa vorbea Întotdeauna tare și era obișnuită să se impună. Nu era o fată rea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
medicina nu e deloc știință, e mai mult o artă a încercărilor. Poate că peste o sută de ani bolnavii nu vor mai suferi, se va găsi un leac universal, altul decât moartea. În celălalt pat dormita un flăcău zdravăn, rumen, cu piciorul în ghips. Odată cu el mai intră cineva în odaie, un bărbat corpolent, cam din topor, în uniformă, care se repezise primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși ceva mai în vârstă, îi făcuse loc, politicos. — Sunt de la Poliție, spuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pâinea și și-o duse sub nări. Era o pâine rotundă, ca un cap de copil, și simți că mai e călduță. — Dumnezeule, asta nu e hrană să înfigi un cuțit în ea! Uite aici! Îi lipise de față pâinea rumenă, aurită în țest și Omar o simți și el: era caldă, ca o inimă vie, dar mai ales mirosea precum chiflele lui Abdullah Ün, care era turcul aciuat între casele negustorilor de mătase. El nu cocea lipii, ca toți brutarii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn, el, râde. Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile, Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant al Olimpiei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
substanță, în vreme ce culoarea fericirii era fumul ce îl invăluia ca o mantie, atunci când părăsea, pe jumătate amețit, laboratorul său. Pentru Milou (și, ca în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în libertate, după pisicile ce se aventurau pe domeniul lor. La capătul unei asemenea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alungită, ce amintea vag de o vulvă, traversată de trecători minusculi, ca niște spermatozoizi În spațiul acela imens, dominat de un obelisc masiv de granit. O imagine pe care Emma o considera neliniștitoare. Roma se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei. Deodată, mă simt cumplit. Dacă vreți să plec, înțeleg, murmur. Am obținut această slujbă dându-mă drept ceea ce nu sunt. — Să pleci ? Trish pare îngrozită. Nu vrem să pleci, nu-i așa, Eddie ? — Categoric că nu. Devine și mai rumen în obraji. Ai făcut o treabă foarte bună, Samantha. Nu e vina ta că ești avocată. — Sunt o impostoare, spune ziarista, notând cu grijă în carnet. Vă simțiti vinovată, domnișoară Sweeting ? — Termină ! spun. Nu-ți dau nici un interviu. — Domnișoara Sweeting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Însorită, cu o vreme uscată, rece și cristalină, am Întâlnit o cunoștință care se numea Battle. Era un profesor, un englez care străbătea străzile Înghețate Îmbrăcat doar Într‑un pardesiu vechi, subțire. Un om de vreo șaizeci de ani, solid, rumen, cărnos, cu o față lată, Înfrigurată, plină ca un ardei roșu, gras. Avea un păr des și lung și, uneori, Îmi amintea de quakerul de pe cutia de fulgi de ovăz. Pulsa de suficientă energie pentru a Încălzi doi oameni deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
viața lui impulsuri și senzații care‑i erau străine. L‑am Întrebat ce vrea să spună. Așezat și circumspect, cu mâinile pe genunchi, cu paloarea dispărută o dată cu inima defectuoasă care urmărea să‑l omoare, cu părul alb cârlionțat În jurul feței rumene, mi‑a afirmat că se simte ca un Moș Crăciun dintr‑un mare magazin, care‑i Întreabă pe copilași ce daruri să le aducă. Pentru că inima Împrumutată se Înstăpânise În centrul „uzinei lui fizice” (termenul Îi aparține), și acum simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în satul Răstolțu Mare, unde prietenul și fostul meu coleg ne va găzdui peste noapte. Vom avea ocazia să cunoaștem pe unul dintre cei mai de seamă oameni de pe aceste locuri. Bărbatul cu părul cărunt la tâmple, dar cu fața rumenă și luminoasă, îmbrăcat îngrijit, vorbea tărăgănat, dar cu o voce sonoră, cu inflexiuni plăcute. Au mai urcat un delușor cu cărări înguste și umbroase, au coborât o vale și, în fine, au ajuns în Răstolțu-Mare. Toți auziseră despre Ioniță Scipione
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
aminti cum Vasilica făcea ”Pelincele Domnului”, cu julfă multă și cu miere... mânca până ce nu mai putea. - Tare bune mai erau!... își zise el. Masa era încărcată cu: chișcă, sărmăluțe în foi de viță, aburind, cârnați, curcan la cuptor, cozonaci rumeni, plăcinte ”poale’n brâu” cu brânză de oi, învârtită și câte și mai câte bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i redea tinerețea pe care el Însuși, cu felul său de a fi, și-o furase. Nu cred că am avut niciodată mai multă răbdare cu cineva. Visam să-l transform, Întocmai ca un Pygmalion, din Șaman 57 dovlecel rumen, În cavaler teuton. Cum nu știam nici o altă cale pentru a realiza acest lucru, i-am dat să citească poezii. Ba chiar mi-am făcut timp și m-am dus eu Însămi cu el În parc și i- am citit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
terminase. Era de fapt prima oară când povesteam cuiva despre Jean-Claude. Ea fuma, sprijinită de perete, fărĂ să spună nimic, cu ochii În gol, Înnegurându-se pe măsură ce povestea mea Înainta, astfel Încât, la sfârșit, nu mai era aceeași fată binedispusă și rumenă de soare pe care o găsisem. mă uitam la ea cum Îmbătrânește pe măsură ce povestea mea Înainta și până la urmă mi- am Întrerupt povestea și am Întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. mă simțeam vinovată că Îmi vărsasem tolba
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stomac. la urma urmei, Începeam Adina Dabija 196 o nouă viață, și nici nu se putea loc mai potrivit decât tărâmul virgin al Nunavikului. Numai privind urșii polari, focile și renii din broșuri, amestecate cu fețele numai ochi și obraji, rumene de frig, Înconjurate de blană și rotunde ca niște luni obraznice ale eschimoșilor, m-am simțit deodată Încrezătoare. Atunci s-a Întâmplat ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am Înlemnit de spaimă. Chiar când voiam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lume care să-i redea tinerețea pe care el însuși, cu felul său de a fi, și-o furase. Nu cred că am avut niciodată mai multă răbdare cu cineva. Visam să-l transform, întocmai ca un Pygmalion, din dovlecel rumen, în cavaler teuton. Cum nu știam nici o altă cale pentru a realiza acest lucru, i-am dat să citească poezii. Ba chiar mi-am făcut timp și m-am dus eu însămi cu el în parc și i- am citit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
terminase. Era de fapt prima oară când povesteam cuiva despre Jean-Claude. Ea fuma, sprijinită de perete, fără să spună nimic, cu ochii în gol, înnegurându-se pe măsură ce povestea mea înainta, astfel încât, la sfârșit, nu mai era aceeași fată binedispusă și rumenă de soare pe care o găsisem. Mă uitam la ea cum îmbătrânește pe măsură ce povestea mea înainta și până la urmă mi- am întrerupt povestea și am întrebat-o dacă cumva nu se simțea bine. Mă simțeam vinovată că îmi vărsasem tolba
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oarecare gol în stomac. La urma urmei, începeam o nouă viață, și nici nu se putea loc mai potrivit decât tărâmul virgin al Nunavikului. Numai privind urșii polari, focile și renii din broșuri, amestecate cu fețele numai ochi și obraji, rumene de frig, înconjurate de blană și rotunde ca niște luni obraznice ale eschimoșilor, m-am simțit deodată încrezătoare. Atunci s-a întâmplat ceva incredibil. Draperia de catifea albastră din fața geamului s-a mișcat. Am înlemnit de spaimă. Chiar când voiam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Felix, zise ea oprindu-se în fața bărbatului care tocmaiaruncase zarurile. G. Călinescu Acesta ridică numaidecât capul și întinse repede mâna. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustății cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de stofă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de asemenea erau imitate servil în culori grase. Ochiul pictorului avea o însușire înnăscută de a combina armonios liniile și culorile, dar inteligența lui nu putea să discearnă în nici un fel rațiunea structurii modelului și să interpreteze din nou. Petele rumene din obrajii unei fetițe zugrăvite, probabil în acuarelă, deveniseră, în ulei, prin neînțelegerea procesului real de difuziune a luminii, niște lacuri de rubin fără nici o legătură cu restul, dar de o țesătură coloristică nu lipsită de grație. Felix ocoli pereții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți roșcate căzând peste buze, cu capul ras. Avea înfățișarea nerușinată, ipocrită a avocaților de provincie, siliți să facă orice pentru a trăi și lipsiți de orice scrupule. Fața îi era rumenă, înfloritoare, iar ochii, spălăciți. Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de Felix. Acesta rămase nedumerit când Stănică recomandă pe individul roșu: - V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vasiliad. - Se-nțelege, se-nțelege. Vasiliad ordonă lui moș Costache să-și oprească respirația și-și puse urechea pe pieptul lui, în vreme ce cu mâna dreaptă îi lua pulsul. - Oarecare oboseală, decretă el, nesolicitat, evident,îngroșarea vaselor. Sunteți cam sanguin, cam rumen la față. Trebuie să vă feriți de accidente. Mâncare mai puțină. Doctorul se pregătea să continue examenul și în direcția nutriției, însă moș Costache începu să reziste. Își trăsese cămașa și se îmbrăca. - Ajunge, ajunge, n-am nevoie, mulțumesc, bombăni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături pe un scaun. Rezemată de sobă, privea spre ceilalți o fată voinică, mai degrabă doamnă, cu ochi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu-i dădea chiar de mîncare? întrebă Otilia. - Nu, oricât v-ați mira. Scarlat muncea ca un câine, seîmbăta câteodată la desperare, și depunea tot câștigul în mâinile nevestei, despre care mi-aduc doar atâta aminte că avea fața prea rumenă și plină de vinișoare, și ochii aprinși de conjunctivită granuloasă. Avusese copii mulți, pe care însă nu-i vedeam, fiind risipiți, și la care ținea cu fanatism madam, să-i zicem, Scarlat. Bietul tâmplar era persecutat în chipul cel mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]