894 matches
-
adevărat roman. Sub ea, ia te uită potriveală, „UN SFAT PE ZI: Obraz umflat. Se ia un pumn de floare de soc, unul cu flori de romaniță, și altul cu floare de tei, se amestecă bine și se pun în săculeț. Încălziți bine săculețul și puneți-l pe partea umflată.“ Se gândi la domnișoara Margulis, pe care tocmai o văzuse, fiindcă a avut ideea bizară să treacă pe la redacție deși avea obrazul umflat, și regretă că n-a apucat să-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea, ia te uită potriveală, „UN SFAT PE ZI: Obraz umflat. Se ia un pumn de floare de soc, unul cu flori de romaniță, și altul cu floare de tei, se amestecă bine și se pun în săculeț. Încălziți bine săculețul și puneți-l pe partea umflată.“ Se gândi la domnișoara Margulis, pe care tocmai o văzuse, fiindcă a avut ideea bizară să treacă pe la redacție deși avea obrazul umflat, și regretă că n-a apucat să-i spună despre sfatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să țipe, cerând ajutor.ț Am alergat într-un suflet să văd ce se
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul ; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinîndu-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apărut Arhivarul ; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinîndu-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit să-l ajung și m-am dus la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
piciorului bolnav și frigul nopților din deșert. Într-o zi, mi-am recunoscut sacul de dormit de departe, după culoarea lui portocalie. Necunoscutul care mi-l furase se afla lângă el. Era mort. I-am luat apa, fructele și un săculeț de diamante. De celelalte lucruri nu m-am atins". 23 N-am pus niciodată preț pe virtuțile care mi-au cerut să renunț. Le-am preferat pe cele care mă lăsau să trăiesc și puțin mi-a păsat că, unora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spuse: „Pe curând, dragă“. Își mai turnă un pic de vin, dându-și seama pentru prima dată că și casa mirosea altfel. Mirosul era de fapt același ca întotdeauna, dar emanația curioasă, personală, a fiului ei, care amintea de mirosul săculețelor vechi de ceai, părea că nu se mai simte. Își ridică ochelarii, întrebându-se dacă la Levy Pants nu începuse să se simtă puțin miros de ceai chinezesc stătut. Așa, deodată, doamna Reilly își aduse aminte de noaptea aceea oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zâmbind. — Să spunem că securitatea de la Venetian nu mai e ca pe vremuri. Și e și mai ieftin. Tânăra de douăzeci și doi de ani, Irina Kataieva, ciocăni la ușă. Ținea în mâna stângă o sticlă de vin, într-un săculeț de catifea pentru cadouri, cu fundă deasupra. Un tip de vreo treizeci de ani deschise ușa și zâmbi. Nu era atrăgător. — Tu ești Eddie? — Exact. Intră. — Ți-am adus asta, din seiful hotelului, zise ea, întinzându-i vinul. Urmărind totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lapte, dar poți să le faci și mai mici, de un litru. Un vas dewar nu are forma unei sticle de vin, pentru că are o gură mare, dar în rest ar avea aceeași mărime. Și ar încăpea perfect într-un săculeț pentru sticle de vin, asta e sigur. Cred că sunt la el, spuse Vasco. Trebuie să fie în săculeț. — Și eu cred la fel, zise Dolly. Îi vezi? — Da, îi văd. Vasco preluă cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sticle de vin, pentru că are o gură mare, dar în rest ar avea aceeași mărime. Și ar încăpea perfect într-un săculeț pentru sticle de vin, asta e sigur. Cred că sunt la el, spuse Vasco. Trebuie să fie în săculeț. — Și eu cred la fel, zise Dolly. Îi vezi? — Da, îi văd. Vasco preluă cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau braț la braț, bărbatul ducând sticla de vin în îndoitura brațului, în poziție verticală. Era un mod incomod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de laborator. Tipul aproape murise sufocat, după ce se încuiase într-un dulap. Liftul cobora. Imediat ce se opri, Vasco trase de mâner ca să deschidă ușa, dar probabil că Tolman apăsase vreun comutator de urgență, pentru că ușa nu se clinti. Vasco văzu săculețul cu vin pe podea. Catifeaua fusese împinsă în jos și se vedea marginea de oțel inoxidabil a containerului. Iar capacul era scos. Un abur alb plutea în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îl vadă deplasându-se pe stradă. Dar punctul albastru nu se deplasa, era static. Adresa arăta Marbury Madison Drive nr. 348, adresa casei lui. Se uită în camera de zi și văzu adidașii albi ai lui Jamie în colț, cu săculețul lui de călătorie. Nu apucase să și-i pună. Apoi introduse senzorul pentru fiul lui. Același rezultat. Punctul albastru era fixat la adresa casei lui. Apoi, se mișcă puțin. Și fiul său Jamie intră pe ușă. — Ce faci, tată? Polițiștii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinându-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apărut Arhivarul; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinându-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit să-l ajung și m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piciorului bolnav și frigul nopților din deșert. Într-o zi, mi-am recunoscut sacul de dormit de departe, după culoarea lui portocalie. Necunoscutul care mi-l furase se afla lângă el. Era mort. I-am luat apa, fructele și un săculeț de diamante. De celelalte lucruri nu m-am atins». 23 N-am pus niciodată preț pe virtuțile care mi-au cerut să renunț. Le-am preferat pe cele care mă lăsau să trăiesc și puțin mi-a păsat că, unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
1, nici 2, nici altceva. Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină. Pe laturi - câteva zeci de cărți, suficiente ca să-ți faci o idee. Iar jos, un șir de pendule radioestezice, de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete orientale sau sud-americane. Multe pachete de cărți de tarot, În stiluri și de confecții diferite. Interiorul nu era mai confortabil, o Îngrămădire de cărți pe pereți și pe jos, cu o măsuță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e o traistă sub pat, a adăugat. Am scos-o afară. Într-un săculeț de piele erau cărțile și cele trebuincioase scrisului. Aruncaseră acolo vraiște briciul, două perechi de încălțări și o pungă cu fibule și curele. - Lipsesc armele, haina de blană și uleiul parfumat, m-am plâns. - Haine de piele și arme ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
între două columbe. - Uite, o să mă rog pentru ca aceste două suflete, eliberate din trup în acest an, să zboare ca pasărea pe cer, iar cel care va vedea inscripția o să se reculeagă printr-un gest de pietate. Am scos din săculețul de la gât moneda pe care Kakko mi-o dăduse și i-am întins-o călugărului. - Ia acest ban și folosește-l pentru a ridica un altar în biserică, cu câteva podoabe sfinte, i-am spus. Când Rotari va fi eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bucuros și a binevoit să-mi arate noul altar al bisericii, crucea de lemn sculptată cu securea și candelele de teracotă, toate făcute de săteni. Mi-a arătat azilul unde se afla un dulap cu ierburi de leac puse în săculețe de pânză și aranjate-n ordine. După care, lăsându-mă fără grai, a îngenuncheat în fața mea și mi-a zis: - Stiliano, tu mi l-ai încredințat pe Rotari în momentul în care în sufletul meu era cât pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spunând că medicina nu mai era treaba lui. I-am adus aminte că avea datoria înaintea lui Dumnezeu să ajute prin orice mijloace de care dispunea o făptură aflată în suferință. Drept care și-a luat vechea cutie de chirurg și săculețele cu doctorii și am pornit-o spre Augusteon. Odată ajunși la porțile de bronz, comandantul gărzilor ne-a introdus într-un vestibul cu cupolă. Astfel mi-am făcut eu intrarea în citadela imperială, un complex care, pe lângă palat, mai cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uitat la mine îngândurat, m-a luat în brațe spre a-și arăta recunoștința. Așa cum i-am promis, a doua zi dimineața m-am dus la Garibaldo. Mi-a întins o legăturică de cânepă pe care o scosese dintr-un săculeț de piele. Am pipăit-o: era ceva tare și ușor. - Ce este aici? - Ce i-am cerut eu împăratului, mi-a răspuns. - Nu pare cine știe ce. Mi-a surâs compătimitor. - Eu zic că valorează mai mult decât îți închipui. Ții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și acesta, printr-un semn, a dat ordin să fie imobilizat de doi gardieni. Omul era speriat și, când l-am percheziționat, s-a făcut alb la față. N-a cutezat nici măcar să protesteze. I-am smuls de la gât un săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea n-a durat decât câteva clipe. În timp ce eu strigam implorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exarhat. Doar atât se știa despre el. Am vrut să-i văd odaia unde locuia: doar un culcuș și o desagă cu lucruri personale. Am scotocit în ele și, în cele din urmă, am găsit în salteaua de paie un săculeț plin cu sare de plumb. Lucrurile lui n-aveau nimic care să sară-n ochi, iar tunicile și glugile erau cele oferite de palat. La un moment dat mi-a trecut prin cap o bănuială, amintindu-mi de ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât în mică măsură. Însă trebuie neapărat să descoperi cum ți se vâră în corp otrava; vei trăi mult și bine dacă mercurul va fi sistat. N-a fost nevoie să-l torturez pe Annio. A scos de sub o țiglă săculețul cu sarea de mercur și a dat-o în vileag pe Gundeperga. A fost dus în temniță și strangulat cu o funie. Gundenperga, la stăruința mea pe lângă Rotari, care voia să-i scoată ochii și să-i smulgă limba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
micuților invitați. — Țin să precizez că nu sunt rasistă, spuse absentă mama Guendalinei. Cufundându-și lingurița În tort, observă că era plin de fișcă, și așeză scârbită farfurioara pe măsuță, fără a-și da seama că atinsese poșeta Majei - un săculeț Gucci deosebit de elaborat din piele ce imita pielea de piton. — Nu vreau ca Guendalina să crească În preajma unei persoane de culoare, dar nu din rasism - dimpotrivă, eu Îi consider pe negri foarte frumoși, o rasă Într-adevăr superioară, gândiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]