1,975 matches
-
Cruce de bunăvoie, învrednicește-ne pe noi să ne închinăm Ei, întru străpungerea inimii, luminându-ne bine cu postirile și cu rugăciunile, cu înfrânarea și cu facerea de bine ca un bun și de oameni iubitor", spune o altă stihiră. Sădită în mijlocul Postului Mare, Crucea înfățișează celor ce s-au curățit în timpul celor trei săptămâni primele binefaceri duhovnicești pe care le aduc virtuțile lor. Crucea apare ca un pom al vieții, din mijlocul Raiului. Ea definește și caracterizează tot timpul celor
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
singur morții - adică Se abandonează de bunăvoie acelei experiențe a nimicului pe care nu El a creat-o, pe care nu o cunoștea! Solidar cu făptura afectată, alterată și slăbănogită de păcat, îndurând fără să cârtească legea libertății de El sădită în inima omului, acest Dumnezeu imprudent - credul, cum ar gândi unii, care, de altfel, L-au executat fără milă - S-a prezentat în fața umilințelor și a morții, cu toată simplitatea unui cuceritor de inimi curate și smerite: călare pe mânzul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
scadă conflictele și să îmbunătățească rezultatele. Empatia implică deci, emoții și sentimente; acționează ca un flux pornit din interiorul sufletului nostru spre în afară, pe un drum al iubirii - de la mine spre celălalt. Este, aș spune, o parte a iubirii sădită de divinitate în sufletele oamenilor; la unii mai mică, la alții mai mare, dovadă că nu toți ne putem manifesta acest dar cu aceeași intensitate, deși, prin autoeducație îi putem mări forța. Dar, toți suntem supuși acelorași emoții, de teamă
DESPRE EMPATIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382807_a_384136]
-
aplec, din unghi psihanalitic, asupra trăirilor, ce mi s-au părut ridicându-se din mari adâncimi, în creația să: Ana Podaru s-a născut la 27 oct. 1974, în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Bacău. Copilăria la sat - mărturisește ea - sădește în viitorul adult imaginea frumosului, imaginea libertății. Mirosul câmpului și joacă desculța în ploaie mi-au rămas întipărite în minte. Școala românească mi-a deschis ... Citește mai mult CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE,DE PE PATUL DE SPITALÎn revista Banchetul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
aplec, din unghi psihanalitic, asupra trăirilor, ce mi s-au părut ridicându-se din mari adâncimi, în creația să:Ana Podaru s-a născut la 27 oct. 1974, în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Bacău. Copilăria la sat - mărturisește ea - sădește în viitorul adult imaginea frumosului, imaginea libertății. Mirosul câmpului și joacă desculța în ploaie mi-au rămas întipărite în minte. Școala românească mi-a deschis ... IX. LUNA PLINĂ, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ne apropie, ne înalță și ne coboară, ne dă semnalul perpetuării. Indifernt ce am spune și crede , pentru noi pământenii , copilul este fructul omului ! Din oricare pom al dragostei crește, el are mărimea, gustul și aroma celor ce l au sădit. Creația este fructul iubirii . Din ea ne naștem, cu ea ne hrănim, în ea credem. Ea ne luminează calea ,inima și mintea. Iată de ce, oameni buni: fete, băieți, iubite, iubiți, femeie, bărbat, soție și soț, mamă și tată, atunci când vă
CREATOAREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383095_a_384424]
-
nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. Stejar, să crești, copile, Pân-la ceruri! Îmbrățișat de sfintele lumini! Să ai pe frunte zorii dimineții; Scântei de rai, În ochii tăi divini! Să te desprinzi de ură Și durere, Să fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verzi Și roade parfumate, Iubire și candoare, Nu blestem! Citește mai mult Stejar, să crești, copile,Pân-la ceruri!Îmbrățișat de sfintele lumini!Să ai pe frunte zorii dimineții;Scântei de rai, În ochii tăi divini! Să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
și candoare, Nu blestem! Citește mai mult Stejar, să crești, copile,Pân-la ceruri!Îmbrățișat de sfintele lumini!Să ai pe frunte zorii dimineții;Scântei de rai, În ochii tăi divini! Să te desprinzi de urăși durere,Să fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verziși roade parfumate,Iubire și candoare,Nu blestem!... XXV. M-APLEC, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
foarte mare și cu o credință puternică transmisă din generație în generație. Demn de remarcat este faptul că aici, la biserică, au fost prezenți nu numai oameni în vârstă, ci și mulți tineri cărora credința noastră ortodoxă le-a fost sădită în suflet de către părinți și bunici. Un moment înălțător l-a constituit icoana făcătoare de minuni care a fost adusă din Hawaii și căreia oamenii i s-au închinat cu smerenie și cu speranță. Slujba propriu-zisă de sfințire a bisericii
Biserica ortodoxă română ”Sfânta Maria” din Queens a fost sfințită [Corola-blog/BlogPost/93377_a_94669]
-
care să mă sui până la Tine” (Aș vrea). Petru Demetru Popescu - un alt poet prezent în Antologie - cu versuri în stil clasic - spune într-un poem: „Nu-ți cer hlamide, aur și mărire / Ci doar putere pentru-a mă ruga / Sădește-n mine tainica iubire / Să semăn ca să am ce aduna!” (Și gândul fă-l statornic). El are un poem dedicat părintelui Constantin Galeriu. Radmila Popovici Paraschiv - o altă poetă din Republica Moldova - prezentă în Antologie - îi aduce lui Dumnezeu Închinare prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
simplu, prin artă măcar aduci aminte oamenilor că există și altceva. Îi sensibilizezi puțin, măcar în timpul piesei. Dacă oamenii se gândesc fie și zece minute după spectacol la mesajul lui, tot e ceva. Nu rezolvi nimic, ci pur și simplu sădești în oameni niște semne de întrebare. Cum e posibil ca oameni care se cunoșteau de ani de zile să ajungă dușmani? Cum e posibil să ajungi dușman cu cineva? Cum e posibil să ajungi la crimă, fără să te mai
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
Aripi îmi fac, Din mantaua de vis... Și mă desfat Într-un sacru surâs. Strâng în privire, Lumina de cer Calc pe mulțimea de vreri Doar o Voință mi-e Călăuză și far... Ea mă poartă pe brațe de har. Sădit-a în mine, Iubirea ca un destin... El Este Cel care Vine, Împăratul Sublim. Cluj Napoca, 19 noimebrie 215 Zâmbet de stele Zâmbet de stele Scris de iubire Pe buzele mele Ca și mistere Prind aripi de dor Și-n a
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
lumina prin nopți fară reversuri, Și-n spațiul cel nemărginit amurguri, mii, firide, Și negrul hău, banal un punct, un cer abia divide. Lumina-i spațiul care arde, străpunge și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n moartea lor, aurul scurs e dor topit, nu piere... E un adânc tăcut și blând, nu știe ce-i trufia; Nu-i soare, să vibreze singur, prin ceruri veșnicia, Ci creator
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
decăzuți, îi poartă-ades mânie, Se-mpotrivesc, urzind intrigi, ascunși cu viclenie, Năpaste-aduc cu ura lor, dureri să curgă-ndată, În lacomi ochi întrezăresc cum noi puteri i-mbată, Dar tainic este Geniul vieții, El iartă-a lor purtare, Și flori sădește-n orice loc cu blândă-ntâmpinare, Când timpul e măsura Lui, măsura Lui în toate, Iar Cerul, Veșnicul Său Dar, infernu-i veșnic noapte. Referință Bibliografică: Geniul vieții / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
unește? Pe toți acei oameni, tineri, bătrâni i-a scos în stradă din casele lor calde sentimentul pe care îl au asupra moralității acestei acțiuni - conștiința. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței”. Deie Domnul să rămânem uniți: fiecare dintre noi cu celălalt de lângă noi! Și cum să nu te înfiorezi când vezi cum se oferă flori jandarmilor iar jandarmii - bomboane
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște iar, Păsări în rapsodii ciripesc în culise De azi e primăvară-n suflet și-n calendar. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Valentina Geambașu : Confluențe
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
de egali În care Biserica, reînnoită de influxul Înviorător al Sfântului Duh, avea să devină În sfârșit campionul libertății și al justiției. Chipurile stinse ale acelor plebei erau terenul ideal pentru Însămânțarea de vise. Încă un rod al marelui arbore sădit de Gioacchino da Fiore, călugărul exaltat care, cu mai bine de un secol În urmă, Încercase să Înnoiască Biserica prin profețiile lui. Bruno continua, cu Însuflețire, să Își presară cuvântarea cu imagini ale mântuirii. Cum putea un rafinat maestru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
morții noastre... nici nu-ți poți imagina cât de mult a pervertit omul, cât de adânc l-a ticăloșit, cum i-a luat mințile și i-a Îmbăloșat vederea instinctul diabolic al posesiunii... nu, nu impulsul, pentru că e ceva organic, sădit În suflete de Însuși Creatorul, instinctul, zic, nebunia, paranoia Îndepărtării de propria esență, de gratuitatea și adevărul existenței În sine și pentru sine a tuturora și a fiecăruia În parte... omul social, animalul politic a Învins omul natural... biruință tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o înainte, către altar. Acum o să-ți ud un pic părul, dar afară o să ți se usuce cât ai zice pește. Nu ne-am mai oprit până la institut, dar sora îmi tot vorbea despre pace, de parcă ar fi vrut să sădească o sămânță în mine. Îmi arăta orașul prin geamul mașinii. — Acum poți să te uiți la locurile de joacă unde, când va veni timpul, ai să poți ieși din nou - mi-a spus ea. Iar eu am văzut bisericile, statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
niște eroi cărora trebuie să le fim recunoscători pentru faptul că mașina aceasta ne poate purta atât de lin. Iar eu căutam casa noastră cu fața lipită de geam. Cred că am și găsit-o. — Eu am încercat să-i sădesc sămânța în suflet, dar priviți cum se uită, s-ar putea foarte ușor să nu fi reușit - a spus însoțitoarea mea când m-a predat educatorilor. Dar atunci s-a apropiat de mine cea mai frumoasă dintre surori și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și nu încercați să ne faceți mai buni! Căci, vedeți voi: cât timp suntem răi, ne mulțumim să fim niște ticăloși meschini, când devenim mai buni, trecem la crimă. Înțelegeți, bunilor proroci, că tocmai sentimentele de Omenie și de Justiție sădite de voi în sufletul nostru ne fac să ne irităm, să ne indignăm, să ne înfuriem. Înțelegeți că, de am fi fost lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândește la lumea de dincolo, la marea trecere, considerată viața veșnică, de dincolo, la care însă ar vrea să ajungă cât mai târziu. Cei care și-au împlinit rostul pe lumea aceasta (au făcut o casă, au crescut copii, au sădit pomi) mergeau împăcați dincolo, la o vârst înaintată, că, zice poporul, mai demult oamenii trăiau cât stejarii codrului! Moartea are marele cusur că nu alege numai pe cei neputincioși, lipsiți de toate, bătrâni, schilozi și bicisnici, dă cu coasa și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vreo perlă. Am făcut ceva acolo unde nu era nimic. Și eu am creat frumusețe. A, dumneavoastră nu știți ce înseamnă să te uiți la toți copacii aceia înalți și sănătoși și să te gândești că pe toți i-ai sădit cu mâna ta. — Dați-mi voie să vă pun aceeași întrebare pe care i-ați pus-o și dumneavoastră lui Strickland: Nu regretați niciodată Franța și vechiul dumneavoastră cămin din Bretagne? — Într-o bună zi când s-o mărita fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și Clămence, în vreme ce o vegheam în castelul de pânză al unei corăbii invizibile, pe fluviul morților - așa cum se întâmplă în poveștile minunate pe care învățătorii ni le spun la școală, și pe care le ascultăm cu ochii măriți, cu teama sădind în venele noastre înțepături și frisoane, în timp ce afară noaptea se lasă ca o pelerină de lână neagră, aruncată pe umerii unui gigant. Către dimineață, Clămence s-a mișcat puțin, numai dacă nu cumva oboseala nu mi-a dat această impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]