1,462 matches
-
ce făcea cursa locală și coborî la Teșila, ca apoi să bată cu piciorul aceste meleaguri fără seamăn de frumoase, cu toate că din bătrâni se spunea să nu pleci marțea la drum. Era un traseu ce te ducea cu gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
asemuit cu „o mică mare montană” cum se exprima un entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură. Începu să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei. În rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa lacului Păltinoasa, șuvoaiele se tot adunau odată cu
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
deșertul asupra omului, ca «o ciudată chemare, un fel de amețeală, așa cum te afli la un pas de golul prăpastiei, care te cheamă în adâncuri fără să vrei. Tot peisajul era neobișnuit. Sărac, galben, pustiu, încins de soare, tăcut. O sălbăticie prin lipsa de sălbăticie, fiindcă avea totuși ceva măreț, misterios, uriaș, în același timp de o indiferență principial㻓. „Într-o zi a anului 1986, lui Mircea i s-a făcut o propunere minunată, irezistibilă incredibilă pentru acele vremuri... Aceea de
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
o ciudată chemare, un fel de amețeală, așa cum te afli la un pas de golul prăpastiei, care te cheamă în adâncuri fără să vrei. Tot peisajul era neobișnuit. Sărac, galben, pustiu, încins de soare, tăcut. O sălbăticie prin lipsa de sălbăticie, fiindcă avea totuși ceva măreț, misterios, uriaș, în același timp de o indiferență principial㻓. „Într-o zi a anului 1986, lui Mircea i s-a făcut o propunere minunată, irezistibilă incredibilă pentru acele vremuri... Aceea de a face o călătorie
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
nevoie. Între timp, viața mea s-a aranjat, dar oricât m-aș zbate, nu mai găsesc drumul spre ea. Uneori, mi se pare că o zăresc firavă și neclară pe potecile vieții ce se întretaie, alcătuind desene enigmatice în această sălbăticie a mileniului trei. Timpul s-a scurs pe nesimțite, dar căutările mele n-au dat roade. Stând în bătaia vântului, la marginea albastrelor ape neliniștite ale oceanului vieții, zadarnic am așteptat să-mi regăsesc buna prietenă, liniștea. Am străbătut potecile
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
culcare, căpitanul îi șopti principelui: - Măria Ta, mâine dimineață mă veți însoți, singur, într-un loc anume. Vă citesc pe față nedumerirea, dar aveți încredere în mine! A doua zi, principele Mihai, călăuzit de căpitanul Preda, porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
picioarele ei lungi și frumoase, iar cealaltă, Oxana, o brunetă cu trup de manechin, părea a fi o păpușă din zahăr, cu ochii mari, parcă mereu mirați, și cu niște dințișori de iepuraș, căreia îi jucau sînii de puștoaică cu sălbăticie pe sub bluza transparentă. Care dintre ele era mai senzuală? Le-am explicat, cît mai confuz cu putință, că prezența lor îmi este mai prețioasă decît orice altceva, dar, dacă mai vor bani, o să facem sex după sărbători. Nu le-am
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
mânăstire, ca cel mai umil monah, pentru a avea timp de ajuns să scrie tot ceea ce avea de scris despre „Cronica lui Nicolae Mavrocordat” și a familiei sale. Tatăl său murise din porunca lui Șerban Cantacuzino, schingiuit și spânzurat cu sălbăticie, căci atunci când fu ridicat și spintecat cu parul ascuțit, capul i se umflă într-atât de tare încât un ochi îi sări din orbită ca un dop dintr-o sticlă sub presiune. Anii trecură dar fără ca să se uite că
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ce făcea cursa locală și coborî la Teșila, ca apoi să bată cu piciorul aceste meleaguri fără seamăn de frumoase, cu toate că din bătrâni se spunea să nu pleci marțea la drum. Era un traseu ce te ducea cu gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
asemuit cu "o mica mare montana"cum se exprima un entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură și să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei, în rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa a lacului Păltinoasa, ce se tot mărea
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
cuvânt unul l-a înfășcat pe Felix și cum acesta se zbătea l-a lovit cu capul de copac și băiatul a căzut inert la picioarele lor. Cum eu țipam celălalt mi-a astupat gura și m-a violat cu sălbăticie. Când a cedat locul celuilat am leșinat. M-am trezi după câteva clipe, deoarece unul din ei m-a udat cu apă și îmi dădea palme. Între timp Felix se trezise și îl legaseră la gură cu cordonul de la rochița
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
plutesc pe aripi de vis prin ea. Pustiurile sale misterioase, cu ierburi înalte și cu mirajul depărtărilor vaste, creat de netezimea câmpiei, au provocat și fascinat pe toți cei care s-au încumetat să-i pătrundă și să-i străbată sălbăticia. Darnicul Timp a fost generos cu Bărăganul, ascunzându-i prin tufișuri atâtea vietăți, fapt care l-a determinat pe Alexandru Odobescu să-l numească „Arcadia românească a vânătorilor”. În vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
înțeleg că, născându-te și crescând la țară, după căsătorie ți-ai trăit-o totuși la oraș, dar ca-ntr-un deșert în care ai fost nevoită să cauți continuu pentru noi oazele ascunse și îndepărtate, să ne aperi de sălbăticiile lui, să ne hrănești și să ne dai, cu toată vitregia timpurilor, o educație sănătoasă și total opusă aceleia care îndeamnă la „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Dar dacă ar fi trebuit să ai grijă doar de noi
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
-l mai știu și azi, dar îmi face rău această amintire. Mă îmbolnăvisem de mila calului și am refuzat să mă mai duc la serviciu. Am fost nevoită să-mi iau concediu medical. Iar acum, Preda îmi ucidea calul cu sălbăticie, prin mâna lui Florea Gheorghe, înarmat cu un ciolan gros de la un cal mort, și-mi aduc aminte unul din primele poeme al lui Nichita: „Primul mort pe care l-am văzut / a fost un cal. / De aceea, ori de câte ori aud
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
de șopârlele ce sar dintr-o parte în alta. - Băștinașii vorbeau despre legenda unor comori ascunse de un principe care s-a prăpădit din cauza unei vrăjitoare cu care ar fi avut niște legături, medită Artistul. - Dacă ne prinde noaptea în sălbăticia asta ce siguranță avem în cort? - se neliniști Profesoara. - La noapte nu avem răgaz de somn! În această perioadă a anului are loc legendarul „joc al galbenilor”. Vom fi atenți la orice luminiță, la orice pâlpâire de flacără, rosti John
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
obstacole și dificultăți până să ajungă duhovnic la Mănăstirea Râmeț, atât din partea Preasfințitului Părinte Episcop Antim Angelescu al Buzăului, care nu dorea ca el să plece din eparhie, cât și din partea Preasfințitului Părinte Episcop Nicolae Colan al Clujului, care cunoștea sălbăticia ținutului Râmețului precum și sărăcia locuitorilor. Abia la 1 martie 1959 este numit preot - duhovnic la Mănăstirea Râmeț și parohia Râmeț - Sat, după ce a trebuit să rămână câtva timp la Mănăstirile Piatra - Fântânele din județul Bistrița Năsăud și Dragomirești din județul
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
urme adânci asupra celui care se întâlnește și se bucură de plăcerile pe care le poți oferi. Și eu abia aștept să ne revedem cât mai curând pentru a petrece cât mai multe zile singurisingurei și necunoscuți de nimeni în sălbăticia naturii. După ce și-a terminat cafeaua răcită de mult timp, gustând din batonul de ciocolată, Săndica l-a rugat pe Mircea să o conducă până în apropierea casei unde locuia, pe o stradă lăturalnică. Nu putea să rămână toată noaptea la
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
Autorului POEM PANORAMIC 15.10.2013 Imposibilul mâzgălea scări cu depărtări prin pielea lor naivă săruturile descuamate pe buze cădeau ploaie de confetti prin sângele care croia tiparul atingerilor îmbrăcându-le în noua colecție din numere pe treptele murdare de sălbăticie dorințele se dezechilibrau și piereau în marea cu lucruri nefolositoare muntele de voci ascultate la timp inutil se rostogolea în avalanșă de tăcere înghețând precum imaginea dintr-o fotografie sufletul era ca o inerție extensibilă pe care se tolăneau golurile
POEM PANORAMIC de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344591_a_345920]
-
spitalului. După câtva timp transferase spitalul în altă locație și castelul rămăsese doar locuința familiei. Era un mic Versailles cu grădina lui tăiată geometric, cu flori alese după culori și anotimpuri, cu fântâni țâșnitoare, cu lacuri odihnitoare, dar și cu sălbăticia de secole a pomilor crescuți parcă anume să semene cu monștrii din poveste. Poeților li se părură că intrară într-un vis, un décor romantic care se asorta cu sufletele lor, seara în pădure; ferestrele luminau feeric și se-auzeau
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
posedat: - Ai văzut că mă vrei? Ai văzut că mă dorești? Nici nu îi trecea prin cap că lovitura primită la cap putea să-i pună fetei viața în pericol. Îi rupse chiloții de pe ea și o posedă cu toată sălbăticia de care era în stare. Nu sesiză că Săndica nu are nici o reacție la tot ce se întâmpla cu ea. O mușca cu sălbăticie și se repezea cu forță și cu ură între pulpele sale. Când își slobozi tot fluidul
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
-i pună fetei viața în pericol. Îi rupse chiloții de pe ea și o posedă cu toată sălbăticia de care era în stare. Nu sesiză că Săndica nu are nici o reacție la tot ce se întâmpla cu ea. O mușca cu sălbăticie și se repezea cu forță și cu ură între pulpele sale. Când își slobozi tot fluidul în cavitatea inertă a fetei, parcă se rupeau bolțile cerului deasupra sa. Se ridică, își încheie liniștit șlițul pantalonilor și îi spuse cu năduf
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
de circumstanțe groaznice, strigând disperat, „salvați-mă, salvați-mă...!”. Lidia Jiga avea numai 36 de ani! Animalele sălbatice, îmblânzite, sau nu, într-o zi se pot întoarce la propria natură, la propria fire. Orice animal dresat rămâne cu scânteia de sălbăticie în stare să reaprindă cruzimea, oricând. Pirueta ucigașă, în cușca leilor Retrăind astfel de amintiri, Traian Cristea are lacrimi în suflet! O altă întâmplare care îl zguduie și astăzi este moartea în cușca leilor a unei alte dresoare, Elena Țipa
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
de omăt! Soarele, când și când, răzbătea printre nori, făcând ca toate plăpumile de ninsoare să strălucească în lumina albă, făcând verdele cetinii brazilor să răzbească cu greu printre cojoacele de zăpadă pufoasă. Era bun cercetaș al urmelor jivinelor din sălbăticie. Ochii lui scrutau toate cotloanele pădurii, urmărind neobosite urmele de vietăți de prin zăpadă. Și nu erau puține. Mai mici, mai mari. Uite, astea trebuie să fie de vulpe, astea de căprioară. Iată și niște urme de jder, imprimate o
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
că, așa cum ea nu știa cum să-l ia, nici el nu avea de unde să știe ce nu îi făcea plăcere, dar nu se putea detașa de senzația că făcuse o eroare fatală părăsind orașul și urmând un străin în sălbăticie. Luă gestul scurt din braț, pe care el îl făcu drept răspuns la întrebarea ei, ca pe o invitație să își aleagă spațiul care îi convenea. Ușurată parcă de o povară, părăsi bucătăria și urcă scările abrupte și înguste pentru
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
iar vânturile bat năprasnic dinspre Oceanul Înghețat către satele rare împrăștiate prin Câmpia Rusă. În lunile de iarnă, zilele sunt atât de scurte, când soarele de-abia mijește pe la orizont, răsare târziu și apune prea repede, lăsând noaptea stăpână peste sălbăticia fără de sfârșit a pădurilor și a câmpiilor înzăpezite, prin care se întrevede câte o căsuță de prin satele puține și rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb, este o mare binecuvântare pentru locuitorii acestor ținuturi. Cât vezi cu ochii, câmpiile
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]