425 matches
-
albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gândindu-se mereu la Îndepărtata sa copilărie, la anii ce s-au scurs de atunci. Cealaltă graniță, ce separa satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre noi ochi mari și fioroși iar purceii se învârteau zgomotoși pe lângă ea. În jur am observat zeci de urme de animale sălbatice. Am început să-mi fac griji mai ales pentru soție care la fiecare mișcare și grohăit a sălbăticiunii a început să albească și să dea semne de neliniște. Pentru încurajare o apuc de mână și, curajos nevoie mare, încerc să o iau cu vorba: - Stai liniștită căci porcii nu se urcă în copaci și vor pleca în curând
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în schimb nici unul mai important. Parafrazând această formulare celebră, vom zice la rîndu-ne că există poate poeți mai mari și mai puri decât Rimbaud, dar că nu există în schimb nici unul atât de insolit. Toate, într-adevăr, concură să prefacă sălbăticiunea asta din pădurea Ardenilor - spaima cenaclului lui Théodore de Banville - într-o ființă mitologică. Intensa și scurta lui trecere prin existență rămâne pentru noi orbitoare de-a pururi. * Franța produce, prin excelență, asemeni vieți febrile, a căror menire pare să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
plăcută și senină. Atunci, mă cufundam într-un fel de bunătate duioasă și resemnată, pluteam în zonele unui regret imens, nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca o sălbăticiune, cu simțămintele unei pietre, ale unei crengi sau ale unei sălbăticiuni, într-o participare deplină și activă. Eram o părticică din nimic, gata să reintre în matcă fără să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
duioasă și resemnată, pluteam în zonele unui regret imens, nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca o sălbăticiune, cu simțămintele unei pietre, ale unei crengi sau ale unei sălbăticiuni, într-o participare deplină și activă. Eram o părticică din nimic, gata să reintre în matcă fără să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu mai știu), cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mult, să nu văd ce făceau, cum se jucau. M-am așezat atunci cu spatele la zidul care înconjura curtea școlii. În felul acela eram apărat din spate. Trebuia numai să supraveghez ce se întîmpla în fața mea. Și stăteam astfel ca o sălbăticiune prudentă și curioasă, cu nările fremătând, uitîndu-mă la jocurile celorlalți, atent ca nu cumva cineva să-mi încalce teritoriul, să se apropie prea mult de mine. Pe vreo doi care au încercat i-am pus la respect cu pumnul, așa că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexistentă anterior în patria lui Homer; pentru că muzica desfășoară veșnicia. Apollo, zeul artelor (muzica este însumarea metafizică a tuturor artelor) îi dăruiește lui Orfeu lira, iar cântecele sale erau atât de vrăjitoare, încât îmblânzeau sălbăticiunile, furtunile mării, clinteau până și stâncile. Soția sa, nimfa Euridice, moare mușcată de o viperă. Orfeu roagă pe Zeus să o readucă pe pământ, acesta se înduplecă, dar cu condiția să nu se uite la Euridice în timpul revenirii din infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
această mare sminteală să rămână departe de mine !" Și referindu-se la clipa sacră a dicteului, a revelației care vine dintr-odată, "fulgeră și se impune", Nietzsche scrie în poezia Pinul și fulgerul: Am crescut mai înalt decât omul și sălbăticiunile Și când vorbesc nimeni nu îmi răspunde. Am crescut prea singuratec și prea sus Aștept, ce aștept oare ? Norii alunecă foarte aproape de mine Aștept primul fulger. Schiller afirma că, alături de un poet, filozoful este o caricatură. Nietzsche rămâne princiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu libertatea... îîî, nu cred, eu totdeauna am făcut ce am vrut - țin, deci, și la ea, și la relația noastră. Norocul meu a fost că te-am găsit pe tine sau tu m-ai găsit pe mine, nu contează. Sălbăticiune ce ești!... Poți să-mi scrii oricât de mult, îmi place să te citesc, acuma, eu trec strada la o firmă, merg la o petrecereeee!!!, stau până la zece și mă întorc la școală să... te citesc și să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povești ca să mai uite de frig, foame și singurătate, Kawabata, cel care așteaptă ca o stea căzătoare să-l termine pe Ben, a ajuns o umbră. Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din sală. Chiar dacă e vorba de un simplu minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atât de groasă? Plecă mai departe, atent la toate zgomotele din jur. Un gând îi trecu prin minte, își aminti din nou de poveștile despre urși. Într-adevăr oricui i-ar fi fost imposibil să străbată cu privirea prin negură. Sălbăticiunile nu aveau însă neapărat nevoie să vadă, lor le era de ajuns să simtă mirosul. Încercă să-și amintească ce știa despre urși. Nu mare lucru, dar era sigur că au un simț olfactiv foarte fin, ca toate animalele sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gurița ta, spuneai că orice om cu scaun la cap ar fi pornit la vale spre oraș. De ce să se abată de la drum prin pădure? Gândește-te că era întuneric și singurul loc sigur îl reprezenta drumul. Nu uitați de sălbăticiuni! L-o fi speriat ceva. Ce? Sunt animale sălbatice pe aici? Sunt! Nu mai spune! Nu știam. Aveți lupi, urși? Nu. Din ăștia nu avem. Ori, poate, n-am auzit eu? se scărpină olteanul în creștet. Ei, lasă! izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru zestrea fetelor de măritat. Nu exista noapte în care să nu lase pe unul dintre bărbați să stea de pază lângă foc. Sunt prea multe primejdii în întunericul nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo pe rând, câte unul. Le-a pus țeava sub ureche și i-a împușcat pe amândoi. Au căzut secerați în groapă după care am început să-i acoperim cu pământ, am pus și pietre deasupra, ca să-i ferim de sălbăticiuni. Moșneagul oftă așezându-se mai bine pe laviță. Se vedea că retrăiește momentul acela din tinerețe. Cristi îi respectă tăcerea, așteptând continuarea povestirii. L-am întrebat pe tata din ce pricină îngropase și săcușorii cu aurul neamțului, de ce nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în voia Domnului zăceau la tot pasul, în pădure. Din loc în loc se vedeau vetre improvizate în care arseseră focuri puternice. Probabil că, de frica bestiei, oamenii puși de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu vreo sălbăticiune care s-ar fi putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii inspectorului, la gândul că aceștia fuseseră atât de naivi. Amintirile începuseră să-l năpădească. În urmă cu trei ani și el fusese în aceeași situație, refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tare cu capul de un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai stea pe gânduri, omul a scos cuțitul și l-a băgat în burta animalului. Apoi în dreptul inimii. Cu un geamăt sfâșietor, sălbăticiunea s-a mai zbătut de câteva ori, cu ultimele puteri, după care s-a făcut moale și a rămas în nemișcare. După ce și-a tras sufletul și și-a oblojit cum s-a priceput rana de la mâna stângă, vânătorul s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
duce povestea spre aval și-mi aminteam de mine când mă rătăcisem prin pădurile dese de munte. Ajunsesem lângă o baltă mare ascunsă de aburi, în mijlocul unei poieni, departe de privirile omului de rând. Era un loc unde se adăpau sălbăticiunile, căci le ghiceam urmele adâncite pretutindeni în jur. Mă chemase acolo o tânguire. Îmi tot părea că aud un scâncet ca de copil. Era greu să ghicești în pădure de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]