424 matches
-
vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul, ca după o lungă chibzuință, desprinzându-și privirile de pe focul din sobă. Mulți nu știu că animalele, sălbăticiunile chiar, văd în om un prieten în care pot avea încredere, care le hrănește... Când îl întâlnești, te oprești, și-i vorbești... pentru că vocea omului are un efect liniștitor asupra animalelor. ... Așa, mi s-o întâmplat de multe ori, iar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și de a ține piept vremurilor grele ce aveau sa vină... Căpriorul ntr-un început de decembrie... Pe unde umbla Anton iarna, nu mai erau poteci ori, măcar cărări bătute de sălbăticiuni... ci, numai pădure și trunchiuri doborâte de vijelii... și, zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi atrase atenția... ceva, care mișca.. Un mic animal zăcea întins sub un lăstăriș. Era un căprior foarte tânăr, căruia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în viața pădurii, lupul însă, era simbolul ei. * Îndatoririle sale de pădurar, erau să ocrotească și să apere viața pădurii. ...Încă pe la sfârșitul lui ianuarie, vremea zăpezilor luase sfârșit. Dar, nici în februarie, când un nou
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
petrecut într-o clipă. Când și-a venit în fire, ea sprijinită de Sultan, ca o zeiță sta și îl privea cu un zâmbet șăgalnic. Ar fi îmbrațișat-o sălbatic... dar, se stăpâni. Inima i se zbătea în piept ca o sălbăticiune. Ea râse ușor și smalțul dinților ei albi și mărunți ca de pisică, loviți de lumină îi fulgeră inima. „Dacă nu e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în pădure, ca să scurteze drumul spre casă, lăsă drumeagul pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a vrut, lăsând vegetația, animalele și păsările să se bucure de soare și de ploile tropicale, dar mai ales de libertate. În acest paradis se și moare. Plantele carnivore atrag insectele prin strălucire și parfum, iar pe cărările umblate de sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sat, rar pelerini spre mănăstire, mai e mult până la mănăstire, nu, Dumnezeu să ne-ajute, amin, scrisoarea în buzunarul cămășii cu mânecă scurtă, soarele deja pe cer după orânduiala de la început a lumii, pe marginea drumului alunii crescuți în nevinovată sălbăticiune, cunosc fiecare cotitură, fiecare colțișor de drum, fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă, pe sub copaci, resturile dezmățului omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot foșnetul acesta inconfundabil al unei păduri ce trăiește ca un imens organism cu funcțiuni bine determinate într-o orânduială fără cusur, ajung la o răscruce de drumuri, nehotărât, în dreapta un schelet de bârne, servind probabil iarna drept fânar pentru sălbăticiunile ierbivore ale pădurii și o iau pe cărarea ce părăsește drumul forestier și se afundă în pădure, începe urcușul și în curând copacii par să se rărească, vegetația se împuținează și cărarea mea urcă, tufe de mure, aluni, buchete uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pantele abrupte, atent să reconstitui drumul de întoarcere, curățit de tartrul depus pe mintea mea de lecturile înșelătoare, luminat pe dinlăuntru de adevărul uluitor de simplu pe care l-am descoperit, Cărarea tot mai bătătorită, încrucișarea de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele de vecernie, pădurea dimprejurul mănăstirii, casa pădurarului, greutatea rucsacului meu aproape gol, Izvorul, apa ce vine, clocotul din măruntaiele muntelui, senzația că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu le văd, dar pe Floarea, Florița din Drăgosteni, nebuna, nu mă pot preface că n-o văd, stă îmbrăcată în muntele ei de haine pe fânul uscat din fânăria de lemn cu acoperiș de paie unde iarna călugării pun sălbăticiunilor hrană, după privirea ei stranie îmi dau seama că mă așteptase și așteptarea ei fusese mai lungă decât veacul, urc la ea nerăbdător, ca posedat de o dorință fără margini și ușurința cu care am ajuns la trupul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă primească. „Unde îndrăznește omul meu?”, se întreabă cățeaua, făcând aluzie la slăbiciunile mele de țicnit, când suportă până la țipăt apucăturile arbitrare, rupându-și cămașa cu dinții, ca s-o azvârle, sfâșiată, o dată cu rușinea, îndârjindu-mă cu un duhnet de sălbăticiune. Când simt miros de vulpe prinsă de vie, mă desfac de carnea ei, cu ochii agățați de semn, de orbita însângerată a unui ochi împuns, neagră și adâncă. „Mai stai dragă”, se roagă muierea frumoasă și curvă. Însă ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu era bărbierit la ora aceea”. Noroc că ne-am bărbierit noi cu toții, adeca ne-a bărbierit el folosind un simplu zîmbet mural. Și zdroncănește Neacșu mai departe pe fraza-i deraiată: „De unde au apărut fiarele sălbatice care urlă precum sălbăticiunile cele primitive În scopul să ucidă și să distrugă tot ce-a fost făcut cu trudă de producătorii de bunuri materiale și spirituale?” Sălbăticiunile cele primitive au scos așadar capu’ din tufănișuri, dar „Președintele rămîne același om care electrizează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zdroncănește Neacșu mai departe pe fraza-i deraiată: „De unde au apărut fiarele sălbatice care urlă precum sălbăticiunile cele primitive În scopul să ucidă și să distrugă tot ce-a fost făcut cu trudă de producătorii de bunuri materiale și spirituale?” Sălbăticiunile cele primitive au scos așadar capu’ din tufănișuri, dar „Președintele rămîne același om care electrizează prin verb masele”. Electrificați de președinte, luminăm până-n depărtări ca să-i vedem pe „lupii cei bătrîni ce-s apărați de poporul cel numeros care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în cerdacul înalt, îngrijind păsările ce cotcodăceau în porumbarul încuiat cu lacăt uriaș, apărate de câini negri și imenși, crescuți de mici să fie răi, controlând vârtoșenia îngrăditurii și a porților înalte pe care le-ar fi putut zdruncina vreo sălbăticiune mai mare a muntelui, spărgând lemne pentru plita cuhnei curând dogoritoare și pentru sobele încăperilor în care dormeau, în paturi înalte din blăni de stejar, între perne uriașe umplute cu fulgi de gâscă, macaturi cu desene înflorate, pătrate și plăpumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu deplin cuvânt, a o manifesta pe cale negativă. Toate cele zise dovedesc însă că, admițând chiar cumcă populațiunea e sălbatecă - ceea ce noi, protestând, nu admitem - totuși ea este consultabilă și cu siguranță consultabilă. Acum vom cerceta mai de aproape afirmarea sălbăticiunii populației. Populația Dobrogei consistă din români, bulgari, ruși, tătari nogai, turci (parte osmani, parte pomaci), cerchezi, germani din Basarabia și ținutul Odesei, greci, țigani, armeni și evrei (numai în orașe). Aceste populațiuni foarte amestecate trăiau sub regimul asa-numitului pateni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ce nu lăsa nici o îndoială asupra statutului său de omnivor, în timp ce dentiția celui deal doilea nu era concepută decât pentru a mușca și sfâșia. Amândoi aparțineau rasei vânătorilor, dar unul învățase să-și domine pornirile atavice, iar celălalt rămăsese o sălbăticiune. Diferențele apăreau mai clar în domeniul viselor. Somnul primului visător era tulburat de amintirea unor terori fără număr care răbufneau din adâncurile subconștientului său. Femeia s-ar fi agitat fără încetare, dacă libertatea sa de mișcare nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să se întindă, Mihnea stropea repede animalul cu apa dintr-un pahar Berzelius. Înainte să se sune, căpățâna era prinsă la loc în șuruburi, cu blana smulsă și fleșcăită îndesată în urechi. Totul se termina în liniște și miros de sălbăticiune, ca la Grădina Zoologică. Melniciuc vâslea după sandale, se încălța cu dificultate și pleca bombănind, cu batista la nas și catalogul sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al zvonurilor, redate de cronicari în scene scurte, dar expresive și dinamice: pildele și istorioarele din Sama de cuvinte, zidirea cetății Poenari în vremea lui Țepeș (Velculescu 289), apariția unui urs în tabăra de la Camenița (în letopisețul lui Neculce), invazia sălbăticiunilor în timpul ciumei (în Letopisețul Anonim al Moldovei), legenda descendenței hunilor din fauni (în pseudo-Nicolae Costin). Toate acestea sunt exemple ale imaginarului, care își află și o altă întruchipare în sbornicele-manuscrise, în Erminii și în cartea populară Întrebări și răspunsuri, oglindire
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
margini/până unde poți vedea” (Baladă). Trei decenii mai târziu, la reintrarea în viața literară cu volumul Columne (1965), tematica poeziilor e infuzată de verbozitate lozincardă („secol nou”, „marea cotitură către soare”), peisajele apar dinamizate de noile realități industriale („Sar sălbăticiunile din vizuine/la lumina frunților roșii de uzine”), iar pastelurilor le ia locul evocarea entuziastă a marilor șantiere socialiste: „În vuietul betonului/se prăbușesc pustietățile/ca zidurile Ierihonului./ E ora când se pun în mișcare/uriașe ceasornice de motoare,/ca
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
viață după moarte” tresar dureros În nu puține momente existențiale!... Așa cum i se Întâmplă unui vânător care aleargă agale după un iepure sau căprior și, obosit, adormind la rădăcina unui stejar bătrân și falnic, „vânează În vis” cu totul alte sălbăticiuni, cu alte paradoxale reflexe, ca’ntr-o carte colorată pentru copii: uriași porci mistreți ce râd cu hohote ample, umane, căprioare ce se apropie Îndrăznețe și i se așează franc la picioare, fixându-l cu acea privire rugătoare pe care le
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
căile regelui, nu drepte sînt căile cele scurte, cum greșit calculează elinii, ci îndrumate pe sub Nor, Subcetate masă de neted sticlos, burtă de pește de nor de versantul din răsărit, Subcetate Caransebeș linia părăsită, porțiunea cu cremalieră, antropică rarefiată cît sălbăticiunea omul este în prezență, preistoricele lui instalații de autoinstalare, dinamită care ai întors cu fundul în sus balena spațiu și i-a înțărcat răsufletul timp! spațiul vale echilibrat, îl urcă mii de puncte, concentrat în creștere pînă la explozia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
locului de agrement, femeile fumează, picăturile pe grosul zăpezii sonorul macazului-om, poiana secundară în stejăriș, trei frați stejari dintr-o tulpină, fețele dintre ei mușchi fără nord. Miercuri, 28 decembrie, pe platou, la tampoanele din fundătura liniei, inorogul în sălbăticiunea hăituită om, dus în pădure pe ascuns, gîză de ieri zbor pe albul zăpezii, bură, grămada de traverse, macazul, stejărișul, calea ferată scade în cît este lucrativă, simetrică în cît este agrement, rănile nu sînt mai mici, lumea nu pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
după tine? cartier de țigani, parter, neplată, să-i scoată de acolo, la 3 luni a vîndut apartamentul dublu! desfă părul și prinde-l iar cu riți-piți, asară ți-am zis să nu-i zici nică! mișcare rural rural pe sălbăticiunea băieți tunși perie, tîrgul la Todireni în cîmp bețe omenești, drobi de sare mașinile, 8,10? opt și zăși! sat pe coastă, biserică albă pe cer, iazul sub mal lipsește din deducția că hîrtia nu suferă vizualul, auditivul din spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mașini de teren și alte asemenea accesorii erau mîndria celor care înspăimîn tau lighioanele țării. Dar cum spuneam la început, pe vremea celui care masacra doar el jivinele țării, era doar cîte un pîrlit de posesor de pușcoci. Spre bucuria sălbăticiunilor. În nordul Moldovei avea pușcă doar Ion Saldaru și era nedespărțit de aceasta. Avea reputația de cel mai calic om din Europa și poate chiar din Eurasia. Căsuța, care adăpostea o droaie de copii, avea o singură cămăruță, ocupată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu zăpada aurie, se scutură, provocînd un imens rug de pulbere auriu-argintie. O jivină sare la baza copacului, face cîteva salturi, se oprește și-l privește cu interes pe cel care tulbură tihna aceea de veșnicie. Ochii ei sclipesc a sălbăticiune și fiori reci îl trec pe John prin șira spinării. Un gînd îl străbate, mai întîi ca o glumă. Doar n-or fi mai mulți! Se uită înapoi. Drumul tăiase un îngust culoar prin desimea codrului și la capătul acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]