809 matches
-
îi vadă cutele acelea, adânc săpate de o cuminte așteptare. Apoi, vanitos din fire, își lua răcoarea de pe tâmplele ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o sacrifica, pentru că i se cerea sacrificată. Îl revolta iubirea ei nechemată, nedorită și totuși uneori o striga... Nici el nu știa de ce o striga. Din obișnuință sau doar ca să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ipocrite politici „externe”: Marea, Eterna Rusie! Casele din lut, acoperite cu stuf, odată părăsite, s-au topit sub vânturi, s-au măcinat sub ploi, s-au ruinat, au scăzut, s-au făcut una cu pământul care erau. În locul Mănenilor - niște sălbatici care nu Înțeleseseră „gradul superior de civilizație” (după cum explică, azi, istorioveticii, slujbași ai Ministerului Adevărului), civilizatorii ruși au adus de la ei, din civilizatul fund al Rusiei, suflete-de-când-se-știau, suflete din tată-n fiu; apoi ocnași liberați; apoi moscali - veterani ajunși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gălbuie-roșietică - din aceea friabilă, semințoasă (dealtfel, la noi i se spune: „sămânță de parâng” acestei pietre putând fi tăiată cu fierăstrăul, folosită doar la ridicarea gardurilor (murii) dintre vii - dar de unde să fi știut aceste amănunte sufletele care luaseră locul sălbaticilor de indigeni, fugiți?). A doua ispravă a Talianului Sâr Ali: a interzis sufletelor (lui) să repare și să ocupe casele părăsite de ne-suflete. Va fi fost el italian, după mama care-l născuse, Însă dinspre cea care-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice: «Arde-le! Dar acum, pe loc!» Și le-am ars... - Când te-au bătut? Înainte de a le arde, sau când ai Început săstrigi: «Trăiască Gutenberg!»? - Înainte, În școală, avusesem o... conversație cu Ghirei-Han, enkavedizat: Ghireihanov, Hanghireev... Vorba vine: conversație, sălbaticul mă tot Înghioldea cu Naganul și mă tot davaià... Mi-am pierdut sărita și l-am băgat În mă-sa. Pe românește, se-nțelege. Dacă Hantătarov nu știa boabă românească, iar În rusește abia se ținea pe... picioarele lui strâmbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să plătesc peștele, fie și În joacă? Moș Iacob n-a răspuns; n-a găsit ce - el, Moș Iacob, care avea răspunsuri la toate! Mătușa Domnica a prins a-l bodogăni - că i-a spus ea, Măneanului, dar Măneanul: tot sălbatic! Am uitat povestea cu peștele. Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În paie - atâta lucru pricep eu pe lumea asta. Altceva nu pricep: n-ar fi putut să rămână tras tata, fără să strice cârligul din cruce? Crucea Întreagă? Fără s-o ardă? Și fără să danseze În juru-i, ca un sălbatic din sălbăticia sălbaticei jungle? tropicale? Și fără să strige să trăiască Gutenberg!? A mai dansat-strigat el o dată și-a ajuns, dansând, tocmai În Siberia ceea! Uite-l și pe porcul de Grabenko: - Jucăm, bem, ne veselim și ostașii noștri români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ocazia să mănânce Greci cruzi, fără pâine... - Expediția lor călare s-a dus la Chiștelnița? - Asta-i: la Chiștelnița. Au stricat portița, au dărâmat un gard, ne-au tăiat un cireș - unul care dădea cireșe uite-așa de mari... Niște sălbatici, Grecii! Acasă era numai tata, mama În deal, la vie - altfel... - Altfel? - Altfel... nu s-ar fi bălegat Grecii pe prispa noastră... - Vrei să spui: caii... - Dar pe cal cine-l suise pe prispă? Eu? Asta ne-o mâniet cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spun e adevărat. Leoaica cea rea se aruncă deodată asupra sa. Dar el se ridică În aer purtat de aripile sale și făcu un cerc pe deasupra leilor răi, care răgeau privindu-l. Se uită la ei și se gîndi: „Ce sălbatici mai sînt și leii Ăștia“. Se mai Învîrti o dată pe deasupra lor ca să-i facă să ragă și mai tare. Apoi se lăsĂ mai jos ca s-o poată privi În ochi pe leoaica cea rea, care se ridicase pe labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de vreo jumătate de an! — Chiar? întreb eu. Sunt impresionată. —Of, Doamne, zice Finn. Voi, fetele, sunteți atât de arogante! Aveți impresia că numai voi sunteți sensibile și pline de spirit de observație, nu? Credeți că bărbații sunt doar niște sălbatici care locuiesc în peșteră! — Aș vrea eu, afirm cu tupeu. Mi-e greață de bărbații moderni care-și petrec timpul admirându-și buricul și lamentându-se ce copilărie grea au avut ei - a! și care sunt și varză la fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii din Magreb?” mă Întrebă el cu sarcasm. „Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii din Magreb?” mă Întrebă el cu sarcasm. „Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-am simțit fericit că nu făcusem parte din plutoanele lui. Îi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vrăjitorii, liturghii negre, evocări ale diavolului, și totul pentru oameni care plătesc, nu pentru ăi mușcați de tarantulă de prin sud. Casaubon, Belbo mi-a spus că dumneata vii din Brazilia și că ai asistat la niște rituri satanice ale sălbaticilor ălora de pe-acolo... Bine, o să-mi spui pe urmă exact ce anume erau, dar tot una-i. Brazilia e aici, domnilor. Am intrat alaltăieri, eu, În persoană, În librăria aceea, cum se cheamă, nu contează, era o librărie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să se prezinte la slujbă și că ea va rămâne aici câteva zile până va găsi o casă potrivită... ― Ți-am spus eu, domnu Titu, că e un băiat foarte distins, zise doamna Alexandrescu. Dacă n-ar fi așa de sălbatic... Adineaori a adus-o pe Mimi până aci, a intrat doar să zică bonjur și a șters-o... Știi dumneata de ce. I-am spus, adăugă către fiică-sa, ce-mi face din cauza bietului Jenică... Mimi schimbă vorba. Titu îi veni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi și răni deschise nestoarse, nici legate și nici alinate cu untdelemn: 7pământul vostru este pustiit, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca un bârlog într-un ogor de pepeni, ca o cetate care este asediată. 9Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor un rest, am fi ajuns ca Sodoma și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
șanțurile murdare, respirând iar dragul nostru miros de pământ și râme și pupe lăptoase, dar mai ales mirosul pătrunzător al fricii. Ne-am pus iar măștile de carton pe fețe, transformîndu-ne în diavoli și monștri, și uriași, și balauri, și sălbatici, și am început să ne fugărim prin canalele întortocheate. Pe la opt seara a apărut Mendebilul. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut apropiindu-se de marginea șanțurilor. Crezusem că va sta cel puțin o săptămână închis în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-a trecut de aceea prin cap s-o iau și pe Zizi cu mine, ca să vadă și ea jocul nostru. De unde era să știu că păpușa mea avea să participe la joc, și încă într-un mod atât de sălbatic? Uneori mai plâng și acum când îmi amintesc de noaptea aceea oribilă. Dar asta se pare că i-a fost soarta... Cu Zizi în brațe, am ieșit încet pe poarta casei la zece fără un sfert. Nici nu observasem că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumii... Eu nici acum nu cred asemenea lucruri, dar, de crezut, știi ce cred ? Eu cred că omenirea se întoarce la barbarie. Au să vină barbarii peste noi, ce să mai vină, de fapt, c-au venit și cum erau sălbaticii, așa o să ajungem... Eeeee... Că de învățată, slavă Domnului, era învățată baba ! Maldăre de cărți citise la viața ei și pe toate le ținea minte. Învățată, și materialistă, și pentru ea, și pe ce punea mâna-i ieșea. Mai zurlie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
kilograme. Cristian Îmi dă un ghiont din spate și cînd mă Întorc să-i pasez următoarea ladă Îmi aruncă o privire comică, cu ochii Încrucișați. Îmi spune că Porcescu e cioban. Cred că pot să-mi dau seama, pare un sălbatic. — Nu, e cioban, asta face la el acasă, crește oi, precizează el și rîde. Bănuiesc că ar fi trebuit să crească porci, nu? Pe celălalt caporal Îl cheamă Cerbu, nu știu dacă are un metru șaizeci - dacă soarta nu ține
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu este mai puțin o "formă amprentă" (geprägte Form) care, după Goethe, se dezvoltă trăin-du-se. Amprentă venită de foarte departe, figură arhetipală ce recapătă forță și vigoare în practicile cotidiene. În acest sens, "indienii metropolitani" ce populează megapolisurile postmoderne, acești sălbatici ce perturbă raționalitatea pe care burghezismul l-a impus societăților moderne nu fac decât să traducă, în exuberanța lor, procesul de metamorfoză aflat la baza unei socializări inițiatice. Și în loc să le condamnăm, ar fi bine să le privim cu atenție
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de sacrificiu. Formele de sacrificiu reprezintă ceva intermediar: condiționările individuale sunt depășite. Nu este vorba de un tip de unire, diferit de cel uzual, finalitatea cea mai evidentă a apariției sacrificiului rămâne anularea individului social. Trebuie remarcat că, inclusiv printre sălbatici, promiscuitatea apare doar conexă unui element ritual. Atunci are loc o eliberare cvasitotală. Unele serbări ale populațiilor sălbatice, având caracter sezonier, au dat naștere unor interpretări unilaterale (rituri de fecunditate, de fertilizare etc.), tocmai pentru că nu s-a ținut seama
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
o spus Marele Ștefan feciorului său că dacă n-a putea ține țara slobodă mai bine s o închine turcilor decât muscalilor”. Nu te mai uita așa la ei, că te-or lua pe sus. Cine știe ce li se poate năzări sălbaticilor iștia? l a făcut atent Maranda. Lasă că știu eu cum să mă feresc de ochii lor. Știi să te ferești, da’ ai uitat că ești îmbrăcat în haine de invalid și s-a găsi unul să priceapă ce fel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n gură, o, cît de sălbatic mă lovesc de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin, se culcușește la picioarele mele, face
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
că nu riscam să ajung în tabăra criminalilor (mai cu seamă, nefiind însurat, nu puteam fi în primejdie să-mi ucid nevasta), dar, mai mult decât atât, le luam apărarea, cu condiția să fie buni ucigași, așa cum alții sunt buni sălbatici. Însuși felul în care-i apăram îmi dădea mari satisfacții. În viața mea profesională eram într-adevăr fără pată. N-am acceptat niciodată să fiu mituit, asta se înțelege de la sine, dar, mai mult decât atât, socoteam înjositoare orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]