359 matches
-
reamintită obârșia țărănească a intelectualității române, precum și datoria cărturarilor de a retransmite cultura spre lumea rurală: „Să-i dăm carte țărănimii noastre; carte înțeleasă [...]. Să-i dăm țăranului o gazetă cuminte și cinstită”. Sub acest aspect, Ț.n. se aliniază sămănătorismului și poporanismului epocii. În alt număr Goga completează programul: „Va fi de aici înainte o revistă culturală care va însemna și momentele de căpetenie din viața noastră politică [...]. Programul politic al celor grupați în jurul acestei reviste nu se deosebește de
ŢARA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290068_a_291397]
-
Banu, Un cuvânt... care putea să lipsească) anunță o publicație de cultură animată de un spirit liberal, ecumenic, tolerant. Extrem de eclectică în privința orientărilor artistice, revista va fi susținută de autori veniți din teritoriile cele mai diverse ale predispozițiilor estetice (de la sămănătorism la modernism, de la neoclasicism la simbolism). Spiritul democratic al publicației rezidă și în refuzul oricărei dogme, fapt ce permite prezența în paginile sale a unor nume deosebit de prestigioase, dar și a unora cu rezonanță modestă. Colaboratorii erau îndemnați doar să
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
a unui bizantinism „cu rădăcini înfipte în solul românesc”, Eugen Ionescu pune sub semnul întrebării „spiritul de finețe” al intelectualilor noștri din întâia generație, ca și prezența în arta lor a unui stil, concluzionând că „salvarea” nu o reprezintă nici sămănătorismul, nici bizantinismul, nici modernismul sincronic, ci „o răbdare scurtă de două sute de ani”. „Cronica politică” e ținută de analistul Mihail Polihroniade. D.B.
FREAMATUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287084_a_288413]
-
contaminare cu spiritul antiliterar al epocii (Ion Vinea: „Literatura mă persecută. Îmi e iremediabil antipatică”), dar exterior dezvoltării conștiinței estetice românești. Se pot invoca doar două circumstanțe atenuante: pe de o parte, perioada de compresiune și dogmatism intelectual pe care sămănătorismul și epigonismul o lansaseră în literatura română, iar pe de altă parte, dezideratul autenticității, pe care tot mai mulți scriitori tineri (de amintit aici cercul trăiriștilor din jurul lui Mircea Eliade) îl opun formulelor clasicizante ale vremii. Rezultatul a fost adoptarea
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
1924 și iulie-decembrie 1932, purtând subtitlul „Foaia Societății Culturale «M. Eminescu»”; de la nr. 7-8/1924, subtitlul este „Literară și socială”, pentru ca, începând cu nr. 4-5/1925, acesta să devină „Artistică-literară- socială”. Director: Mihail Gușiță. Publicație de orientare tradiționalistă, continuând direcția sămănătorismului. La reapariție, în 1924, într-o Predoslovie semnată M. Gușiță, se reiterează crezul artistic al revistei, ca punct de echilibru între „năzuința de primenire” care „stă în firea omului” și „legătura trainică de ceea ce a fost”. În același număr, Simion
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
redacția la București; director era N. Iorga. În perioada dintre 24 ianuarie 1915 și 15 iulie 1917, fuzionează cu revista „Ramuri” și se editează la Craiova și Iași cu același titlu, „Drum drept”. Continuă orientarea tradiționalistă, paseistă și autohtonistă a sămănătorismului, manifestându-și ostilitatea atât față de cosmopolitism și raționalism, cât și față de procesele de industrializare, urbanizare și de preluare a modelelor instituționale și culturale din Occident. Revista își propune să promoveze cultura și literatura națională de tip rural, ca unică sinteză
DRUM DREPT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
care nu sunt nici noi, nici vechi, ci logice, necesare, eterne, și îndrumarea tinerelor talente pe această cale a bunelor tradiții sănătoase”. Titlul revistei simbolizează legătura directă cu modelele culturale și istorice ale trecutului, așa cum au fost acestea promovate de sămănătorism, „pentru a face să ajungă, cu aceleași solii ca ale vechiului «Sămănător», batjocorit astăzi de arivismul lărmuitor al tuturor «tinerilor de viitor», cuvinte de prețuire dreaptă și pagini de sănătoasă cetire românească și în părțile unde orice amintește «Neamul românesc
DRUM DREPT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
de direcție literară, artistică și culturală”. Condusă de N. Iorga, continuă formal publicația cu același nume (1928-1936), dar, deși păstrează inclusiv grafica titlului, este diferită prin conținut și orientare. Articolul-program, semnat de N. Iorga, explică exact tendința de reînviere a sămănătorismului. Scrisă aproape în întregime de conducătorul ei, publicația își face un program din susținerea poeziei de tip tradițional, în opoziție cu tendințele moderniste ale timpului. Iorga se arată foarte tranșant în a hotărî care este „Literatura bună” (titlu de rubrică
CUGET CLAR („Noul Sămănător”). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286550_a_287879]
-
Maniu, Ion Minulescu, Perpessicius, Al. A. Philippide, Ion Pillat, Ion Vinea, V. Voiculescu, Vladimir Streinu, G. Bacovia, G. Rotică, F. Aderca, Lucian Blaga, D. Nanu, Demostene Botez, George Murnu, Ion Barbu. Așadar, sunt cuprinse toate direcțiile literare ale timpului, de la sămănătorism la ermetism, revista constituindu-se într-o adevărată antologie a gustului poetic din acel moment. Proza este și ea bine reprezentată valoric: Gala Galaction, Gh. Brăescu, Carol Ardeleanu, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Călugăru, Urmuz, Bucura Dumbravă, Cezar Petrescu
CUGETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
bibliografice: Trivale, Cronici, 217-223; Ibrăileanu, Opere, II, 257-263; Chendi, Schițe, 88-90; Mihail Dragomirescu, Critică, I, București, 1927, 93-112; Zarifopol, Pentru arta lit., I, 56-57, 196-204, 206; Lovinescu, Scrieri, IV, 440-449; Lucian Predescu, Panait Cerna. Viața și opera, Cernăuți, 1933; Dragomirescu, Sămănătorism, 45-47, 68-76, 140-142; Iorga, Oameni, II, 89-92; Munteano, Panorama, 135-138; George Dumitrescu, Poezia lui Cerna, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 578-580, Ist. lit. (1982), 651-652; Pillat, Tradiție, 214-222; Săndulescu, Pagini, 215-222; Aurel Munteanu, Panait Cerna. Viața și opera, Tulcea
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
se numără printre întemeietorii mișcării sămănătoriste. După o perioadă de atașament fără rezerve față de N. Iorga, își temperează entuziasmul, adoptând o atitudine mai rezervată și chiar distanțându-se de mentor, spre a se apropia, în anumite limite totuși, de poporanism. Sămănătorismul său excesiv și dogmatic l-a descalificat în ochii moderniștilor, care i-au reproșat insensibilitatea la literatura mai nouă. Perspectiva tradiționalistă i-a întreținut interesul pentru chestiunea specificului național, a cărui sursă o identifică în ruralitate. El aspiră la un
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
datorită degradării contextului istoric, modelul lui Goga (și cel al lui Blaga însuși) începe să fie perceput de viitorii „cerchiști” ca insuficient. Pe fundalul alunecării spre dreapta ideologică, în condițiile în care etnicul devine din nou un argument forte, iar sămănătorismul proliferează sub noi și culpabile forme, câțiva dintre tinerii studenți sibieni resimt nevoia unor clarificări doctrinare, căutându-și alte repere. Din cercul studențesc „Octavian Goga” se desprinde, curând, un nucleu („tare”) atras de profesorul Liviu Rusu, și care va forma
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
pe care vrea să le schimbe; el nu are însă violența tipică manifestelor din secolul al XX-lea, ci este argumentativ, constructiv și „alternativ”. Alternativa sa: „urbanitate și exclusivitate estetică”. Contestă spiritul pășunist, adică acea prelungire anacronică - pentru ei - a sămănătorismului începutului de veac, cu toate confuziile sale. Din nou se impune operată, îndeosebi în publicațiile ardelenești, o disociere (maioresciană) între etic, estetic și etnic. Mai ales ultimul element al triadei fusese creditat excesiv de „neosămănătorismul revistei «Gândirea»”, pentru care o literatură
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
fața spre trecut (unul exemplar), individualizează C. L. de la S. Este marca originalității sale doctrinare, în care selecțiile valorice nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
de la Paris. În 1926 frecventează cursurile de vară de la Centrul de Studii Istorice din Madrid. A fost membru al Ligii Drepturilor Omului. În 1907 C. publică primul volum de nuvele, intitulat Doamne, ajută-ne! Începuturile lui literare stau sub semnul sămănătorismului. Pe aceeași coordonată se înscrie și culegerea de nuvele Lacrimi călătoare (1920). Influențat de scriitori precum I. Slavici sau I. Agârbiceanu, dar deschis, totodată, receptării tendințelor realiste de la „Viața românească” (în 1920 se afla printre membrii Asociației literare și științifice
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
declară, în spirit maiorescian, un adept al artei netendențioase (izvodită în „uitare de sine”) și un partizan al revizuirii continue a valorilor, „în perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
națiunii (Schifirneț, 2007a). În formarea statului român modern au acționat două mari orientări politice: liberalismul atașat tezei evoluției precipitate a societății românești către modernitate și conservatorismul asociat concepției privind evoluția organică românilor în cadrul proceselor de modernizare. Celelalte curente - socialismul, poporanismul, sămănătorismul, țărănismul - au gravitat în jurul celor două doctrine principale. Europenizarea este un proces complex și de durată, mai ales într-o țară ca România care a cunoscut într-un interval destul de scurt procesele de naționalizare sau de românizare. Statul național român
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
recuperabilă la Maiorescu sau Carp. Ceea ce patima polemistului și angajarea ziaristului nu pot înlătura este asumarea unei perspective ce rămâne îndatorată ipotezelor conservatoare. În aceeași măsură în care poate fi apropiat sau revendicat de o linie radicală ce duce la sămănătorismul lui Iorga și la antisemitismul lui A.C. Cuza, Eminescu poate fi citit, în anumite ocazii, ca un scriitor ce trăiește în umbra imaginarului european post burkean. Politica eminesciană pare să fie 108 gândită în termenii unui compromis între inovație și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
remarcat cu deosebire în proza, ca bun romancier și nuvelist. Rolul său în epoca a fost negreșit foarte important pentru că, mereu util și la post, a militat cu strălucită abnegație pentru înnoirea literelor românești (vezi amintitul caz Arghezi), vestejind recurenta sămănătorismului și a poporanismului, luînd atitudini împotriva tradiționalismului gîndirist. Asta deopotrivă în critică literară, scrisă parcă mereu pe baricade, în cenaclul lovinescian, unde amfitrionul, după fiecare lectură, rostea invariabil invitația: "Ce zici domn Aderca? Ce spui Bebs (Delavrancea)?" Era o formulă
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
în marele corp al națiunii, țăranul-concret este ocolit de politici eficiente de îmbunătățire a condiției sale sociale, într-o epocă în care „culturalizarea” lui era considerată ca panaceu universal al tuturor necazurilor sale, după cum formulase Zigu Ornea în lucrarea dedicată Sămănătorismului. În pofida reformei agrare a lui Cuza și a unor acțiuni menite să-l inițieze în binefacerile școlarizării și igienizării, sărăcia și mizeria caracterizează o bună parte a lumii satului. Muzeele etnografice răsar, elemente ale culturii țărănești sunt culese într-un
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
ul este o ideologie tradițională românească, întemeiată în 1890 de avocatul și jurnalistul Constantin Stere, în spiritul curentelor tradiționaliste care au debutat cu Junimismul anilor 1860 și Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizației rurale românești, pe care o exaltă ca fiind autentică, organică, în opoziție cu civilizația urbană considerată a fi străină de realitatea românească, fiind o civilizație de
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
a apărut la București, între 2 decembrie 1901 și până la 27 iunie 1910 fără întrerupere. A jucat un rol important în viața literară a vremii și a constituit catalizatorul pentru înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele - "Sămănătorismul". Acest curent, promovat de colaboratorii revistei și teoretizat de Nicolae Iorga, susținea, în special prin intermediul paginilor revistei, valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării țărănimii, etc. „” a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
de nouă ani în urmă, Caragiale îi declarase în stilul lui propriu, lui Vlahuță:"„Degeaba, n-ai pentru cine să scrii, n-ai public”." Acum, „Sămănătorul” fusese bine primit, avea un public fidel dar nu s-ar putea spune că sămănătorismul era gata format sub directoratul lui Vlahuță și Coșbuc. Printre alte presupuneri asupra faptului că ei abandonaseră revista după numai un an de conducere, se numără și aceea că descoperiseră în politica lui Haret „o latură diversionistă” ce i-ar
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
condusă de diverse colective si personalități din lumea literară, nu se poate gândi global ideologia revistei, de la primul până la ultimul număr, fără disocieri dar un curent comun numit semănătorism a existat. Văzut în ansamblul său, datorită unui important public cititor, sămănătorismul a rămas alături de mișcarea poporanistă a lui Spiru Haret unul din curentele ideologice remarcabile ale începutului de secol XX. Apariția lui a contribuit nu numai la culturalizarea maselor dar și la dezvoltarea interesului față de problema țărănească, țărănimea fiind aflată tocmai
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
lumi „care adaugă ceva, care prelungește creațiunea”. Autorul introduce însă și elemente aparținând altor curente literare cum ar fi naturalismul (evidențiat în prezentarea atmosferei dezolante a peisajului, în concordanță cu stările sufletești ale personajelor, și prin exacerbarea trăirilor interioare) și sămănătorismul (trăirea unui sentiment al dezrădăcinării, considerat o cauză a inadaptării și a înfrângerii). Descrierea unor senzații intense precum setea, frigul, spaima sau transpirația ce însoțesc emoțiile creează o viziune naturalistă a omului și-i accentuează obsesiile, acest procedeu fiind folosit
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]