532 matches
-
gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui, și, vreme cât o bătaie de inimă, întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt... - O, Doamne,... Ce să fac, Doamne?!... și, așteptă un semn de la Dumnezeu. Dar, semnul acela nu venea. -... Sărmana, sărmana de ea!... murmură el. Numai de suferință a avut parte, toată viața ei!... Și gândul îl purtă la copilăria ei, orfană de tată, încă, de când nici nu văzuse lumina zilei. Fata mea dragă... Fata mea!... oftă el din tot sufletul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
draga mea, ți-aș povesti ce mi s-a întâmplat mie cu o minoră dată-n brânză prin lift, că aici e și orașul pedofililor americani și pe mine mă molipsește stricăciunile astea, da’ fetele, ce să facă și ele, sărmanele, au țâțe de pe la 8 ani, că asta e vârsta ta adevărată, și de atunci eu te pândesc pe tine prin crăpături și orificii voaioriste și nemica n-am înțeles, că ai acum vreo 40 de anișori bătuți pe muchia patului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ceva, spre altceva, ci bucuria pură de-a umbla prin Minune. La opt dimineața, Garoafa mă striga de la poarta noastră cu vocea ei guturală. Mi-am băut laptele și-am ieșit în curte. Nu stăteam deloc bine cu conștiința din cauza sărmanei Zizi, pe care acum, în compensație, o îmbrăcasem cu cele mai frumoase schimburi ale ei. Dar, stând de vorbă cu fetele, care până la nouă s-au înființat toate, iar am uitat de ea. Le-am spus de Egor și de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trist asupra misiunii autovehiculelor pe care le trimitea în diverse direcții. Fiecare mașină e dotată cu un aparat de făcut înghețată, murmură el. Două sortimente, asta-i tot - ciocolată și vanilie. Starea lui de spirit era aceeași cu cea a sărmanei Resi când îmi povestise cât de înfiorător de searbădă era slujba ei la o mașină de fabricat țigări în Dresda. — Când s-a terminat războiul, mi-a zis O’Hare, speram ca după cincisprezece ani să ajung mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum totul se sfîrșise. Tata a murit cînd și ultimul dintre frați s-a plictisit să tot Întrebe cînd se Întoarce tata din călătorie, cînd mama n-a mai plîns și a ieșit Într-o seară În oraș, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plece fiindcă pînă terminau ei de mîncat puteau să treacă ore Întregi. Tocmai dădea să plece, cînd măicuța Începu să-l Întrebe: „unde este dădac?, undé est ta cass?, de ce merj singur?, ce imprudans! și cîte și mai cîte, disperată, sărmana de ea și cu deliciosul ei accent franțuzesc. Cerșetorii n-aveau altă grijă decît să-și umple bine străchinile, nici nu băgară de seamă cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ziua cu fantele ăsta! Unde s-o fi ascuns Julius? O să afle ea doamna totul, să n-aibă nici o grijă. Vilma se mulțumi să răspundă că n-o sfătuia să-i caute pricină. Se vede că intrase frica-n ea, sărmana, cînd Sălbatica scoase un nou strigăt: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, tot nu primi nici un răspuns. Poate că era În odăile de sus, dar era imposibil să nu fi auzit. Cele două femei avură deodată aceeași presimțire rea, o luară la fugă nebunește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar asupra ei și numai prezența lui Julius a oprit-o; trebuia să renunțe la violență și să se folosească de cap: ce poveste să născocească? ce să-i spună doctorului? În după-amiaza aceea Îi puseră Vilmei degetul În ghips. Sărmana de ea, se schinuia de mama focului dar făcea tot ce-i stătea În putință pentru a-și ascunde durerea și a-și dovedi hărnicia. Se ținea pe urmele lui Julius dintr-o cameră Într-alta și făcea totul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu lipseau femeile cu nume istorice, puțin mai fine și mai conservatoare decît celelalte de obicei, dar de multe ori nu mai aveau atîția bani și poate de aceea nu făceau nazuri; se Întîmpla uneori să vină doar ca invitate; sărmanele, bineînțeles că aici era locul potrivit pentru ele, dar se ivea problema taxei de intrare; așadar, nu puteau să se uite prea de sus la cele vulgare sau imorale. Odată cu aperitivele se recupera echilibrul, sufrageria era ca o corabie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Huarocondo“... Toți, În afară de Imelda, erau de foarte mulți ani În casa asta, se cunoșteau bine, chiar prea bine, de ce oare se simțeau acum descumpăniți, nu mai aveau nimic să-și povestească, totul parcă se prefăcea În amintiri. PÎnă și sărmana Cinthia se transformase Într-o vizită anuală la cimitir și Într-un bărbat care venea să-și primească simbria pentru că avea grijă de cavou. Celso și Daniel erau tot holtei, dar aveau ibovnice și teren de casă Într-un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În negru, Încet, În tăcere, la fel ca Bertha și pe domnul Juan Lucas aranjînd totul printr-un cec, cum a procedat cu Nilda și eu o să dispar prin ușa de serviciu, la fel ca Bertha, domnișoara Cinthia a murit sărmana, cine-o să vină să Îngroape cutia cu pieptenul și peria și fierul de călcat, nu, Doamne! Nu, Doamne, te rog din suflet! Mulțumită lui Dumnezeu, au mai lăsat-o durerile În ziua aceea și a putut să termine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre ușa de intrare la bazin, dar nici urmă de fele. Ei n-aveau de unde ști că Își probau uniformele: vara era pe sfîrșite. După-amiază veniră toate, dar ei nici nu se sinchiseau și n-au vrut să le salute. Sărmanele de ele erau roase de remușcări. Carmincha voia să stea de vorbă cu ei și să le explice că așa era ea, că nu era nimic rău În felul ei de a fi, voia să-i roage din suflet s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cazul să se grăbească, fiindcă ele reușiseră s-o convingă, trebuie să-ți ceri iertare, fă-o de dragul nostru, că mai tîrziu s-ar putea să nu mai vrea. O s-o facă de dragul Ceciliei, singura dintre ele care-o Înțelegea, sărmana, străinul Îi plăcea mai mult decît Pepe, Cecilia Înțelese cînd o văzu plîngînd. Da, o s-o facă de dragul ei. De dragul ei o să aștepte pînă cînd străinul o să termine salturile mortale și numai atunci o să intre În apă cu toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzură cînd o luase În brațe și o dusese cu forța În regatul lui, acolo sus, pe trambulină, sportiv străinul dracului, nimic de zis, nu profitase ca s-o pipăie, voia numai ca ea să sară cu el de la trambulină, sărmana Carmincha, o nouă viață Începea pentru ea, „Întotdeauna i-au plăcut lucrurile interzise“, Își spuse Luque, dar imediat se gîndi că nu era adevărat, ce necioplit era și străinul ăsta, acum scotea Încă un urlet sălbatic și o azvîrlea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproape sigur că nici aici nu era lumină; Înainta și uite că și aici erau o mulțime de ferestre, aici oamenii nu erau albi, peste tot erau rufe Întinse la uscat și mirosea mereu a rufe jilave și a săpun, sărmana Frau Proserpina, să vorbești germana și să trăiești aici, dar e destul de rea și nu mai vreau să mă lovească peste degete cînd greșesc, Înainta, Julius trecea pe lîngă ferestrele de la odăile astea mai sărăcăcioase, mai mici decît cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă tot ce-i trecea prin minte să țipe că face, cînd, fără să-și poată da seama din ce cauză, glasul ei Începu să sune Înfundat, de parcă i se umpluse gura cu cîlți, cel puțin așa i se păru sărmanei fete și ce-i drept, aproape că nu i se auzea pliscul cînd străbătu salonul cel mare, metisa n-avea de unde ști că Juan Lucas poruncise să se monteze În tavan o instalație care absoarbe zgomotele și crezu că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avîntul, Țanțoșa Înainta din ce În ce mai Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai auzea, pe ea care mereu rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana Țanțoșă amuțise, după ce murmurase un firav bună ziua și Își plecase imediat capul În pămînt. — Bună ziua, sau mai bine zis bună seara, fiindcă aici s-au aprins luminile. Bietul Julius, aflat Încă În căutarea fetei care nu o apucase pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prin gura cărora a vorbit odinioară, când l-au alungat de la foc (V, p. 126). Mărturisirea neașteptată nu face decât să confirme vechea încredere a lui Prometeu în oameni : Nu mă-nșelam în vremea când îi dădeam iubirea/ Sărmane om, sărmane ! (V, p. 126). Întărit în hotărârea sa de a lupta în vederea eliminării nedreptăților din lume, eroul lui Victor Eftimiu perseverează pe calea aleasă, a sacrificiului pentru cauza binelui. Problema succesiunii divine și a luptei dintre generațiile de zei ocupă un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l determine pe Oedip să revină la Teba de dragul Antigonei care a renunțat la perspectiva măritișului din dorința de a împărtăși soarta tatălui ei : Sărmana, jalnic, greu s-a prăbușit, așa/ Cum nici puteam să cred că-mi va fi dat s-o văd,/ Purtând de grijă unui orb, cerșind mereu,/ Rămasă nenuntită, vai, la vârsta ei,/ Pe drumuri, prada orișicui. La dramaturgul român, Antigona
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea ;/ Năpaste vor cădea pe cei ce m-au gonit. După moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ciudat./ E fără stavili duhul său ! Nu va-ndura/ Bătăile de joc ! O știu și mă-nfior/ Să nu-și înfigă-o dârză spadă prin ficat. De altfel, la început, gândul propriei dispariții îi trece prin minte și Medeei : Vai mie, sărmana, moartea mi-o chem. [...] ce-aș folosi/ De-acuma, trăind ? Ba moartea, vai, vai/ Coboare să-i las netrebnicu-mi trai. În Ca frunza dudului din rai, unde acuza de nebunie planează mereu asupra eroinei, cei din jur iau în calcul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din neamul Romero de Torres, eram veriga lipsă dintre om și rechinul-ciocan, fiindcă nouăzeci la sută din organismul nostru e cartilaginos, concentrat mai ales În nas și În pavilionul auditiv. În sat, pe Jesusa o confundau adesea cu mine, fiindcă sărmanei nu i-au crescut sînii niciodată și a Început să se bărbierească Înaintea mea. A murit de ftizie la douăzeci și doi de ani, fecioară pînă la capăt și Îndrăgostită În taină de un preot evlavios, care, cînd o Întîlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
printre aburi și uleiuri parfumate. Din acea splendoare Îndoielnică mai rămăseseră doar aburii și parfumurile, deși de altă natură. Jacinta Coronado zăcea prăbușită Într-un scaun din răchită, Înfășurată Într-un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi acopereau creștetul. Am băgat de seamă că mă observa cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gemînd că, de cum Își găsea și ea o dată un bărbat cumsecade, venea Dumnezeu și i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]