530 matches
-
ești acolo? Ieși odată afară! Ții toată coada-n loc! Peste o clipă un glas de femeie răspunse istovit: — Imediat, Fay! Stai puțin, dragă! Ies acum. Ah! exclamă femeia cu o blîndețe ciudată În glas. E Margaret... o fi istovită, sărmana! Și bătu la ușă, de data aceasta Încet, aproape timid, și spuse calm: — Ce faci, puiule?... Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măritată cu el de aproape un an cînd am aflat. Bine-nțeles, atunci mi-a spus, a trebuit să recunoască adevărul. Sigur că da! Păi, nu mi-a spus mie doamna Mason... dragul mamei! M-am tot gîndit la ea, sărmana bătrînă, prin cîte-a mai trecut și ea! Să vezi, ea a stat eu noi cam un an după ce ne-am luat, ca să-l vadă așezat la rostul lui din nou și să-ncerce să readucă liniștea În familia ei: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i țin despărțiți, dacă izbutesc s-o fac să se-ntoarcă la John și să se poarte ca o femeie cumsecade, atunci pot să spun că mi-am Încheiat rostul pe pămînt. Pot să mor Împăcată“ - a zis, și plîngea, sărmana de ea. „Tu nu știi nimic, tu habar n-ai“ - zice - „prin ce-am trecut eu.“ Și-atunci mi-a povestit tot, cum s-a făcut de l-au Întîlnit, cum l-au cunoscut cînd a venit În Sidney și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aștepte pe el, iar Lydia trăgea să moară În camera de sus și-și scuipa plămînii la fiecare suflare și știa tot ce se-ntîmplă. A mărturisit chiar el, mi-a spus cum l-a chemat, că doar știa că moare, sărmana, și i-a zis: „SÎnt bolnavă, Will. Știu că nu mai am nici un preț pentru tine. Știu că nu mai am mult de trăit, Will“ - a zis - „poți să te duci unde vrei, poți să faci ce vrei, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Rima se uită atentă la ce se vedea din fața bebelușului. — Ești sigură? Nan zîmbi cu tristețe. — O, da, n-am fost logodnica lui ca Gay sau amanta lui cea vulgară, ca Frankie sau ca amanta lui inteligentă, tu. Eu eram sărmana cu care el s-a purtat bine, dar m-a iubit mai mult decît pe celălalte, deși a trebuit să țin asta în secret. Ori de cîte ori mă săturam să fiu neglijată și încercam să scap, el venea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În van s-acopără oprind ruina, Nimic etern în tremurul sclipirei; În van adun și-și grămădesc lumina, În cărți și scrisuri - și în van ș-acață De vis etern sărmana lor viață... Și tu ca ei voești a fi, demone, Tu care nici nu ești a mea făptură; Tu ce sfințești a cerului colone Cu glasul mândru de eternă gură... Cuvânt curat ce-ai existat, Eone, Când Universul era ceață
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât o fi ea. {EminescuOpVI 153} Cari m-am iubit cu ele Din tinerețele mele. 43 Iaca, maică, mișelu Cum mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât o fi ea. {EminescuOpVI 154} Până ce-o am petrecut Cinci părechi de cisme - am rupt Și pîn-o oi mai petrece Oi mai rupe cinsprezece. 48 Cucuruz de pe irugă Nu me
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Păgubita făcându-i-se milă de tânăra disperată a iertat-o, dar n-am iertat-o eu deoarece ea vroia mijloace mai ușoare de-a câștiga existența, având un salariu, nu avea scuze să-i ia ultimii bani la o sărmană. I-am făcut dosar penal, fiind condamnată pentru furt, deoarece nici legea n-a iertat-o. PedeapsAșa meritat-o din plin. *** În anul următor pe când mă aflam la serviciul judiciar am miliției regiunii Galați, m-am pomenit în birou cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați pe fereastră! Ignatius râgâi și deschise un sertar să caute hârtia de scris pe care credea că o mai are. Acolo găsi un yo-yo cumpărat cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fabrica: să distrugi ultimul monument al realizărilor tatălui tău. — Levy Pants e un monument? — De ce am vrut eu să lucrez acolo n-am să știu niciodată, spuse supărată domnișoara Trixie dintre pernele unde o fixase doamna Levy. Sunt bucuroasă că sărmana Gloria a scăpat la timp de acolo. — Vă rog să mă scuzați, doamnelor, spuse domnul Levy, fluierând printre dinți. Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se ridică și se duse în cada de baie cu vârtejuri. În timp ce apa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
peste vro trei zile. Tre’ să vii și tu. E număru’ cel mai grozav pe care l-am văzut. — Îmi pot imagina, spuse respectuos Ignatius. Vreo satiră strălucită despre decadența Vechiului Sud, prezentată în fața porcilor neavizați care frecventează Bucuria Nopții. Sărmana Harlett! Spune-mi, ce fel de animal favorit are? — De, asta nu po’ să-ți spun. Tre’ să vezi tu singur. Harla are și ceva de spus. Da’ și asta-i o mare surpriză. Nu-i strip-tease cum s-obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
frigider și dinspre cutia pisicii, care nu mai fusese golită de câteva zile, venea o duhoare oribilă. Kitty trase imediat draperiile, deschise geamurile și Începu să măture. Când termină, se uită la Desert Rose și Îi trecu prin minte că sărmana probabil nu mai mâncase nimic de câteva zile. — Draga mea, Îmbracă-te și hai să ieșim, ai nevoie de ceva de mâncare și de niște aer proaspăt. — Nu pot să mănânc nimic, zise Desert Rose cu o voce slabă. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui, oricât ni s-ar reproșa că rămânem pe dinafară. Acum era în oraș, mergea pe bulevardul care-l ducea la țintă, înaintea lui, mai iute decât furgoneta, alerga gândul, șeful departamentului de achiziții, șeful departamentului, șeful achizițiilor, Isaura Estudiosa, sărmana, rămăsese în urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm afiș alb, dreptunghiular, unde, cu litere de un albastru strălucitor și intens, se citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a mai spus, nu o dată, ci de multe ori că nu va accepta niciodată să vină să locuiască în Centru, nu va renunța la olăria care a aparținut tatălui și bunicului său, și până și singura lui fiică, Marta, care, sărmana, n-are altă alegere decât să-și însoțească bărbatul când va fi promovat gardian rezistent, a înțeles acum două trei zile, cu o lăudabilă sinceritate, că hotărârea finală doar tatăl poate s-o ia, fără să fie forțat de insistențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ăla cum că redactorul-șef ținea o sticlă de whisky în dulap. — Tatăl tău chiar ținea. — Și eu țin o sticlă cu apă minerală. — Toată lumea e la fel acum. Toți vor să se ducă acasă în loc să meargă la un bar. — Sărmana Stevie. O să vin eu cu tine în seara asta ca să-ți dovedesc că redactorii-șefi încă mai știu să tragă la măsea, ca pe vremuri. Apropo, strecură Fran, știi că pomeneam de un articol despre Secția de Tratare a Infertilității din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rău pentru o femeie trecută bine de cincizeci de ani, decît să descopere că soțul ei se culcă cu alta, care n-are decît puțin peste treizeci și care nu e chiar oricine, ci o ființă perfectă, așa cum e Lisa? Sărmana Linda. Chiar dacă ai izbuti să-ți salvezi căsnicia, cum ai putea vreodată să te mai privești În oglindă și să-ți placă ce vezi? Cum ai putea rezista să nu te compari mereu cu femeia mai tînără și mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi fost treaba mea și nici nu așteptam vreun răspuns. Urmează o lungă tăcere, apoi spune oftînd: — Trebuie să Înțelegi că sînt Însurat de treizeci și cinci de ani. Asta e foarte mult. Altceva nu a mai zis, dar nu era nevoie. Sărmana Linda. Lisa Îl sunase pe Michael după accident. Îi găsise numărul de la birou pe internet. Motivul telefonului fusese acela că dorise să-și exprime regretul profund pentru cele Întîmplate. Mai Întrebase și dacă putea ajuta cu ceva și se oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
doi, poate mai mulți. Vom avea o familie adevărată. Pe zi ce trece, fericirea și mulțumirea mea cresc. Acum, Dan Îmi e cu adevărat cel mai bun prieten, soțul meu, iubitul meu, confidentul meu. După cum zicea Sally, e soțul perfect. Sărmana Sally, tot singură e și În căutari disperate. Cine ar fi crezut? Chiar dacă Michael și Linda nu sînt socrii ideali, am evoluat mult din vremurile acelea Întunecate. Mi-a luat timp Îndelungat ca să-l iert pe Michael. De fapt, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai Întoarcă. Și nici el. Mângâie plicul din buzunarul hainei. Adio. Amintiți-vă de noi așa cum eram la Început, când eram fericiți. Nu scrieți prea multe minciuni. Arătați puțin respect. Și milă, dacă puteți. Îi iert, totodată, și orgoliul inutil. Sărmana Emma, frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rușine. Închise ochii pentru a uita imaginea lui Antonio răsturnat deasupra ei, atât de aproape Încât greutatea lui Îi strivea corpul, Antonio care o privea cu ură, o ură care părea să se amestece cu mila, pentru ea și pentru sărmana lor dragoste umilită și distrusă. Apoi, pentru că hemoragia nu se oprea, Își lăsă capul pe spate - și făcând astfel, poate fără să-și dea seama, sau poate da, Îi oferi gâtul. Iar Antonio fu străbătut ca de un fulger, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o direcție și de trei ori în cealaltă. Zilpa servea mâncarea. - Parcă ziua nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a cântat cu vocea verde și solemnă a Reginei Nopții. În întunericul care-mi cuprindea lumina vieții, am început să întrezăresc chipurile mamelor mele, fiecare arzând cu focul ei. Lea, Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna să mă întâlnească. Deși nu le văzusem niciodată, le-am recunoscut și pe Ada și pe Sara. Puternice, curajoase, cuprinse de admirație, bune, înfrânte, loiale, nebune, talentate, slabe: fiecare urându-mă bun venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vertiginos spre țărână, ca să ne prăbușim, zdrobiți, În groapă. - Dacă astea ar fi simple vorbe! Îi spuneam lui Rosamund. Dar eu le simt adevărul zi de zi. Și Însăși gândirea neputincioasă ne mănâncă ce ne‑a mai rămas din viață... Sărmana Rosamund era nevoită să Înghită seară de seară, la cină, asemenea trăsnăi. Și această vacanță În Caraibe ar fi trebuit să fie o aventură romantică - o lună de miere adițională. - Ai discutat și cu Ravelstein chestiunile astea? - Mă rog... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În timpul săptămânilor de criză, Rosamund ținuse un jurnal al ei, așa Încât internul a chestionat‑o și pe ea. În aceeași noapte, doctorul Bakst, neurologul șef, și‑a făcut apariția la ora douăsprezece și a interogat‑o și el pe Rosamund. Sărmana tocmai adormise În fotoliul de lângă patul meu. Eu fusesem tratat de pneumonie și de infarct. Și, cu toate că fusesem instalat „la etaj”, Încă nu scăpasem complet de belea. Nu Încă. Nu complet. Problemele pe care le aveam nu sunt relevante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]