1,925 matches
-
de-ar ști omul ce pățește, / Mai din ‘nainte se păzește. Nu îți mai fă inimă rea / Că n-om trăi noi cât lumea. Vine o zi în care-apoi, / O să lăsăm lumea și noi.” „Așa-i cumetre, precum zici, / Însă sărmanii găgălici, De cruzi, uite că mi s-au dus.” / „Păi poate că Celui de Sus Îi plac doar puii tineri - vezi? Încât nu știi ce să mai crezi.” „Drept ai! Da’ ce să mai zic eu? De i-ar fi
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
el de Îndată. Taverna e treaba ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl ignore. Sucea În mâini ciudatul pumnal pe care Îl găsise În biserică. Există templieri la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul În oraș? Celălalt părea să fi priceput, În sfârșit. Ridică din umeri cu indiferență. — Ah, felul acela de sectă. Erau așa puternici, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atenției sale. Precum și al atenției Inchiziției, În cazul În care se descoperă În ea urma diavolului. — Și ați recunoscut această urmă În uciderea mozaicarului? Așa e, prin urmare? Credeți că un diavol l-a omorât? Ghearele lui Belzebut au sfâșiat sărmanul trup al lui Ambrogio? De ce anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor. Se apropiase de fereastră, parcă În căutare de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un palid marchiz lipsit de experiență s-a îndrăgostit lulea de o preafrumoasă precupeață și-a luat-o de nevastă, trecând peste blestemul părinților și-ai celor de pe canalul lui, orașul a râs cu lacrimi, căci în alaiul nupțial gondola sărmanei fete era spartă și perechea era cât pe-aci să se ducă la fund, dacă n-ar fi sărit doi vânjoși cavaleri de onoare ai fetei, scoțându-i pe cei doi miri din apă și ducându-i așa ciuciulete în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
182. Episodul 182 AMINTIRI Pe la asfințit, când soarele se înjumătățește trecând peste culmi, când în aerul cald, luminos, timp de o minută, patimi, pofte, dorințe, disperări se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
otrăvit puțul, pentru că ne aflam la cincizeci de kilometri de aici. Eu nu vă învinovățesc, le răspunse cu naturalețe Gacel, care se așezase în fața lor. Dacă v-aș fi învinovățit, acum ați fi fost morți. — Atunci? — Înțelegeți că noi, cu sărmanele noastre cămile, nu vom reuși niciodată să-l prindem pe adevăratul vinovat, care la ora asta trebuie să fie deja aproape de Sidi-Kaufa... Dar veți rămâne aici până ce acest blestemat se va întoarce să-și ceară iertare și să-și primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
loc sigur, îi răspunseră. Dar nu vă faceți griji, nu suntem bandiți. De îndată ce vom fi despăgubiți pentru răul ce ni s-a făcut, vă veți întoarce teferi și nevătămați la casele voastre. — Dar se poate rezolva aici și acum, răspunse sărmanul om. În mașină am o sută de mii de franci pentru cazuri de urgență și sunt sigur că în celelalte două este cam tot atât. Vi-i dăm vouă, numai nu ne obligați să mergem pe jos pe căldura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al grupului deoarece era, fără îndoială, cel mai în vârstă. Nici măcar nu ne putem satisface nevoile cele mai elementare. Vi se pare drept să fim nevoiți să ne căcăm în pantaloni?... Tuaregul se gândi o clipă, păru să înțeleagă că sărmanul om avea dreptate și sfârși prin a face un vag gest de încuviințare. — De acord! spuse. Din oră în oră, vom lăsa liber câte unul dintre voi ca să se odihnească și să-și facă nevoile - își duse degetul arătător la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio Belli? Cel mai tânăr dintre ei abia șopti: — Eu! Vino cu mine! — Unde? — Nu pune întrebări! Tonul său era atât de sec și tăios, că sărmanul băiat aruncă doar o privire neliniștită spre tovarășii săi și apoi se ridică. Gacel îl împinse ușor până aproape de ieșire, apoi îl legă la ochi cu o năframă și-l obligă să se aplece, ca să poată ieși fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva mai mult decât niște sărmane furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice fel de ajutor. Gacel Sayah deschise ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
largă esplanadă de piatră. Când ceva mai târziu tuaregul îl puse la curent cu tot ce se întâmplase în timpul acelor zile dificile, dădu din cap cu tristețe. — Îmi pare rău de cei care au murit... - spuse. Mai ales de acel sărman băiat care n-a avut nici o vină, dar în fond mă bucur că totul s-a terminat mai bine decât îmi închipuiam. — Mai bine...?! se miră interlocutorul său. La ce altceva te așteptai ? — La un masacru în care tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul să mă Înfrupt cît Încape scrupule față de cine se uită la mine ca la un delapidator ordinar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de aceea au pierit sărmanele animale, ca toți neisprăviții să se ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să suporte inconfortul băncilor de lemn, tot așa erau pe atunci oameni care nu aveau nici bani, nici rang și care, din acest motiv, erau mâncați de ploșnițele divanelor stațiilor de poștă; că, în sfârșit, așa cum astăzi există oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
muncă, că i-a adunat ca să-i ducă la un azil pentru ca, la bătrânețe, când nu va mai avea putere să muncească, să aibă și ea un colț al ei; cu toate acestea, i-am luat. Întinzându-mi banii ei sărmani, își trăgea nasul, clipea din ochi, rușinată de lacrimile pline de fericirea jertfei și a iubirii. Două zile mai târziu s-a întâmplat ca, fiind pe bulevard, în drum spre una dintre suburbii, Sonia să-și aducă aminte că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale. Am visat cum sărmana mea mamă bătrână merge în paltonul ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI 1 După ce m-am săturat de somn, a doua zi dimineață m-am dus din nou la Hirghe și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun cîte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m-am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încît să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel copil, pentru că ar fi simțit că ar comite un sacrilegiu. Eu, domnule, eu sînt sărmana partenogeneză“, eu sînt mein Kind din poeziile sale, cu toate că diferența dintre noi era de numai șapte ani. Cu asta cred că am pus punct „analizei profunde“ a doamnei Nina Roth-Swanson care, apelînd la romanele CÎini de vînătoare și Coloane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și, drept urmare, au fost sechestrați și 153 siliți a plăti în bani muncile. șăranii au rămas datori și pe anul 1907 și siliți s plătească de două ori, și munca, și cu banii. Domnule Ministru, zică țăranii jeluitori, suntem oameni sărmani, nevoiași, cu totul lipsiși de pământ și a munci de două ori prin încărcăturile la muncă făcute de d-l administrator al moșiei ar fi un mare păcat pe capul nostru, mai ales că d-na proprietară , prin administratorul ei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
noapte, aș fi stupid sau orb să afirm că e ziuă, Ce are de-a face asta cu greva, Vrem sau nu, domnule ministru, e noapte, noapte adâncă, percepem că se întâmplă ceva cu mult peste înțelegerea noastră, care depășește sărmana noastră experiență, dar acționăm ca și cum ar fi vorba de aceeași pâine, făcută din făina dintotdeauna și coaptă în cuptorul obișnuit și nu e așa, Va trebui să mă gândesc foarte serios dacă nu trebuie să vă cer să vă prezentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vină cu mine în Olanda. Am rămas mut de uimire. Nu puteam decât să mă holbez prostește la Stroeve. — Amândoi am iubit-o pe Blanche. Ar fi fost loc și pentru el în casa mamei. Cred că tovărășia unor oameni sărmani și simpli i-ar fi făcut mult bine sufletului lui. Cred că ar fi putut învăța de la ei ceva care i-ar fi fost de folos. — Și ce ți-a zis? — A zâmbit puțin. Presupun că m-a considerat idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
doar câteva din semnele micuțe Îi aminteau de simbolurile cu care astrologii reprezentau combinațiile din arta lor. Rămase pentru o clipă În tăcere, meditând la cele văzute. Apoi se dezmetici. - Luați o pânză, sus la moară, și Înveliți acest trup sărman, ordonă el, ridicându-se În picioare. Între timp, Își scosese din traista pe care o purta la centură tăblița cerată și, cu bețișorul, schiță iute o copie a tatuajului. Nu Întâmpină prea multe dificultăți: de tânăr fusese un foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nu sunt Înțeleasă, Amory. Știu că nu mă pot exprima satisfăcător pentru tine, Amory, dar nu sunt Înțeleasă. Amory a fost foarte mișcat. A luat-o pe mama sa pe după cap și și-a frecat ușor tâmpla de umărul ei. — Sărmană Beatrice... Sărmană Beatrice! — Povestește-mi despre tine, Amory. Și pentru tine au fost doi ani oribili? Amory s-a gândit dacă să mintă și a hotărât că mai bine nu. — Nu, Beatrice, ai mei au fost plăcuți. M-am adaptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]