1,054 matches
-
Luna de Sus, mai demult "Lona Săsească", colocvial "Lona", (în , în ) este un sat în comuna Florești din județul Cluj, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 082), localitatea apare sub numele de „Szász Lona”. A fost atestat documentar în anul 1298, sub numele
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 082), localitatea apare sub numele de „Szász Lona”. A fost atestat documentar în anul 1298, sub numele "Lonna". Între anii 1330-1652 apare cu numele "Lona", iar apoi, până în 1896, ca "Szászlóna" (Lona Săsească). Între 1896-1919 numele oficial a fost "Magyarlona" (Lona Ungurească). Din 1919 până în 1925 s-a numit "Lona Săsească", iar din 1925 până azi "Luna de Sus". Prima atestare documentară a localității Luna de Sus este într-unul din actele Capitului
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
atestat documentar în anul 1298, sub numele "Lonna". Între anii 1330-1652 apare cu numele "Lona", iar apoi, până în 1896, ca "Szászlóna" (Lona Săsească). Între 1896-1919 numele oficial a fost "Magyarlona" (Lona Ungurească). Din 1919 până în 1925 s-a numit "Lona Săsească", iar din 1925 până azi "Luna de Sus". Prima atestare documentară a localității Luna de Sus este într-unul din actele Capitului la 13 ianuarie 1298, în timpul episcopului romano-catolic al Alba-Iuliei Petru IV Monoszlo (1271-1307), fratele voievodului Transilvniei Ladislau Kán
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
timpuri străvechi, fiind în apropierea castrului roman de la Gilău, a cetății fetei de la Florești, și pe drumul dintre Clujul medieval și cetatea Lita. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea sașii mai puteau fi întâlniți în sat. În Evul Mediu sat săsesc, aparținând domeniului funciar episcopal din Gilău. Cu începere din sec. XVII sașii au fost treptat maghiarizați. Localitatea este așezată de-o parte și de alta a DJ 107M (care face legătura între DN1 și DN75, ajungând la Aiud), la o
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
mulți locuitori au fost luați prizonieri.În anul 1965 a fost descoperită în zona pârâului Sânaslău din Florești o sabie cu inscripție arabă pierdută de turci în lupta din 1660. În 1720 la recensământul din timpul Sancțiunii pragmatice în Lona Săsească erau 24 de capi de familie, locuitori de drept. În timpul recensământului dintre 1784-1787 satul avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori. Cel mai mare număr de locuitori au fost înregistrați la recensământul din 1977, 2264
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
intravilan 565,38 locuitori/kmp. Din punctul de vedere al numărului de locuitori, Luna de Sus se încadrează în categoria satelor mari, ocupând poziția a XIV-a între localitățile județului. În 1720 la recensământul din timpul Sancțiunii pragmatice în Lona Săsească erau 24 de capi de familie, locuitori de drept. În timpul recensământului dintre 1784-1787 satul avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori de drept, 19 plecați, 6 străini, 666 locuitori prezenți. 333 erau femei și 346
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Hărman mai demult "Herman" (în dialectul săsesc "Huntschprich", în , în trad. „Muntele mierii“, în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea Hărman se află în Țara Bârsei, la cca. 10 km spre est de municipiul Brașov. Este cunoscută
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
dr. s-a născut la 18 iulie 1868, în orașul Toplița (astăzi în județul Harghita), într-o familie de țărani români și a primit la botez prenumele "Ilie". După mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică. A făcut studiile la gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), la gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887-1890). Ca elev la liceul din Năsăud, în anul școlar 1886-1887, Ilie Cristea a fost ales președinte al societății culturale "Virtus Romana Rediviva", pe
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
Biserica evanghelică fortificată din Valchid, județul Sibiu, comuna Hoghilag, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Valchid, mai demult "Văltit" (în dialectul săsesc "Waldhâdjn, Vâldhädjn", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Situată pe cursul unui mic afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au fost interogați în procesul jefuirii greavilor sași din Curciu și din alte sate aparținând localităților vecine, Noul Săsesc și Roandola. Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat în anul 1390 o indulgență bisericii din "Waldhütten", cu hramul Apostolului Andrei. "Waldhütten" s-ar putea traduce ""colibele pădurii"". În acest document apare și localizarea satului în "Transyvaniensis diocesis" sau mai
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
zidului la cursul sinuos al pârâului din apropiere. Zidurile au fost datate la începutul secolului al XVI-lea. Pentru construirea fortificațiilor s-au adus imense cantități de piatră din "Valea Lapes" ( Valea Lăpușului ), vale pentru care așezările Copșa Mare, Noul Săsesc și Mălâncrav au avut dispute nenumărate și care a fost atribuită adeseori când uneia când alteia dintre ele. Este o certitudine arheologic determinată că gresia folosită la ridicarea edificiului provine din această vale. Turnurile de strajă sunt situate la mijlocul laturilor
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
Astfel, în anul 1366, țăranii români de pe domeniul Tălmaciului s-au alăturat campaniei de represalii pe care o ducea domnitorul muntean Vladislav - Vlaicu împotriva regelui maghiar Ludovic I. Câțiva ani mai târziu aceiași țărani se răscoală din nou împotriva oficialităților săsești. În 2009, dr.Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B.Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
existat timp îndelungat Comitatul Turda (Torda), care cuprindea și părți din Comitatul Mureș-Turda ("Maros-Torda"). Comitatul Turda-Arieș a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. Atunci, guvernul ungar de la Budapesta a desființat scaunele secuiești și săsești ca unități administrative autonome. Cu acea ocazie, Scaunul Secuiesc al Arieșului ("Aranyosszék") a fost înglobat în "Comitatul Turda-Arieș", dând astfel naștere noii unități administrative. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică
Comitatul Turda-Arieș () [Corola-website/Science/304466_a_305795]
-
cu câte doi preoți și câte trei țărani fruntași. După ce vlădica a pus în discuție problema unirii, s-au declarat toți de acord, inclusiv boierii din Țara Făgărașului. Mai greu s-au lăsat convinși cei din Hunedoara și din scaunele săsești ale Brașovului și Sibiului. În ziua a 2-a, la 5 septembrie, Sinodul a stabilit că primește cele patru puncte și altceva nimic, apoi, în aceeași zi, a redactat MANIFESTUL de unire în care arată că “slobozi de bună voie
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
1899 a ceea ce este astăzi Muzeul de istorie din Sighișoara (numit atunci "Alt-Schäßburg", „Sighișoara veche”), al cărui conservator a fost zeci de ani. În afară de acest muzeu a mai fost inițiatorul a două muzee din Sighișoara: Muzeul de Igienă și Muzeul Săsesc.
Josef Bacon () [Corola-website/Science/319462_a_320791]
-
constituirea limbii germane literare. Lucrările lui Luther s-au răspândit prin intermediul tiparului, atrăgând tot mai mulți susținători, oferindu-i protecția popularității. În 1536-1537, Danemarca și Norvegia sunt unite de regele luteran Christian al III-lea. În 1543-1550, luteranismul cuprinde orașele săsești din Transilvania și Țările Române. În 1552 are loc armistițiul de la Passau, prin care împăratul Carol Quintul garantează protestanților luterani libertatea de religie. S-a declanșat războiul civil în imperiu între apărătorii reformei și catolici, ce s-a încheiat după
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
documentară datează din 1300 (alte surse menționează anul 1292, aparand recent ipoteza conform careia orasul este, de fapt, atestat documentar din 1215), Câmpulungul fiind cel mai vechi oraș din Țara Românească. Până în secolul XVII a trăit aici o însemnată comunitate săsească. Prezența umană în această zonă este însă mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza orașului, cât și în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
oraș. Această evoluție a fost determinată de sporirea numărului de locuitori, de creșterea continuă și intensă a producției meșteșugărești și a schimbului de mărfuri. În primele decenii ale sec. XIII s-au stabilit la Câmpulung meseriași și negustori sași. Comunitatea săsească care se formase aici era condusă de un greav (comeș). Ultimul dintre aceștia a fost Laurencius de Longo Campo. Piatra sa funerară se află astăzi în Biserica Bărăției și constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene. A doua fază de construcție
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
îndreptățea în 1392 pe domnul moldovean să-și adauge în titulatură și țărmul mării. Țara Românească și Moldova erau străbătute fiecare de câte o rută importantă de comerț. Prin teritoriul Moldovei trecea drumul Lembergului, iar prin Țara Românească drumul orașelor săsești transilvane. Primul era mult mai important prin prisma capitalurilor investite și a ramificațiilor sale depărtate. El interesa orașele hanseatice din Germania de nord și orașele italiene Genova și Veneția: mărfurile asiatice erau aduse de caravane până în Orientul Apropiat, urcate în
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
șederea a 60 de manse (locuințe) de români pe proprietățile Fylesd et Enud”. Memoria colectivă perpetuează însă o tradiție și mai veche, potrivit căreia, la anul 1200, pe urmele unei vechi locuiri antice s-ar fi pus bazele unei colonii săsești, formată din câteva familii, care proveneau din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp după fondare, colonia săsească s-a destrămat, iar pe acest loc s-au așezat familii de români. Românii au reținut
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
la anul 1200, pe urmele unei vechi locuiri antice s-ar fi pus bazele unei colonii săsești, formată din câteva familii, care proveneau din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp după fondare, colonia săsească s-a destrămat, iar pe acest loc s-au așezat familii de români. Românii au reținut numele sfântului Egidiu, preluat în varianta săsească Angetn sau Engeten, și pe care l-au adaptat fonetic, adăugându-i totodată, după vechea tradiție autohtonă
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp după fondare, colonia săsească s-a destrămat, iar pe acest loc s-au așezat familii de români. Românii au reținut numele sfântului Egidiu, preluat în varianta săsească Angetn sau Engeten, și pe care l-au adaptat fonetic, adăugându-i totodată, după vechea tradiție autohtonă particula „Sân(t)”. Nașterea Bisericii de lemn din Sângătin e învăluită în mister: nu se cunosc cu certitudine nici anul, nici împrejurările edificării
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
Beclean (în dialectul săsesc "Bedloinen, Bethlehem", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Poziția geografică: 46ș19' latitudine N, 25ș18' longitudine E. Satul Beclean, aflat în vechea Țară a Făgărașului, este așezat de o parte și
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
(în dialectul săsesc "Graeve" sau "Gräve", la plural "Graeven" sau "Gräven", în , cu semnificația de conte, din care a derivat în , mare latifundiar maghiar, având titlul de conte), este un termen folosit din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea pentru
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]