5,379 matches
-
încă în casele și, măcar parțial, pe proprietățile lor și continuând să se bucure de respectabilitate în ochii comunității - iar în școli, cu o bună parte din "excelentul corp profesoral interbelic" aflat încă la datorie. Pe atunci, își amintește memorialistul, "sătenii... aveau teama de Dumnezeu, dar și respectul înnăscut al adevăraților țărani" (p. 93). Talentul narativ al autorului este cel mai bine pus în evidență când sunt evocate, fără respectarea unei cronologii stricte, după inspirație ori dispoziție, dar întotdeauna cu fler
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
ordinile telefonice ale comandantului comenduirii garnizoanei Huși în persoana subsemnatului. S-a conformat numai că la postul de poliție din Lunca Banului ezitau să execute dispozițiile pe care le dădusem. M-am dus personal în Lunca Banului și am adunat sătenii în număr mare, m-am prezentat cine sunt, le-am explicat că poliția este sub ordinea armatei și cine lovește în poliție lovește implicit și în armată. După această acțiune poliția și-a reluat activitatea. Mă deplasam în diferite puncte
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
la comitetul de partid al regiunii Constanța, am reușit să obțin rezultate deosebit de bune pe linia activității de colectivizare, fără să oblig pe nimeni și fără a trebui să aplic prea des metodele luptei de clasă. Ca să-i conving pe săteni să se Înscrie, Îi Întrebam: Vreți să nu mai munciți pămîntul, să stați acasă, să vă uitați toată ziua la televizor și să primiți recolta de-a gata la poartă? — Da! — Atunci, Înscrieți-vă În Gospodăria Agricolă Colectivă! Este uimitor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu acoperișul din paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun sătean trăgînd de funie o vacă, cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar fi fost vechi cunoștințe. Uneori, mici grupuri de puștani, care pînă atunci se jucaseră În stradă, alergau după el cîteva zeci de metri, chiuind
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
negru 00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plîngînd lîngă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gînd să zică, așa că nu te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-i crești tu... adaugă trist. Duce iar paharul la gură, soarbe îndelung, apoi, cu ochii pierduți, murmură: Uneori, aș da dracului totul, s-o iau de la capăt, cu una zdravănă, care să-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă?! Mereu îmi zic să... Dar imediat mă întorc cu gîndul la ea ce păcat că n-am talent la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-ți fiică. Și măcar dacă nu ți-ar semăna... Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria! Doina e o copie a ta, dar o copie crudă. E o Maria tînără se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi, neam pătimaș, de-al Sătenilor, semeni al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene cu... Pe Dracu'! se înfurie Mihai caracterul e una, înfățișarea e alta! Doina seamănă cu Aglaia, o să te convingi cînd o să le vezi împreună. Pot jura oricînd că-i din neamul Sătenilor, mai ales cînd se înfurie! desface Mihai brațele larg, începînd să se plimbe nervos, și-și continuă plimbarea mai apăsat, prin jurul instalației de cercetare, tocmai pentru că și-a dat seama de gafă. Ia stai, devine Săteanu nelămurit ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu trebuie să știe; e încă un copil. Îi ajunge durerea de-a nu fi avut mamă adevărată. Iar dacă totuși află, negați. Cu vehemență! Duceți-o s-o vadă pe Aglaia; se va convinge singură că-i din neamul Sătenilor. Of, m-ai înnebunit cu Aglaia asta! face un gest violent Săteanu. De fapt, rămîne el cu privirea rătăcită ar fi timpul să mă întorc. Mai vine ăla prin sat, pe la prăvălie? Cine?! tresare Mihai. Tînărul acela... Hm! N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era cald, ori în grajd, iarna; străinul avea întreaga cameră la dispoziție. Sor-mea a scăpat mai repede, măritîndu-se. Dar eu? Mă voia înapoi, acasă, ca un sclav, să fie cel mai grozav din sat; mereu se lăuda că nemul Sătenilor e mai ceva ca al vostru, al Vlădenilor. Voia să mă bage în pămînt, cu munca, așa cum a băgat-o pe mama. E, totuși, tatăl matale, nea Toadere spune Mihai calm, sincer. De-aceea îi și trimit bani. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce dacă Ion semna cererea de intrare în colectiv?! Nea Toadere, nici tatăl dumitale n-a semnat, nici tata... Și cu ce v-ați ales?! Istoria a mers înainte. Împinsă de oameni ca dumneata. Să știi că tot te trăznesc. Sătenii s-au bătut întotdeauna la horă cu Vlădenii de la vreo femeie. Noi de ce să ne batem, nea Toadere? întreabă Mihai calm. Este între noi, cumva, Cristina, șefa magazinului? Să știi, face Săteanu semn cu degetul spre Mihai umblu eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din tinerețe... Doina în nici un caz nu trebuie să afle; Mihai e sincer, n-am făcut rău povestindu-i. "Leit Aglaia." Și eu, cînd e furioasă, parcă o văd pe Lența, sor-mea, numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi același lucru cum a fost cu Doinița... Cu Coca?! Pe Muraru nu-l suportă că-i ursuz, violent violent?!, Mihai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
A, se întoarce el din ușă vii cu fata la noi, dar fii atent, te rog!, numai dacă n-o rănești pe Doinița, n-aș vrea... Nici eu, nea Toadere! izbucnește în rîs Mihai. M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușă vii cu fata la noi, dar fii atent, te rog!, numai dacă n-o rănești pe Doinița, n-aș vrea... Nici eu, nea Toadere! izbucnește în rîs Mihai. M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se dea de gol, se răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa mi-am zis întotdeauna; eu sînt Diavolul acelor întîmplări, eu am semănat ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu am de dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mai intri în casa mea doar cînd o să-mi aduci adresa acelei doamne. Nu-mi cere așa ceva, Maria, că nu pot. Nici eu n-am să te mai pot primi. E-adevărat că-n sat la voi, Vlădenii și Sătenii se băteau la horă de la cîte o fată? Așa se zice. Eu n-am prins nici o bătaie. Nici n-am prea mers la horele din sat. După clasa a patra, am stat mai mult prin internatele școlilor. Știi că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de gropi imense sunt detașamente de soldați din teracotă, înfățișând puternica armată, cu un efectiv de un milion de soldați, de care dispunea primul împărat al dinastiei Qin. Armata de teracotă a fost descoperită din întâmplare, în 1974, de câțiva săteni care săpau un puț. Oamenii au scos la iveală câteva cioburi de ceramică. Necunoscându-le valoarea au încercat să le vândă. Văzând cioburile, un arheolog și-a dat imediat seama de valoarea lor inestimabilă și a anunțat autoritățile în domeniu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost luat de regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei de-a zecea zile, o femeie a venit pe malul apei împreună cu copilul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Hui și Qingyang, opera Huangmei a câștigat popularitate în rândul publicului. În prima perioadă, Opera Huangmei prezenta în principal cântece și dansuri, ce redau viața de zi cu zi, fără a avea însă o structură clară. Majoritatea actorilor erau amatori, săteni sau meșteșugari din zonă, iar costumele și instrumentele muzicale erau luate de regulă, cu împrumut. În aceea vreme, Huangmei era mai mult o formă de divertisment. Spectacolele operei Huangmei sunt clasificate în două categorii: Huaqiang și Pingci. Huaqiang se referă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ladakhi oamenii nu aveau nevoie de bani pentru a duce o viață prosperă și mulțumitoare. Societatea Ladakhi se baza pe cooperare și ajutor reciproc. [...] Cu cât guvernul se implică mai mult în activitățile satului de dragul «dezvoltării», cu atât se simt sătenii mai puțin înclinați să se ajute singuri. Ulterior, „efortul guvernului indian de a industrializa regiunea Ladakh a determinat bărbații să-și părăsească familiile din regiunile rurale ca să devină salariați la oraș. Deoarece lumea contemporană îi recunoaște numai pe salariați ca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe-acolo. Acum câteva luni i-au bătut măr la Topraisar pe niște soldați de-ai noștri care se pregăteau să plece în Afganistan. S-au ascuns ăia în bodega din comună, au venit de la unitate să-i scoată, dar sătenii poate aveau și ei dreptatea lor... - Cine știe ce-au făcut și soldații... - ... le-au mai tras vreo două ciomege și de față cu căpitanul. Cică, odată ajuns la unitate, i-a luat și comandantul la refec, s-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar dacă eram eu, cel de-acum, și-a apărut maică-mea, „berze, tolomacule...”. A crescut prețul mondial al petrolului. Avem un rating de țară nasol. Un urs coboară de-o săptămână lângă Brașov, își ia masa și dispare pe sub nasul sătenilor și vânătorilor. Localnicii spun că nu-i lucru curat. Paznicul unui azil s-a supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două bătrâne în beci și-a cerut răscumpărare. L-au arestat pentru că una a murit de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a făcut și firmă de strâns gunoaiele, și televiziune în București. Mi-a arătat nevastă-mea dimineață, scrie și-n Ziarul de azi. Au apărut și ieri, era cerul roșiatic, tulbure, s-a dus lumea la fața locului, au căzut sătenii în genunchi, ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au zburat acoperișurile cât colo, s-a prăvălit chirpiciul, au fost și niște vârtejuri, au învolburat până și leațurile din garduri și nutrețul din șuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]