614 matches
-
lățos, care a început să mă latre cu furie, scoțîndu-și colții și dând să sară de pe gardul mai înalt ca mine direct în capul meu. Incet, încet, privindu-l direct în ochi am început să pășesc înapoi, și apoi, ocolind sătucul pe o străduță laterală, mi-am continuat drumul, gândindu-mă la ce simțisem în fața ușii bisericii și la acel câine atât de urât și la lătratul lui amenințător. Nu știu ce să zic; or fi păcatele mele așa de grele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă feri de ele. Nu mai este nimeni care să meargă pe șosea, pe jos, și nici pe drumul de pelerinaj nu cred că este nimeni, căci la Arudy eram doar eu și cu franțuzoaica. Până la Oloron, trec prin patru sătuce: Buzy, Buziet, Ogeu les Bains și Herrère, în care nu mă opresc decât pentru o scurtă vizită în biserică. La amiază ajung la Oloron, unde îmi permit o pauză de două ore, timp în care mă informez și la oficiul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
multă vreme. Iar timpul istoric francez a fost în permanență frământat de tot felul de întâmplări, unele prielnice, altele dimpotrivă. Se cade să consemnăm, între altele, daunele provocate de Războiul de 100 de ani. Au fost distruse casele din micul sătuc, iar locuitorii au fost siliți să-l părăsească. Cu o tenacitate remarcabilă, însă, ei au revenit și au reconstruit localitatea. A fost restaurat și castelul de atunci, care ajunsese o ruină. Prin anul 1561, un anume Martial de Loménie de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
întors acasă cu un gând: să realizeze ceva care să amintească și francezilor de începuturile erei creștine. Gândindu-se pe tot parcursul drumului de întoarcere acasă, vicontele a descoperit până la urmă soluția. în apropiere de Turenne, trecând printr-un sătuc care abia se înjgheba, cu oameni nevoiași dar cu credință în Dumnezeu, el a hotărât: - De azi înainte, acest cătun se va numi Nazareth. Oamenii s-au bucurat din cale-afară de idee și au preluat-o imediat. Din vrednici cum
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
lui Dumnezeu pentru că i-a trimis în casă un asemenea pelerin. Unul dintre vecini, care a aflat întâmplarea cea minunată, a promis, la rugămintea femeii, că nu va mai povesti nimănui despre ea. Nu după mult timp, însă, în acel sătuc a poposit un alt pelerin, întors tocmai din Iudeea. A traversat și el satul și s-a oprit și el în fața ușii primitoarei femei. Aceasta i-a deschis și l-a poftit să intre, cu aceeași inimă deschisă. I-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
De sărbători mi-am revăzut sătucul meu natal Aflat acolo, sus pe deal, Și simt cum dorul mă apasă Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
privirii deveni unul al zborului. își ridică ochii spre orizont, dar deasupra întinderii fiecărei mări sau cîmpii se aflau insule, munți, nori de furtună, orașe și sori care apuneau sau răsăreau. încercă să scape de această depresiune uitîndu-se la un sătuc de pe un delușor scăldat în razele luminii matinale. Trecu un nor pe deasupra lui, și nu mai zări decît scînteierea ferestrelor și acoperișurilor, apoi scînteile plutiră pieziș ca fulgii de zăpadă într-un azur argintat, unde zburară în cercuri asemeni pescărușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nevastă-sa. La lumina slabă a felinarului din apropiere, fața ei blândă, și încă destul de tânără, era aproape pierdută în umbră. El îi șopti ceva cu un glas delicat care se armoniza cu nuanțele pastelate ale înserării: - Împărăteasa spunea că sătucul nostru Glay pare să aibă în el sănătatea și blândețea, ce constituie calitățile superioare ale poporului ei. Ce spui, Creel, nu ți se pare un gând minunat? Trebuie să fie o femeie admirabil de înțelegătoare. Ajunseseră la o stradă laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scânteie de interes. Privi lung armele strălucitoare etalate și fu fascinat, împotriva voinței sale. Erau arme de toate mărimile, de la pistolete cât degetul până la carabine "Express", toată gama mortală a mijloacelor de distrugere. Se înfiora. Atâtea și atâtea arme pentru sătucul Glay, în care, după cunoștințele lui, numai doi oameni aveau arme, și acestea doar pentru vânătoare. Undeva, în spatele lui Fara, un bărbat spuse: - Uite, s-a instalat tocmai pe terenul lui Lan Harris. Grozavă glumă la adresa ticălosului ăluia bătrân. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
competiției și cum vor reuși să supraviețuiască. De la curry la barbecue Globalizarea nu se va extinde fără probleme, urmând o cale ușoară care să ducă la progres și înțelegere. Ea va avea de înfruntat îngrijorarea și chiar spaima pretutindeni, de la sătucul din India până la metropola New York City. Ca urmare, trebuie să ne preocupăm să tratăm cu atenție definirea globalizării într-un mod care îi va permite fiecărei persoane și fiecărei națiuni să devină un acționar productiv al viitorului extrem. Dacă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cearcăne mari și părul Îi atârna În dezordine. Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc amărât din Romania, când aveau paisprezece ani. Bunicii lui Kitty o duseseră la țară În vara aceea, să vadă cum se mulge o vacă, cum se cosește fânul, să se bucure de viața simplă de la sat. Fusese o vară magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
știu dacă e explicația cea mai bună, oricum nu este suficient ca să înțeleg ce e înăuntrul Centrului, Sunt aceleași lucruri ca într-un oraș obișnuit, magazine, trecători care cumpără, stau de vorbă, mănâncă, se distrează, lucrează, Adică exact ca în sătucul înapoiat în care locuim, Mai mult sau mai puțin, în fond e o chestiune de mărime, Adevărul nu poate fi așa de simplu, Presupun că unele adevăruri sunt simple, E posibil, dar nu cred că le putem găsi în Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să fie adusă tocmai unde trebuia să sosească Agliè, voia să provoace pe cineva, iar el nu Înțelegea pe care dintre ei doi, iar ea Îl Întreba dacă nu era cumva paranoic. După Uscio căutaseră o trecere și, traversând un sătuc ce dădea impresia unei după-amiezi de duminică În Sicilia pe vremea Burbonilor, un câine mare negru se așezase drept În drum, ca și cum n-ar fi văzut niciodată un automobil. Belbo Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ora trei acum. Dar stau cu lumina stinsă și mi-e greu să citesc cadranul ceasului. Reflectez, uitându-mă pe fereastră. Văd un fel de licurici, stele căzătoare pe pantele dealurilor. Mașini rare care trec, coboară la vale, urcă spre sătucuri cocoțate mai sus. Când Belbo era copil, probabil că priveliștile nu erau aceleași. Nu existau mașinile, nu existau șoselele de acum, noaptea era camuflaj. Am deschis dulapul unde se găseau juvenilia, imediat ce am sosit. Rafturi Întregi pline cu hârtii, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fel de importanță dacă jet-urile au fost sau nu private. Își permite să resimtă un pic de compasiune pentru ei, dar privește În altă parte cînd vine nota de plată. Știe că totalul, fără bacșiș, este cît venitul unui sătuc peruvian sau cît toate micile Împrumuturi acordate Într-o zi de Banca Mondială croitoreselor indiene. Casa Viitorului este rodul imaginației Nevei, inspirată fiind de o schiță desenată Într-o seară de Paulee, pe un șervețel. Oamenii ăștia Își află inspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e puțin cam distantă. Câtuși de puțin liniștită, Fran îl urmă pe alee. Camilla îi aștepta. Fără să vrea, Fran se gândi că mama lui Laurence s-ar fi integrat mai bine în peisajul din Sloane Street decât într-un sătuc din estul Angliei. Părul ei, deși încărunțit, era tuns impecabil, până la nivelul bărbiei, și prins cu o bentiță de catifea albastru-închis, lăsând să se vadă cerceii mari, perfect asortați cu bluza de mătase și fusta, ce realizau un contrast rafinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi vrut să-și ia o catedră Într-un sătuc cu convingeri de stânga de lângă Veneția, pentru a fi astfel forțat să-l părăsească. Ar fi vrut să agațe un minor român pe Valle Giulia și să-l ducă acasă. Dar mai mult decât asta, ar fi vrut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de un centru de talasoterapie... Bătrînii spuneau că Lands’en era pe cale să-și vîndă sufletul diavolului. Pentru mine, care știam, și pentru alți cîțiva cu care Împărțeam secretul, locul Își vînduse sufletul de multă vreme. Cu prețul sîngelui. Lăsasem sătucul departe În urma mea și am ajuns acolo unde Începuse totul. În colțul cel mai nordic al insulei. Cel mai sălbatic. Ty Kern. Poteca vameșilor mergea de-a lungul unei faleze, care cădea vertical În mare și se termina printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi surâde enigmatic și pornește motorul. Ieșim din Lower Ebury și o luăm pe un drum pe care nu-l recunosc, printr-un mic sătuc vecin, apoi în sus pe dealuri. Nathaniel pare binedispus și-mi spune povești despre fiecare fermă și fiecare cârciumă pe lângă care trecem. Dar abia dacă sunt atentă la el. Mintea mea lucrează la greu. Nu știu ce să fac. Nici măcar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Jack cu un zîmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ CÎnd plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cît se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărîmițe secrete și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aia? — Amazonia e mare. Va exista întotdeauna o lagună pentru mine, ezită el. Cel puțin, asta sper. Cu mașinile moderne, nu se știe niciodată. — Și nu va exista nici un alt loc pentru tine, care să nu fie neapărat selvă? Un sătuc izolat, o casă la țară? — Nu. Ăla e locul meu. Nu vreau altul. — Și eu? Nu însemn nimic? — Ți-ar plăcea selva. Te-aș învăța să o iubești și să o înțelegi. Îmi ceri să vin cu tine? — Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întorsese acasă. Uitase cât de frumoasă putea să fie Anglia. Și, în special, ținuturile din vest. În ziua respectivă avea în fața ochilor un peisaj ca dintr-o ilustrată din Somerset: cer albastru, fulgi de zăpadă, garduri vii strălucitoare și un sătuc superb, construit din piatră de culoarea ciocolatei cu lapte. La starea de spirit bună a lui Alice contribuia și senzația neobișnuită, dar plăcută, că ieșea în evidență din mulțime, la modul splendid. În general, Alice nu era foarte interesată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că era o ofertă foarte atrăgătoare. O petrecere în vasta și frumoasa grădină a părinților ei, care era încărcată de caprifoi și alte flori de vară. Plus o slujbă la superba biserică medievală din piatră cenușie de pe dealul de deasupra sătucului lor din Cornwall, acolo unde, ieșind pe verandă, te bucurai de priveliștea răpitoare a dealurilor care se pierdeau în marea cea îndepărtată. Alice știa că mama ei nutrise speranța că într-o zi și ea se va mărita acolo. Speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
capturate, piei de caribou puse la Întins, sănii, ski-doo-uri, jeepuri și chiar un pian cu câteva clape lipsă. Satul părea pustiu. Numai nelipsiții câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut În marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se va vorbi probabil tot restul anului. SĂtenii abia or fi așteptând să se zgâiască la niște Qallunaat - oameni albi - complet săriți de pe fix și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
capturate, piei de caribou puse la întins, sănii, ski-doo-uri, jeepuri și chiar un pian cu câteva clape lipsă. Satul părea pustiu. Numai nelipsiții câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut în marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se va vorbi probabil tot restul anului. Sătenii abia or fi așteptând să se zgâiască la niște Qallunaat - oameni albi - complet săriți de pe fix și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]