KorAP: Find »[drukola/base=sacrificial & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...17 >

412 matches

Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494

tipologiei lui, dar fără a putea explica prin identificarea ritualurilor de ce acestea se aseamănă într-atât de mult unele cu altele și de ce se situează deasupra tuturor culturilor umane întâlnite de-a lungul mileniilor. Unele par imitative, pozitive sau negative, sacrificiale etc. Toate ritualurile sunt dependente de credință și modalitatea lor de înțelegere. Unele sunt repetarea miturilor sau a unor părți din acestea. Putem exemplifica ritualurile noului an ce imită creația, așa cum găsim în scriptura hindusă răspunsul la întrebarea: de ce simțim

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
aceleași conotații fiind și leagănele din festivalurile dionysiace din Atena sau din Tailanda. Iar la solstițiul de iarnă un sacrificiu vedic se realiza tot în leagăn. 127 Altarele din riturile vedice aveau canale, șanțuri, gropi în pământ folosite pentru focul sacrificial și altele pentru colectarea sângelui victimelor în Grecia, Iran și Arabia preistorice înconjurau un altar cu unul, trei, patru sau mai multe picioare, cu suprafața netedă sau prevăzută cu drenuri pentru sânge și libațiile lichide, cu platouri pentru ofrandele solide

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
ale tipologiei apar (Rom 5:14) când Paul îl aseamănă pe Adam cu venirea lui Cristos, unul imprecând cu greșeala sa o omenire, celălalt cu harul său aducând darul lui Dumnezeu, tot pentru o omenire. Analogia tipologică se reflectă între sacrificial mielului de Paști și a morții lui Isus (In 19), între Melchisedec asemenea lui Abraham ca un tipar al lui Cristos (Evr 7) și ritualul levitic din Ziua Ispășirii în templul lui Moise ca un model pentru sacrificiul lui Cristos

Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

numită "Mama zeilor" (§51); ea naște șaptezeci de fii divini. Cu excepția lui Baal, toți zeii descind din prima pereche, El-Așerat. Și totuși, în ciuda epitetelor care-1 reprezintă ca pe un zeu puternic, adevărat "Domn al Pământului", în ciuda faptului că pe listele sacrificiale numele său este întotdeauna menționat în frunte, El apare în mituri ca fiind fragil fizic, indecis, resemnat. Unii zei îl tratează cu dispreț, în fine, cele două soții, Așerat și 'Anat, îi sunt luate de către Baal. Trebuie să conchidem, deci

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în același mod, se poate concepe că regele, despre care se știe că juca un rol important în cult, îl reprezenta pe Baal în aceste scenarii mitico-rituale; dar argumentul este încă controversat. Sacrificiile erau considerate drept hrană oferită zeilor. Sistemul sacrificial pare asemănător aceluia din Vechiul Testament; el comporta holocaust, sacrificiul sau ofranda de "pace" sau de "comuniune", și sacrificiul expiator. Preoții, khnm, aveau același nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoți sunt menționate, de asemenea, preotesele (khnf) și qadecim, persoane "consacrate

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
34. La început, Baal a trebuit să fie acceptat ca "zeu al spaimei", specialist, prin excelență, al fecundității. Abia mai târziu, cultul său a fost execrat și a devenit dovada exemplară a apostaziei. A fost adoptat în mare parte sistemul sacrificial canaanean. Forma cea mai simplă a sacrificiului consta din ofrande, într-un loc consacrat, a diferite daruri, sau din libații de untdelemn și de apă. Ofrandele erau considerate hrană pentru divinitate (Judecători, 6: 19). Israeliții încep acum să practice holocaustul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
interzis atingerii oamenilor"."7 De asemenea, după Benveniste, nu exista un termen comun pentru a desemna "sacrificiul". Dar această absență "are drept compensație, în diversele limbi și adesea în interiorul fiecăreia, o mare diversitate de desemnări corespunzând diverselor forme de acțiune sacrificială: libație (skr. Juhoti, gr. spe'ndo), legământ verbal solemn (lat. uoueo, gr. eukhomai), banchet somptuos (lat. daps), fumigație (gr. thiio), rit al luminii (lat. lustro)"*. Cât despre "rugăciune", terminologia s-a constituit plecând de la două rădăcini 5 în plus, sacralitatea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
misterului sacrificiului, într-adevăr, victoria zeilor a fost hotărâtă când Agni, la îndemnul lui Indra, i-a abandonat pe Asuri, care nu posedau sacrificiul (RV, X, 124: V, 5); la puțin timp după aceasta, Devii le-au răpit Asurilor Cuvântul sacrificial (Văc). Indra 1-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său (RV, V, 5). Victoria zeilor Deva asupra celor Asura a fost asimilată triumfului lui Indra asupra Dasyuților, care au fost totodată azvârliți în întunericul cel mai adânc

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
boli. Apără-ne mereu, Agni, cu neobosita-ți pază. Nu ne părăsi în mânia celui viclean, distrugător, mincinos, nu ne lăsa nenorocului" (1,187, 1-5; citat după traducerea lui J. Varenne)37. Deși este omniprezent în viața religioasă - căci focul sacrificial joacă un rol considerabil - Agni nu dispune de o mitologie apreciabilă. Printre rarele mituri care îl privesc direct, cel mai celebru este al lui Mătarisvan, cel care a adus focul din cer38. Pe plan cosmologic, rolul său este aparent confuz

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
carne" și comparat câteodată cu șacalul și cu câinele. Este singurul său aspect sinistru. 38 în alte texte însă, Agni însuși este mesagerul lui Mătarisvan. Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, p. 89. 39 Meditația religioasă asupra focului sacrificial joacă un rol important în zoroastrism (cf. § 104). 40 Cf. J. Gonda, "Gods" and "Powers", pp. 58 sq. De ta epoca de piatră ta Misterele din Eleusis de a se limpezi". Mai mult chiar decât în cazul lui Agni, este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o întreagă serie de metode și de philosouphema, care, în cele din urmă, au avut ca rezultat perspective noi, nebănuite în epoca vedică, în toate aceste dezvoltări ulterioare, zeul Soma a jucat un rol mai degrabă șters: principiul cosmologic și sacrificial pe care îl semnifica zeul au sfârșit prin a capta atenția teologilor și a metafizicienilor. 71. Cei doi Mari Zei din epoca vedică: Rudra-Liva și Vișnu Textele vedice mai invocă și alte divinități. Majoritatea își vor pierde treptat importanța și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de tip contrar. El nu are tovarăși printre zei, nu-i iubește pe oameni, pe care îi terorizează prin furia sa demonică și îi doboară cu boli și calamități. 44 Vezi J. Gonda, Vișnuism and Sivaism, pp. 10 sq. Stâlpul sacrificial, yupa, îi aparține; ori yupa este o replică a lui axis muncii. Cf. și Gonda, Aspects of Early Vișnuism, pp. 81 sq. Rudra poartă părul împletit (RV, 1,114,1,5), culoarea sa este brun închis (II, 33,5): pântecul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ce stau departe de societatea ariană, în timp ce zeii locuiesc la răsărit, Rudra sălășluiește la nord (i. E. Himalaia). El e exclus de la sacrificiul soma și primește doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
an și presupune un întreg scenariu mitico-ritual: cursă de cai înhămați la 17 care, "ascensiunea soarelui" efectuată de către sacrifiant și soția sa, care escaladează ceremonial stâlpul sacru etc. Ritualul instalării noului rege (răjasuyă) a fost și el încorporat în sistemul sacrificial somic. Și în acest caz întâlnim episoade foarte dinamice (simulacrul unei razii întreprinse de rege împotriva unei turme de vaci; regele joacă zaruri cu unul din preoți și câștigă etc.), dar, esențialmente, ritualul vizează renașterea mistică a Suveranului (§ 74). Un

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ale ritualurilor srauta. O inițiere implică "moartea" și "renașterea" novicelui, adică nașterea sa către un mod de existență superior. Se obține "moartea" rituală printr-o "jertfire" sau printr-un regressus ad uterum simbolice. Echivalența acestor două metode implică asimilarea "morții sacrificiale" cu o "procreație". După cum proclamă Satapatha Brahmana (XI, 2,1,1), "omul se naște de trei ori: prima oară când îl nasc părinții săi, a doua oară când sacrifică., a treia oară când moare și este incinerat și, prin aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
asemenea, textele citate de J. Gonda, op. Cit., p. 385. 10 Sacrifiantul "se aruncă pe sine în formă de sămânță" (reprezentată de grăunțe de nisip) în focul domestic pentru a asigura renașterea sa aici, pe pământ, și se azvârle în altarul sacrificial în vederea unei renașteri în Cer; cf. textele citate de A. Coomaraswamy, "Atmayajiâa: Self-Sacrifice", p. 360. India înainte de Gautama Buddha fost dat de către zei: "O, Agni, sacrifică-ți propriul trup!" (Rig Vecia, VI, 11,2): "Sacrifică-te pe tine însuți, sporindu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui soarele, din gura lui s-a născut Indra și Agni, din respirația sa vântul etc. (str. 13-14). Funcția exemplară a acestui sacrificiu este subliniată în ultima strofă (16): "Zeii au jertfit jertfa prin jertfă"; altfel zis, Purușa era victimă sacrificială și divinitate a sacrificiului, în egală măsură. Imnul enunță cu claritate că Purușa precede și depășește Creația, deși Cosmosul, viața și oamenii se nasc din trupul său. Cu alte cuvinte, Purușa este, în același timp, transcendent și imanent, mod de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Unele dintre aceste mituri privind nașterea zeilor și a oamenilor, pierderea ori câștigarea imortalității se întâlnesc și la alte popoare indo-europene. De altfel, mituri analoage sunt atestate în numeroase culturi tradiționale. Totuși, doar în India aceste mituri au suscitat tehnici sacrificiale, metode contemplative și speculații atât de decisive pentru trezirea unei noi conștiințe religioase. 76. Doctrina Sacrificiului în textele Brahmana Purusasukta este punctul de plecare și justificare doctrinală a teoriei sacrificiului elaborată în textele Brahmana (pe la 1000-800 î. Hr.). Ca și Purușa

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
încheieturile desfăcute; de aceea zeii 1-au vindecat prin (ritualul) agnihotra, întărindu-i încheieturile mădularelor" (Sat. Br., I, 6,3,35-36). Cu alte cuvinte, reconstituirea și rearticularea corpului cosmic al lui Prăjâpati se săvârșesc prin sacrificiu, adică înălțând un altar sacrificial pentru a celebra agnicayana (§ 72). Același text (X, 4,2, 2) precizează că "Acest Prăjăpati, Anul, este alcătuit din 720 de zile și nopți; de aceea altarul e făcut din 360 de pietre de îngrăditură și din 360 de cărămizi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
transforma orice persoană în brahman (încă din Rig Veda, X, 125,5). "Nașterea unui brahman este o încarnare eternă a dharmei" (Mânu, I, 98)23. O categorie specială de texte, Aranyaka (literal, "de pădure") ne permite să urmărim tranziția sistemului sacrificial (karma-kandd) al Brahmanelor către primatul cunoașterii metafizice (jnana-kandd), proclamat de Upanișade. Aranyaka erau memorizate în taină, departe de orice așezare omenească, în pădure. Doctrina lor punea accentul asupra Sinelui, temelia sacrificiului, și nu asupra realității concrete a riturilor. După Aranyaka

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
clasate într-o serie ierarhică variabilă. Sacrificiul este asimilat ascezei, dar de la un anume moment ceea ce contează este înțelegerea principiului care justifică asemenea asimilări. Foarte devreme, o dată cu Upanișadele, înțelegerea, cunoașterea (jnănă) va fi ridicată la un rang înalt, iar sistemul sacrificial, cu teologia mitologică pe care o implica, își va pierde primatul religios. Dar acest sistem întemeiat pe superioritatea "înțelegerii" nu va reuși, nici el, să-și mențină supremația, cel puțin pentru unele părți ale societății. Yoginii, de pildă, vor acorda

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în Elyseu, dar îi iertase și pe Titani. Pindar proclamă că "Zeus, Nemuritorul, i-a eliberat pe Titani" (a IV-a Odă Pythianică, 291), iar în Prometeu descătușat, corul este alcătuit din Titanii eliberați din lanțuri 22. Împărțirea primei victime sacrificiale la Mekonc a avut drept rezultat, pe de o parte, ruptura intervenită între zei și oameni și, pe de alta, condamnarea lui Prometeu. Totuși, mânia lui Zeus pare excesivă; căci, după cum a arătat Karl Meuli 23, această împărțire rituală corespunde

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de puterea nelimitată a sacrificiului. Dar funcția eshatologică a cultului în mazdeism reunea, ca să ne exprimăm astfel, promovarea supremă a sacrificiului, realizată în Brahmana, cu gnosa inițiatică și "iluminarea" vizionară din Upanișade. În Iran, ca și în India brahmanică, tehnica sacrificială și gnosa eshatologică erau cultivate de către o elită religioasă și constituiau o tradiție ezoterică, în măsura în care cele câteva episoade privind folosirea cânepei de către credincioșii lui Zarathustra corespund unei situații reale 25, ele pot fi comparate cu situația din India veche: și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sq.). Dar transele și extazele provocate de stupefiante au jucat un rol destul de modest în religiile indiene. Tot astfel, cel mai vechi zoroastrism, atât de imperfect oglindit în textele găthă, pare să fi acordat întâietate "înțelepciunii", "iluminării" interioare lângă focul sacrificial. Conform tradiției, Zarathustra a fost omorât la 77 de ani de turanianul Brătvarxsh într-un templu al focului. O sursa târzie precizează că ucigașii se deghizaseră în lupi26. Legenda exprimă admirabil semnificația destinului lui Zarathustra; căci "lupii" erau membri ai

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
episod de pe muntele Cârmei, când Ilie se angajează în duel cu profeții lui Baal ca să pună capăt unei secete de trei ani, el demonstrează neputința zeului canaanean de a aprinde Religia lui Israel în epoca regilor 47 a profeților altarul sacrificial, și pornind de aici, de a aduce ploaia 15, în plus, Ilie proferează violent la adresa regelui Ahab, care a ucis pe unul din supușii săi pentru a-și însuși via acestuia, și îi prevestește o moarte violentă (E Regi, 21

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]