433 matches
-
stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta, reperabilă este și glisarea de la promovarea unui patriotism etno-național, chiar sacrificial sau thanatic (care îi solicita individului ca imperativ moral să își sacrifice propria viață pe altarul național al patriei atunci când aceasta i-o va cere), către un patriotism civic, definit de respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor civice. "Dihotomia Hans Kohn
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
are ca obiect al agresivității propria sa persoană. Este un act de returnare a agresivității asupra propriului său corp pe care „distrugându-l” își suprimă propria sa viață. 4) Procesul oblativ: în cazul acesta suicidul este interpretat ca un act sacrificial. Prin aceasta el corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
refugiul în alcoolism sau consumul de droguri psihotrope halucinogene etc. Din punct de vedere formal și tematic, psihozele de refugiu pot lua aspecte dintre cele mai diferite cum ar fi următoarele: grupurile Hippy, secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri sacrificiale sataniste etc. Aceste manifestări au un caracter emoțional. 3) Psihozele de descărcare Această categorie de psihoze colective se află în relație directă cu conținutul pulsional al Inconștientului colectiv al maselor sociale. Pulsiunile reprimate ale maselor, acumulate în timp, dau naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii, fie ele și simbolice. De asemenea, ca privire generală asupra perspectivei schimbului simbolic în societățile contemporane, Baudrillard mărturisește într-un interviu 419 că dacă societățile primitive cunoșteau două niveluri ale procesului de schimb cel banal, necesar traiului și cel sacrificial, care provine din cheltuirea excedentului în vederea obținerii echilibrului societățile actuale au eludat această utilizare sacrificial-simbolică, astfel încât se ajunge la un exces necontrolat de semne și mărfuri. Chiar dacă risipa este aceea care însoțește o societate de consum în plină expansiune, aceasta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată cultură a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică ce va da naștere iluziei. Dorind să surprindă seducția într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică ce va da naștere iluziei. Dorind să surprindă seducția într-o singură mișcare, Baudrillard o concepe cel puțin pentru primele două stadii ca fiind: • farmecul unei puteri formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tradiții un veritabil zeu. Era asociat divinităților vegetației (Attis, Adonis, Demeter, Dionysos, pentru a mă rezuma doar la lista prezentată de etnologul Ion Ghinoiu). În multe versiuni mitologie, porcul apare ca un mesager al lumii de dincolo. Era și victima sacrificială de zeul Osiris. Tradiția nu a dispărut cu totul, dar s-au uitat adevăratele semnificații. De exemplu, la români se mai păstrează obiceiul expunerii capului de porc împodobit cu inele, cercei, brățări și flori în fața casei. Se marca astfel momentul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
raportăm, deocamdată, tot la istoria cea mare. Predestinată nouă? Făurită de noi? Cine știe? Oricum, istorie. Reală, atestată de continuitate, de legitimitate. Din păcate, stînd mereu sub vremi, inculcîndu-ne mereu sentimentul îngropării viei, pînă trece vremea potrivnică. Neavînd vocație eroică, sacrificială, ne-am supus mai de fiecare dată unui destin cețos, înfiripîndu-ne, întrupîndu-ne ca nație, ca stat prin acte din aproape în aproape. Pentru că, aflați aici, în calea răutăților, nu am avut altă soluție, am recurs, de fiecare dată, la calitățile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku. Câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă, participau la jocul acelorași elemente din care era alcătuit și el. Corpul omenesc împărțea hrana sacrificială cu zeii, putea deveni trup de cerb ori trunchi de laur. El era părtaș direct la perpetua, nestrămutata ființă a unui imens univers, prin care zeii se jucau exuberanți. Totuși, cel puțin în tematizările filozofice explicite, trupul nu putea participa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
gata de drum, cu pîrghiile necontenit în inele (Ieșirea, 25, 15). în centrul creștinismului stau niște materii care se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
apoi restructurată diferit. În această fază succesivă este relevantă descoperirea unui altar din piatră, cu un imponent corn al altarului de circa 50 cm, și a altor ustensile de cult, veselă de preț și oase, ce au legătură cu activitatea sacrificială. Sfârșitul acestui complex e datat în corespondență cu distrugerile asirienilor (circa 730 î.C.). În afară de acest mare complex de cult, arheologia a scos la lumină și alte sanctuare de cult mai mici răspândite fie în cetăți, fie în restul teritoriului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cădelnițe, potire, lămpi și multe oase de caprine și ovine, ce pot fi considerate resturi ale activității de cult. Prezența și a altor obiecte precum: urcioare, cupe, oale, a dus la presupunerea că aici s-ar fi pregătit și mese sacrificiale. Un mic spațiu găsit la Kuntillet ‘Ajrud, caravanserai izolat în Sinai pe drumul care ducea la Marea Roșie, a provocat lungi dezbateri cu privire la presupusele sale însușiri cultuale (Hadley, 2000). Lângă intrarea fortăreței a fost găsit un compartiment complet tencuit și decorat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mult mai târziu, în epoca persană sau poate chiar elenistă, când preoții, nemaifiind dependenți de palat, au asumat funcțiuni care în precedență aparțineau regelui. Absența unei concrete centralizări a cultului în epoca preexilică e, de asemenea, demonstrată de celebrarea cultului sacrificial în templul lui Yaho (Yhw) în comunitatea iudaică din Elefantina până la sfârșitul secolului al V-lea î.C., când acest templu a fost distrus de egipteni (Dion, 2002; Contini, 2009, pp. 179-183). Discuția cu privire la o altă atestare ulterioară a unui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
intenția de a conferi autoritate procesului de inovație religioasă petrecut într-o epocă mai târzie. Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de cult fac parte toți cei care sunt angajați în săvârșirea acțiunilor rituale de venerare a unei divinități, sacrificiale sau nu. În sensibilitatea religioasă actuală, atribuția de a celebra acțiunile cultuale îi revine prevalent, dacă nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de a înțelege, preotul este perceput și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cult. Pentru a avea mai mult succes în această încercare, voi căuta să contextualizez informațiile textului biblic în cadrul arheologic al locurilor de cult conturat în paragraful precedent. În primul rând putem considera o certitudine faptul că preotul oficia cultul sacrificial pe altarul templelor și înainte de exil (2Rg 16,15; Lev 9), perioadă în care, probabil, oficierea sacrificiului de către preot a fost o sarcină vicarială regelui, fie pentru că multe texte extrabiblice îl confirmă pe rege ca oficiant al cultului prin excelență
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
incluși între funcționarii regești. În 1Rg 12,30 ș.u., de exemplu, se povestește că regele Ieroboam I a ridicat un altar, a rânduit preoți, a instituit o sărbătoare religioasă și a oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare pe altarul pe care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care era înaintea lui Yhwh”), în timp ce
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu privire la tipurile de acțiuni de cult este complexă și variată și, pentru faptul că, în procesul de formare al cărților biblice, a fost revizuită substanțial, este imposibil să adunăm cu precizie și certitudine, în mod sistematic, tot materialul despre practica sacrificială la evrei în epoca antică. Termenul ebraic ce indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
faptul că, în procesul de formare al cărților biblice, a fost revizuită substanțial, este imposibil să adunăm cu precizie și certitudine, în mod sistematic, tot materialul despre practica sacrificială la evrei în epoca antică. Termenul ebraic ce indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în aproape toate limbile semitice antice (ugaritică, acadiană, feniciană, aramaică) unde, în afară de sensul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adică unit cu alte substantive care specifică tipul de sacrificiu, precum în cazul lui zebaḥ šelămîm. Simplificând și selecționând tipurile de oferte putem aminti în primul rând holocaustul (‘ōlâ) care indică, și etimologic, a face „să ridice” spre cer oferta sacrificială prin ardere completă. Ca ardere de tot erau jertfiți, în special, vițelul, berbecul sau mielul, iar locul în care se desfășura ritul holocaustului era, mai ales, altarul, dar uneori sunt indicate și alte locuri (cf. 2Rg 3,27). Chiar dacă textele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
considerate antice, prezența sa fiind atestată atât în alte culturi antice din regiunea siro-palestiniană și anatolică, cât și de textele biblice atribuite altor tradiții (de exemplu, 1Sam 13,9; 1Rg 18,34; 2Rg 10,24). O altă tipologie de ofrandă sacrificială foarte răspândită era sacrificiul „de împăcare” sau „de comuniune” (šelem sau zebaḥ šelămîm) în care doar grăsimea animalelor era arsă divinității, în timp ce carnea victimelor sacrificate (bovine sau caprine) era consumată de participanții la sacrificiu. Acest sacrificiu era consumat în mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fi dobândit o însemnătate mai mare doar în timpul exilului, această sărbătoare având o puternică relevanță în identificarea etnico-religioasă a poporului lui Yhwh (Ex 20,12). Ritmul săptămânal al sacrificiilor are legătură, foarte probabil, cu tradiția antică de a celebra liturgiile sacrificiale la mijlocul lunii, adică în corespondență cu luna nouă și luna plină, după cum dovedesc multe documente extra-biblice și unele texte biblice care pun uneori în strânsă relație frecvența sâmbetei cu luna nouă (Num 28,11; Is 1,13; Os 2,13
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de către cei puțini care participă în mod direct la ritual, în timp ce bucățile de carne, puse la fiert, sunt destinate unui ospăț mai amplu, deseori mai depărtat în timp.“ (Marcel Detienne și J.-P. Vernant, Bucătăria sacrificiului la greci). Acest scenariu sacrificial nu este specific doar lumii grecești, iar urme ale sale se regăsesc și în tradițiile românești, în special în celebra „pomană a porcului“, despre care va fi vorba în continuare. În cazul oii la groapă (sau al mielului fript haiducește
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
spirituale pentru nenumărate popoare și sursele idealurilor acestora. Profesorul Nakamura a enumerat trei factori care, după părerea sa, au permis buddhismului și creștinismului să acceadă la statutul de religii universale: combaterea credințelor și practicilor magice ale religiilor primitive, respingerea practicilor sacrificiale și transcenderea concepțiilor înguste de rasă, clasă socială și națiune. Am putea adăuga misionarismul recomandat de cei doi întemeietori, adaptarea mesajului la mari mase de oameni și spiritul de toleranță. Viața lui Buddha, ca și învățătura sa, a inspirat numeroase
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]