884 matches
-
aventurează să lucreze (și să trăiască) în străinătate. Revenind la scriitura romanului, se relevă talentul de povestitor al autoarei, care dă narațiunii o curgere fluentă, în care descrierile sclipesc sub încărcătura de zicale populare, aluzii ironice, uneori sarcastice la adresa pornirilor sadice ale „madamei”, împletite cu duioșia și compasiunea față de suferințele psihice ale Dorinei. În zugrăvirea trăirilor menajerei, autoarea folosește expresii și metafore calde, duioase, care îi dezvăluie caracterul frumos și puternic, specific româncelor serioase, harnice, demne în situațiile de umilire a
STAREA DE SCLAVIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372262_a_373591]
-
Acest lucru gingaș, înaripat și sacru.” (definiția platoniană a poeziei, ce poate fi extinsă asupra artei, în general) „Șerpi sub piele”, „venin”, ”holograme”, „Sexy” (cu majusculă), „Extraterestru” (cu majusculă), „sinucigaș”, „epileptic”, „coșmar”, „nitroglicerină”, „aragazul vechi din beci”, „boschetar”, „sens giratoriu”, „sadic”, „monștrii”, „kim basinger” (cu minuscule), „tokio” (cu minusculă), „dumnezeu” (cu minusculă!), „excitare” (sexuală -n.s.), „BMW”, „facebook”, „țigară”, „chiloți”, „sex prin telefon”, „playlist”, „6,7 pe Richter”, „urma sexului meu imprimată pe cearceaf”, „laptopuri fierbinți”, „horcăit”, „mutant”, „greața intră prin
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
Autorului CONTEMPORANEITATE În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele, În care timpul face destăinuiri prea grele, Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu vise Iar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise, Ciulinii defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce
CONTEMPORANEITATE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375684_a_377013]
-
prinsă în ideologia internațională a Societății Națiunilor, persecuția sentimentului românesc în țara noastră a devenit trista obligație a tuturor guvernelor. Fiecare guvern și fiecare ministru crede că ne protejează în fața străinătății (și a presei internaționale din țară), pornind o teroare sadică împotriva tinerei generații naționaliste. Și mai mult încă. În toate domeniile activității publice, elementul național este persecutat în favoarea străinilor". În opoziție, reprezentanții Partidului Național-Țărănesc, Maniu și Mihalache, își proclamă atașamentul la spiritul promovat de Geneva și față de alianța cu Franța
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
exaltări autoflagelatoare, dorindu-și să fie judecat nu de oricine, ci de fostele victime, singurele, în afara lui Dumnezeu, care au acest drept. Ca să vezi! Exemplaritatea călăului merge pînă acolo încît se trezește autodefinindu-se: "am fost bestie mare", "am fost sadic". Culmea!: mărturisirile acestui monstru (și ale multor altora din același soi de coccinia) ajung pe masa de scris a mult prea delicatei Ruxandra Cesereanu, atît de consecventă durului său proiect. Calviția unora e atît de consubstanțială întregii lor făpturi, de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aplicarea strictă a legii talionului pretinde aplicarea pedepsei capitale. O altă obiecție, legată de aceasta, se referă la faptul că, într-o societate civilizată, anumite categorii de pedepse sunt considerate prea crude pentru a fi acceptate. De exemplu, un ucigaș sadic ar putea să-i aplice torturi îngrozitoare victimei sale, dar societatea ar condamna aplicarea unei pedepse similare făptuitorului. Se poate spune că, deși pedeapsa cu moartea ar putea fi considerată, potrivit legii talionului, justă în acele cazuri soldate cu moartea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cultura televizuală este predominant un show cvasipermanent al violenței. Chiar și prezentarea suferinței și a intimității (ca în reality-show-uri, specifice neoteleviziunii), fantasma abolirii distanței (dintre micul ecran și viața omului) este o forma de sado-masochism, acest model de prezentare este sadic pentru că se arată și chiar se provoacă suferința altora, iar masochist pentru că se propune telespectatorilor identificarea cu persoanele aflate în suferința, exploatându-se astfel în mod pervers emoțiile telespectatorilor. Televiziunea este „nocivă” (R. Silvestone) deoarece produce dependența în cazul copiilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență.”1 În fapt, dacă snobismul e masochist (snobul vrea să se integreze cu orice preț, să se lase umilit, ca biet imitator), dandysmul e sadic prin forța sa de șoc, prin voluptatea de a violenta și de a produce suferință, crede Jean d’Ormesson, despărțindu-se astfel de apologeții dandysmului „blând” (care șochează fără să rănească). Adevărul se lasă prins undeva pe la mijloc, deoarece - cum
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ba chiar și un fapt plin de virtute, dar fără eleganță, tabla de valori după care el cere să fie judecat e alta decât cea obișnuită. Și totuși, atunci când gesturile unui asemenea bărbat trădează nu doar insensibilitate, ci chiar cruzime sadică, dandysmul Își dezvăluie fața malefică, fără nici o circumstanță atenuantă. Îi datorăm lui Jean d’Ormesson (când insistă asupra comparației dintre snob și dandy) o observație capitală, pe care simțim nevoia să o reluăm: „Snobismul este un demers integrator de tip
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
datorăm lui Jean d’Ormesson (când insistă asupra comparației dintre snob și dandy) o observație capitală, pe care simțim nevoia să o reluăm: „Snobismul este un demers integrator de tip masochist, În timp ce dandysmul e un demers de segregare cu tendință sadică”. Disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domina pe ceilalți, egolatria nemăsurată Îl fac pe dandy să producă suferință, să chinuie, dacă nu Întotdeauna niște corpuri, atunci măcar bietele suflete ale celor seduși de irezistibila sa forță. Sunt neîndurători
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ne însoțesc și spune-mi ce vezi? Tânărul privi înapoi, tulburat de situația delicată în care îl punea Starețul. Nu avea cum să nu supere pe cineva... Știa că Abatele aștepta un răspuns în defavoarea fraților - ostași, renumiți pentru ritualurile lor sadice de inițiere a candidaților. Suntem sub Dumnezeu! Isidor zâmbi însă unui gând tainic și rosti, măsurîndu-și cu atenție vorbele: - Nu par convinși că Domnul nostru veghează asupra-ne și că nu va lăsa să ni se întîmple nimic rău. Iar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sublinia faptul că „răul” poate lua În lumea umană forme din cele mai degradante, cum ar fi, de exemplu, cea a disprețului agresiv manifestat de către unii chiar față de „viață”. Pot exista Însă și forme perfide, cum ar fi acea satisfacție sadică de a-i fura sau de a-i distruge Încrederea În sine sau În viață unui semen, ducîndu-l astfel În pragul suicidului. * „Cine crede că va putea face rău celor din jurul său fără să sufere nimic, nu are minte.” (Antiphon
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
oribile, prin natura și absurdul lor, Încât este justificată presupunerea că ele sunt realizate nu atât ca urmare a unui proces de Învățare, cât mai degrabă ca expresie a morbidității (sau a pervertirii) unui instinct, devenit necontrolabil (de exemplu, crimele sadice). Μ Căința este superioară simplului regret afișat: acesta exprimă mai mult o stare psihică (cea de a ne părea rău), pe când căința este o trăire complexă, În care se produce o conștientizare a faptului că păcatul ne-a invadat și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nimic, nu vrea nimic; doar un șir de mătănii pentru a recita rozariul seara, și nu se găsește nimeni să-i aducă unul din fier ca să-l spânzure de un par. Însă înainte de această concluzie „fără ieșire”, perfect lucidă și sadică, întregul corp al poeziei se bazează pe reticență ca figură retorică ce spune ceea ce neagă. Dar ce neagă Buttitta, în mod repetat, ba chiar anaforic? Neagă că el, poetul, este cel încercat de ranchiună, ură, mânie, conștiința nedreptății în legătură cu clasa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se creadă însă că umilința și prudența sa se datorează respectului. Ele se datorează unui dispreț suprem. Sciortino declară că îi place „eufemismul”, dar, evident, din insolență: pentru a caricaturiza acea scriitură oficială și universală pe care el o mimează sadic. În realitate, filosofia sa nu cunoaște limite în a disprețui Statul și instituțiile sale culturale. Într-o limbă cu două tăișuri, de criminal lombrosian - mai mult insondabil și greu de prins, decât irecuperabil -, Sciortino discreditează și zădărnicește însăși anarhia, care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o grandioasă primitivitate”. Departe de justiția arbitrară ce acționează „jos”, în lume, „judecata muntelui” îi apare lui A. veșnic valabilă. În Minunea de la Tismana se reface, după tradiția monastică, viața sfântului Nicodim, întemeietorul lăcașului. Divagația istorică romanțioasă reliefează figura excesivă, sadică a lui Jicmond (împăratul Sigismund), care îl supune pe Nicodim la încercări consacrate de hagiografie. Minunile religioase, ca și datinile populare, sunt frecvente în textele lui A. Zilele de hram, încheiate cu ospețe rafinate de o gastronomie fabuloasă, sunt însoțite
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
ales cu regimul sever de subnutriție, de frecvente pedepse (lanțurile la picioare, izolarea îndelungată, care îi duce pe unii la demență). Pe sub ochii cititorului trec anchetatori mai brutali sau mai „stilați”, așadar mai vicleni, directori și ofițeri politici cu porniri sadice, gardieni proști și răi, dar și unii omenoși, în stare să fraternizeze cu deținuții. Tratamentul dezumanizant e înfățișat sub multiple aspecte, de la percheziția corporală umilitoare, ce nu ocolește gesturile și cuvintele obscene, sau baia sub ciomegele gardienilor până la transportul în
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
nesimțite, În timpul dictaturii ultimului lider comunist al României. De aceea ea poate fi considerată un răspuns popular la aceasta. Situația fiind una limită, și răspunsul a fost pe măsură. Așa Încât adeseori Bulă apare ca un inept autentic, un tembel, un sadic, un imbecil fără cusur. Fundamental, mijloacele care Îl individualizează sunt tot cele ale idioțeniei. Dar de astă dată e vorba de idioțenia reală. Aceasta explică șarmul unora dintre acțiunile și răspunsurile lui fruste, brutale, oneste, fără perdea Într-o lume
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și urina” poetului. Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
în care altădată visam” (Elegie IX). Contrastul de atitudine e cu atât mai vizibil, cu cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează păpușarii demenți ai regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula totalitară. Căci semnele reificării traversează acest ciclu
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
putere. Discursul narativ se fundamentează pe un dublu transfer: atât o deplasare de perspectivă prin care autorul se contaminează de viziunile malefice ale personajului său, cât și un bruiaj cronologic prin care istoria se vede scurtcircuitată de actualitate, iar reveriile sadice ale eroului își găsesc ecou în abominațiile secolului al XX-lea. Elocventă în acest sens este lunga discuție între Tommaso și Reginald de Piperno, unde maestrul îi ține discipolului o adevărată prelegere despre arta moșirii „revoluției”, a cărei țintă este
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
n-avem Externe și Cultură?), ce facem? Re-acționăm la acțiuni ce ne iau mai tot timpul pe nepregătite. Doar protestăm. Cui îi pasă de protestul P.D.S.R.-ului în Franța profundă? Bretonul de la Mânecă sau magrebianul din Paris rămân cu imaginea sadicului securist Brucan, indignându-i de barbara cruzime a ceea ce a fost reprezentat în film ca populație "românească". Ce știu ei de limbajul de lemn al protestului diplomatic, protest sortit să strălucească printr-o remarcabilă confidențialitate? Însă cine e de vină
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
ca poem, în care Shakespeare, Byron și Heine sunt invocați spre a defini erosul vampiric, delirant și pervers. Și din Ion Minulescu se reproduce, în deschiderea numărului 4, Romanța unui rege asiatic, o badinerie cu recuzită macabră, pe motivul amorului sadic criptat în statuile feminine dintr-un parc, văzute ca „o sută de poeme trăite-n altă lume”. Notabilă e și inserarea, alături de textul minulescian, a poemului Tanit de Iuliu Cezar Săvescu, precursorul simbolist defunct; invocarea lunii, cu reminiscențe eminesciene, turnată
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
serdariul de toate acelea, ce, ca un vinonat într-acéle sfaturi să apăra slabŭ”, era un neperformant într-ale persuaziunii), face pe judecătorul și moralizează („Iară osânda trage la plată...”). în rest „interogatorii”, „confruntări” - jocuri aproape gratuite, declanșate de un anchetator sadic și ineficient (inabil în astfel de situații - pare a spune versatul Iordache Cantacuzino aflând sentință: „Și dacă l-am deșteptat, îndată au dzis: «Au perit-au cei boieri? Ț Și dacă i-au spus că au peritŭ, au suspinat greu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]