460 matches
-
acum să pășească dincolo de „rezolvarea zbuciumului în rit” (găsirea cadavrului și îngroparea rămășițelor pământești), către o treaptă supremă și ultimă, cea a dezvăluirii ucigașilor și a faptei lor. Dar, sigur, nimic nu se explicitează (în acest plan, al modului sadovenian de a fundamenta „mișcarea narativă”) în linii clare și apăsate și nici, iarăși, analiză psihologică nu se face: totuși, sugestia unui astfel de „circuit” subtil al motivației eroinei nu e mai puțin perceptibilă de către cititor și capabilă totodată s-
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
sfârșit, rămâne perfect credibilă, cu tot cu accentul de apogeu dramatic și acel climat special, de superioară „teatralitate”, care marchează distinct finalul: distinct, dar pe temelii consolidate progresiv în articularea epică a textului, care conferă forță sfârșitului și o credibilitate substanțială. Soluția sadoveniană a ieșit, indubitabil, din înfruntarea unor riscuri estetice de felul celor discutate: însă a făcut-o cu o subtilitate viguroasă, nu evitând ciocnirea de asemenea îndoieli și mefiențe, ci primind „provocarea”, „pariul” etc. și câștigând. Caragiale, în Năpasta, a forțat
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ceea ce atacă viața.”3 Imputării de lipsă de stil, ce i s-a adus adesea romancierei, Streinu îi răspunde cu o maximă-paradox: „... e un stil propriu materiei neorganizate pe care o cercetează.”4 Vladimir Streinu a cercetat critic întreaga operă sadoveniană, privită în detaliu și din perspective panoramice, neezitând să proclame geniul scriitorului. Profunzimea unor judecăți egalează în pătrundere intuiția călinesciană: „Sub felurimea și bogăția operei sadoveniene, la mai mare adâncime decât formele ei aparente sau deshumabile cu ușurință, zace stratul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
materiei neorganizate pe care o cercetează.”4 Vladimir Streinu a cercetat critic întreaga operă sadoveniană, privită în detaliu și din perspective panoramice, neezitând să proclame geniul scriitorului. Profunzimea unor judecăți egalează în pătrundere intuiția călinesciană: „Sub felurimea și bogăția operei sadoveniene, la mai mare adâncime decât formele ei aparente sau deshumabile cu ușurință, zace stratul granitic al clasicității scriitorului. Naturalismul descriptiv, individul trăitor 1 Pagini de critică literară, vol. II, p. 187 2 Pagini de critică literară, vol. III, p. 131
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
aspecte de conformație literară există în adevăr și informează geniul lui M. Sadoveanu, dar ele stau pe o latență a geniului său, care latență se află în comunicare cu tiparele neschimbătoare ale lumii.”1 Adresânduse unui posibil cititor al operei sadoveniene, Streinu scrie aceste patetice fraze, pătrunse de o caldă vibrație poematică și de o nostalgie fără leac: „Te vei simți ieșit din beciuri umede, la lumina soarelui, vei crește ascuns contemplând spectacolul epic al virtuților strămoșești, te vei lăsa în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
creatoare. Asemenea tabloului lui Solomon Trismosin, Arborele alchimic care ilustrează cartea a VI-a a Eneidei procesul dus între albedo (Anhise) și nigredo (Silviu) atinge prin Enea îmbrăcat în roșu atingerea pietrei filosofale reprezentată prin creanga de aur, nu cea sadoveniană dar nu foarte departe de aceasta. De multe ori copacul poate fi așezat nu în codrul haosului ci într-o grădină care reprezintă acțiunea ordonatoare a omului asupra naturii și a rațiunii asupra impulsurilor subconștientului. Dar aceasta este adeseori înconjurată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu cârciumăreala, dar vreau să regenerez într-un anume fel spiritul răzeșesc aici, nu departe de Războienii lui Ștefan cel Mare și de Schitul de la Țibucani”, se explică omul de afaceri, care supervizează mai sus de Roman manifestările din ciclul “Sadoveniana” și numeroase lansări de carte. Dar să nu ne eschivăm nici de la cele mai lumești. Drumeții osteniți de volan găsesc aici niște sarmale moldovenești, cum numai la bunica am mâncat. Pentru că Ionică prețuiește bucătăria veche, are grijă să nu lipsească
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
alternanța de a fi duh între sine și poveste pentru ceilalți. Dar tot Lucian Pavel îl reprezintă pe bărbatul care a umplut vidul cultural al unor orașe de provincie cu spectacole intelectuale de prestigiu, aducând acolo unde zicem, din inerție sadoveniană, că nu se întâmplă nimic, de la președinți de Academie, profesoriu universitari sau scriitori români sau străini la oameni politici, senatori și deputați, colegi de breaslă performanți și cunoscuți, foști elevi deveniți personalități în diverse domenii și echipe școlare de olimpici
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
unul din cele mai reprezentative personaje feminine din literatura română. Hanu Ancuței HANU ANCUȚEI - M. SADOVEANU „IAPA LUI VODĂ” rezumat Povestirea „Iapa lui Vodă” face parte, alături de alte opt povestiri, din volumul „Hanu Ancuței”, unul din cele mai importante scrieri sadoveniene de la vremea maturității scriitorului. Volumul a apărut În anul 1928, odată cu alte scrieri ca „Demonul tinereții”, „Împărăția apelor” și „O Întâmplare ciudată”. „Iapa lui Vodă” este prima povestire din cele nouă din volumul amintit. Ea aduce În memoria călătorilor de la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri. E un univers halucinant, o Dacie Felix strămutată într-un ev mediu permanent, o lume a etnografului pur și a psihologiei abisale. Lumea lui Voiculescu e premergătoare lumii sadoveniene, cu mult mai veche decât aceasta, este țara de dedesubt”. N. Manolescu se raporta și el la povestirile lui Voiculescu : « Povestirile lui V. Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
la Editura Polirom (prima ediție a apărut acum 15 aniă, va fi receptat de publicul de astăzi. O sută de ani de zile la Porțile Orientului este un roman parodic în care, așa cum mărturisește autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene“. În Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu definea romanul lui Groșan ca fiind o „reciclare parodică a romanului istoric“. Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzeciști o sursă de structuri narative și a avut, în perioada comunistă, o funcție de „protejare a discursului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și asta care, precum la noi moda romanului „obsedantului deceniu“, va trece. Cu siguranță. O sută de ani de zile la Porțile Orientului a apărut în cea de-a treia ediție la Polirom. În acest roman ați mers „pe structuri sadoveniene“. Cum v-au influențat scrierile lui Sadoveanu? M-au influențat în bine, sper... Am mai spus-o și altădată: îl consider pe Sadoveanu unul din marii scriitori ai secolului XX și m-a enervat și mă enervează („Iritatio facit versus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
versus“, nu?Ă faptul că din cauza pârdalnicului nostru idiom, nu poate fi tradus așa cum ar merita, decât cu mari pierderi. În O sută de ani... am preluat - evident, cu o tentă omagial-parodică la adresa lui - o serie de topos-uri, de „construcții“ sadoveniene, inclusiv la nivelul stilisticii și personajelor specifice autorului Hanului Ancuței, pe care le-am grefat, aluziv, pe o serie de realități din vremea dictaturii, așa cum, de altfel, ați remarcat și dvs. Căci ce-a fost, în fond, Evul Mediu românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă și o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită era considerată vulgară și n-o vorbea nimeni". Nu puteau lipsi nici barbarele lovituri de baltag date în celebrul text sadovenian. ,,Cu ajutorul câinelui, Vitoria Lipan și-a găsit foarte repede zăcămintele soțului,,. Acesta, ,,Nechifor Lipan stătea "pe spate cu fața în jos""... Întradevăr, numai visând pe spate cu fața în jos poți debita elucubrații de genul: ,,Poezia "Sburătorul" de Ion Has
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o imagine semnată de Nicu Stan, cu muzica lui Maurice Le Roux, cu o interpretă italiană, Margarita Lozano, chiar dacă este alb-negru i-a impresionat pe elevii noștri, dar i-a și implicat în a descoperi și înțelege corespondențele cu textul sadovenian. în timpul vizionării filmului, am propus elevilor un exercițiu interesant. Mai întâi, a fost întrerupt sonorul, elevii orientându-și atenția spre limbajul nonverbal, semne, semnale exprimate de actori. Ei și-au notat în scris observațiile constatate. Apoi am întrerupt recepția vizuală
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
îi spun ea preotului Dănilă. Baltagul acesta nu e o armă obișnuită destinată hoților de rând, și de aceea trebuie păstrat neîntinat, pentru că „i pentru altceva”. Nu în ultimul rând, vizionarea filmului îl ajută pe elev să înțeleagă particularitatea stilului sadovenian, acea frază lentă, ceremonioasă, în ritmul basmelor noastre populare. Filmul se termină cu o imagine plină de semnificații: pe cerul nopții, luna îl călăuzește pe Nechifor Lipan spre lumea de dincolo, iar drumul inițiatic parcurs de Vitoria și de Gheorghiță
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
copilărie și trecerea propriu-zisă în adolescență. Acest volum înglobează piese ce nu se distanțează semnificativ de restul literaturii dar își creează primele nuclee mitice personale care vor deveni reprezentative în opera sa. Volumul e structurat în patru cicluri: Liliacul timpuriu, Sadoveniene, Rapsodia pădurii și Primele iubiri. Este evidentă dorința de a trata cât mai multe teme ale actualității imediate și cristalizarea direcțiilor acelei biografii lirice. Tematismul e evident într-o operă care încearcă să reprezinte monografic momentele epocii în poezii ca
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Eminescian este sentimentul integrării în mijlocul naturii feerice în care existența sa se ritualizează devenind un spectacol ciclic, viziunile cosmice de o sobră măreție din Geneza. De Sadoveanu îl apropie sentimentul sublimului în fața naturii, lumea fabuloasă și mută a pădurii. Ciclul Sadoveniene realizează apropierea de Dumbrava minunată prin exploatarea universului infantil. Amplul poem intitulat Mihail Sadoveanu este mărturia unei adorații, Labiș are curajul anulării de sine în fața modelului venerat. Poemul este totodată și semnul unei rupturi, al unei despărțiri inevitabile: drumurile
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
unt și cu baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută, după cum vedem, în spirit sadovenian. Într-o evocare a lui Sadoveanu, elementul biografic propriu absorbției motivului mioritic se arată ridicat deodată în zările unei conștiințe mitologice: „Mi-au mai rămas în minte frânturi din timpuri duse? Treceam tăcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică „pasăre albastră”, basmul cu „fata prefăcută în căprioară” contrastează pluriform cu violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe teme apropiate, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, „bătrînă și nestricată de om”, o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectivă: „Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
discursului "informativ", exemplificat prin reîncadrarea și reconfigurarea textemelor caragialiene în discursul public românesc de după 2000. Capitolul VI se ocupă de comportamentul tuturor celor trei categorii de texteme în discursul "poetic", fenomen ilustrat printr-un studiu de caz desfășurat pe romanul sadovenian Creanga de aur (1933). Ne-am străduit să acoperim, prin această variație de teme și perspective, întreaga "hartă" a planurilor "vorbirii" delimitate în doctrina coșeriană și toate categoriile de texteme pe care urmează să le disociem pe parcursul cercetării noastre. Sub
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
textului, capitolul V va propune o taxonomie a operațiilor textual-discursive și va urmări reinserția textemelor caragialiene în discursul public actual. Ultimul capitol al cărții va încerca să aproximeze o poetică a textemelor, pe care o vom ilustra prin analiza romanului sadovenian Creanga de aur. Capitolul III Textemele din perspectiva lingvisticii elocuționale 1. "Discursul repetat" - categorie a lingvisticii elocuționale 1.1.1. În capitolul de față ne propunem să investigăm textemele din perspectiva lingvisticii elocuționale, așa cum a fost definită aceasta în II
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe când studiul textemelor ca unități semantice presupune un parcurs "de jos în sus". Vom încerca să explorăm, totuși, și primul traseu în următorul capitol al lucrării noastre, unde vom analiza și funcțiile textemelor la nivel macro-textual, cu aplicație pe romanul sadovenian Creanga de aur. Însă, în capitolul de față, ne vom opri cu analiza la nivelul micro-textual, alegând spre exemplificare o singură categorie de texteme (textemele diasemice) și urmărind preluarea și prelucrarea "citatelor celebre" din opera lui I.L. Caragiale în discursul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a adăugat doctrinei integraliste un cadru conceptual și metodologic capabil să explice particularitățile textului literar. Este vorba despre teoria poezei discursive 399, la care vom recurge de-a lungul acestui capitol pentru a identifica și explica sensurilor textemelor din romanul sadovenian. În această privință, e de semnalat, mai întâi, că teoria lui Borcilă se sprijină pe trei disocieri preliminare. 1.1.1. Prima dintre acestea este distincția, preluată din filozofia blagiană a culturii, între metafora lingvistică (plasticizantă, semnificativă, care descrie orizontul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]