460 matches
-
cu toții (uneori mai multe decât sunt) în polemicile pe care le purtăm sau le urmărim. Nu știm, însă, să punem degetul pe rană, să indicăm exact unde greșește preopinentul (sau opinentul) în discursul său. Ne comportăm adică, întocmai ca personajele sadoveniene din specia lui Ionuț Jder. Suntem isteți și abili. De sofisme (de limbaj și, respectiv, extra dictionem) n-am auzit. Sau am auzit vag. Cu atât mai mult ne încurcă (inclusiv în pronunție) sintagme ca ignoratio elenchi ad baculum, sau
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
cu ulceaua, din oca. Ocaua (ne informează imediat autorul "nouăzecist") avea 1,288 litri în Moldova, fiind a zecea parte dintr-o vadră. Comisul Ioniță, om mai umblat, povestește că nemții beau bere, care e un fel de leșie. Convivii sadovenieni se strâmbă recriminator: atunci "să rămână ei cu trinul lor și noi cu țara Moldovei". Personajele caragialiene o dau însă pe bere. Când licoarea nemțească este amestecată imprudent cu cea a pământului strămoșesc (dă-i cu bere, dă-i cu
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
sfânt. Atunci întâia oară am simțit că-mi bate cu grăbire inima pentru ceva scump și tainic. (p. 22). în casa mazilului călătorul nostru afla, de aceea, o aură familiară, lumina cerului Moldovei. Dar iată un citat în inimitabilul stil sadovenian: Și simt și mirosul bun de flori uscate și toată atmosfera prietinească care mi-a pătruns totdeauna sufletul în căsuțe vechi, în umbra livezilor, în colțuri pașnice de țară. Parc-aș fi undeva ,la noi" și în ochii bătrânei tovarășe
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
de când același scriitor a întemeiat prima Societate a Scriitorilor Români din Basarabia. Deci, nu se poate spune că Mihail Sadoveanu e uitat. Ne trezește interesul unei explorări noi. M-am întrebat dacă e momentul unei noi etape în receptarea operei sadoveniene. Nu sunt semnele unei înnoiri considerabile a exegezei. Am rămas la nivelul (foarte bun) al deceniului opt, reprezentat de interpretările lui Nicolae Manolescu și Alexandru Paleologu. Pe tărâmul istoriei literare ar fi însă multe lucruri noi de spus. Biografia lui
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
este făcută de Constantin Ciopraga. Volumul cuprinde însemnări cu un conținut foarte divers, dintr-o perioadă foarte întinsă, începând cu 1906 și terminând în 1956. Avem informații disparate dintr-o jumătate de secol de laborator de creație și de gândire sadoveniene. Editorii au organizat cele 30 de carnete sau caiete în cinci secvențe temporale, nu tematice - și cred că au procedat bine. În prima parte, au grupat reflecții și impresii din anii 1906-1913, cuprinzând însemnări despre oameni și locuri (excursii la
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
179). E intrigat de revoluția literară promovată de Tristan Tzara, aflată clar la antipodul mentalității sale artistice (p. 183-186). Nu uită de Basarabia (p. 189-192), revenită periodic în reflecțiile sale politice și culturale. Partea a treia din volumul de restituiri sadoveniene, datând din anii 1932-1936, cuprinde documentarea istorică despre epoca lui Ștefan cel Mare, șantier al romanului Frații Jderi. Sunt pagini ce în viitor, într-o ediție critică, trebuie atașate acestui roman în dosarul de istorie literară al aparatului critic. Partea
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
în loc de ,creează" și ,ideea"? Sunt convins că Sadoveanu însuși ar fi actualizat ortografia, după cum o dovedesc numeroasele sale preocupări academice în acest domeniu. Exista însă o soluție foarte la îndemână pentru editori: să adopte principiile filologice de transcriere a textului sadovenian, enunțate de Cornel Simionescu în prefața ediției sale critice. Altfel, în ciuda acestor imperfecțiuni de editare, volumul de texte inedite este o încântare pentru sadovenienii obișnuiți (din păcate, din ce în ce mai puțini) și o mină de aur pentru sadovenologi (și ei foarte rari
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
însă o soluție foarte la îndemână pentru editori: să adopte principiile filologice de transcriere a textului sadovenian, enunțate de Cornel Simionescu în prefața ediției sale critice. Altfel, în ciuda acestor imperfecțiuni de editare, volumul de texte inedite este o încântare pentru sadovenienii obișnuiți (din păcate, din ce în ce mai puțini) și o mină de aur pentru sadovenologi (și ei foarte rari).
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
1688, fie ale Psaltirii lui Dosoftei. Al. Andriescu invocă uneori traduceri din Biblia de la 1914 care îi va fi stat la îndemână poetului, iar această erudiție a referințelor aduce lumină în situații argheziene insolite. Mitografia biblică se regăsește în imaginarul sadovenian din romanele Demonul tinereții și Frații Jderi, cel mai atent investigate de critic (p. 240-275). Prozatorul a fost și un traducător excepțional al psalmilor, pe care i-a introdus uneori fragmentar în cărțile sale. Relieful lui Ștefan ca personaj este
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
analizate critic, înrâurirea tuturor a fost identificată în creația literară și intelectuală a scriitorilor luați în considerare. Alt atu deținut de exeget îl constituie talentul literar. Talentul literar însuflețește evocările și conferă un patos abstract construcțiilor de idei. Un sentimentalism sadovenian, o nostalgie a lumii de altădată caracterizează scrisul lui Z. Ornea, care pare să aibă drept motto vechea întrebare retorică ubi sunt qui ante nos. Istoricul literar folosește cu iscusință și cu simț artistic cuvinte și expresii românești care și-
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
care pregătește și, în același timp, anunță literatura care va să vină. Toate acestea sunt cadrul care face posibile micile preludii anunțând simfoniile viitorului: versuri care sună eminescian la Dosoftei sau Asachi, peisaje macedonskiene la Alecsandri și Bolintineanu, ample viziuni sadoveniene la Bălcescu ș.a. Plecând de la aceste premise, este evident că studiul lui Bogdan Crețu are o bătaie încă mai mare decât aceea, oricum foarte importantă, a reconstituirii imaginarului cantemirian și a identificării realităților pe care el se sprijină. Întrebarea esențială
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
Înainte de a răspunde, trebuie să spun câteva cuvinte despre antologia publicată de Editura Polirom, Ochi de urs și alte povestiri. Tânărul critic Marius Chivu, din cea mai recentă serie de cronicari literari, a realizat o selecție de douăzeci de povestiri sadoveniene, amplificând o mai veche antologie a lui Nicolae Manolescu, Zece povestiri, apărută în 1974, la Editura Minerva. Așa se explică de ce figurează alături cele două nume, în alcătuirea noii antologii. Marius Chivu a păstrat aceleași criterii: pe lângă reușita estetică, independența
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
mai tânărul critic să fi dat aceste informații despre sumarul antologiei la care se raportează și să-și fi motivat mai clar sensul amplificării ei. Altfel, și în prefață, Marius Chivu preia în mod deschis interpretarea manolesciană despre deplasarea prozei sadoveniene înspre livresc și "utopia cărții", exemplificată prin ultimele povestiri cuprinse într-o antologie bine alcătuită. E lăudabil exercițiul de apropiere a lui Marius Chivu de unul din marii noștri clasici, într-o vreme în care tinerii noștri critici aflați în
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Creangă la Voiculescu și Bănulescu, dar nu are egali. E o banalitate să afirmi despre Mihail Sadoveanu că e un maestru al povestirii. Dovezile sunt la îndemână cu duiumul. E un loc comun nedislocabil. De aceea o antologie a povestirii sadoveniene ne plasează imediat în miezul operei. Problema receptării noastre de azi e dacă stilul și temele povestirii sadoveniene mai prezintă suficient interes. În finalul prefeței, Marius Chivu își exprimă temeri justificate: "Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
e un maestru al povestirii. Dovezile sunt la îndemână cu duiumul. E un loc comun nedislocabil. De aceea o antologie a povestirii sadoveniene ne plasează imediat în miezul operei. Problema receptării noastre de azi e dacă stilul și temele povestirii sadoveniene mai prezintă suficient interes. În finalul prefeței, Marius Chivu își exprimă temeri justificate: "Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său" (p.
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
gândim că în literatură nu e absolut necesar să regăsim lumea noastră, ci, tocmai dimpotrivă, uneori avem nevoie să ne proiectăm într-o ficțiune neobișnuită, insolită, cu alte reguli și cu altă atmosferă decât cele ale vremii noastre. Iar proza sadoveniană oferă ocazia de a ne instala într-o ficțiune compensatorie, într-o lume cu altfel de relații umane. Să luăm spre cercetare, așa cum am promis, modul cum iubesc personajele sadoveniene. Detaliile, la care nu mă pot opri aici decât puțin
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
cu altă atmosferă decât cele ale vremii noastre. Iar proza sadoveniană oferă ocazia de a ne instala într-o ficțiune compensatorie, într-o lume cu altfel de relații umane. Să luăm spre cercetare, așa cum am promis, modul cum iubesc personajele sadoveniene. Detaliile, la care nu mă pot opri aici decât puțin, au savoarea lor. Nu pot evita în comentariu alunecarea în frivolitate, de care Sadoveanu e aproape întotdeauna străin. În Hanul Boului, boierul Dumitrașcu povestește cum s-a rătăcit la vânătoare
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
în amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor". Scenariul cuceririi e tipic pentru relațiile umane sadoveniene. Femeia are inițiativa ispitirii: Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
66), iar sentimentele se instalează într-o "boală grabnică, arzătoare și dulce, care - după cum recunoaște boierul - mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire!" (p. 67). Privirea aprinsă declanșează toate iubirile sadoveniene. Nu mai insist asupra deznodământului tragic. Femei aprige, care își cuceresc, își subjugă bărbații și pot face chiar crimă pentru iubirea lor, există în toată proza sadoveniană. Prozatorul pune în patima lor ceva diavolesc. Așa este Anița din O istorie
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
din două vorbe, dintr-o privire!" (p. 67). Privirea aprinsă declanșează toate iubirile sadoveniene. Nu mai insist asupra deznodământului tragic. Femei aprige, care își cuceresc, își subjugă bărbații și pot face chiar crimă pentru iubirea lor, există în toată proza sadoveniană. Prozatorul pune în patima lor ceva diavolesc. Așa este Anița din O istorie de demult, așa este și hangița din Povestea cu Petrișor, așa este, în fond, cu tot destinul ei nefericit, și Haia din Haia Sanis, nepotolită până nu
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Roxelana, din proza care-i poartă numele: Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii" (p. 439). În povestirile sale de dragoste, Mihail Sadoveanu nu pune cenzură senzualității, dar pune severă cenzură sexualității. Bărbații sadovenieni se îndrăgostesc brusc, în funcție de felul în care privesc femeile. În nota specifică de spiritualizare a patimii, ochii aprinși și sprâncenele arcuite ale femeii sunt părțile cele mai atrăgătoare și mai grăitoare pentru bărbat. În descrierea corporală, Sadoveanu nu coboară mai
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
vreme de un deceniu și mai bine, Sadoveanu nu debutase. Nu putem intra în pielea cititorilor de la 1900, dar e sigur că lor li se vor fi părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc. Nouă astăzi ni se par sadoveniene. E un caz de epigonism paradoxal. Neșansa îl urmărește pe Agârbiceanu până târziu. Romanul Arhanghelii, cu care se încheie în 1914 prima parte a operei, roman solid realist, e reținut de istoria genului la noi ca o verigă între Mara
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
și unul din clasicii literaturii universale. Tradus cum se cuvine, ar fi mai impresionant decît mulți scriitori proveniți, ca și el, din literaturi în limbi fără circulație, dar care s-au bucurat de succes în Occident. Vastitatea și profunzimea operei sadoveniene sînt incomparabile, ca și umanismul cu care scriitorul contemplă credințele, speranțele, deziluziile, pasiunile și tragediile individului și ale societății din suta de ani care s-a încheiat.
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
Ion Simuț În programul său expansiv, întru totul lăudabil, de promovare a literaturii române, Editura Polirom a deschis o linie și pentru valorile clasice ale romanului, prin colecția "Canon", inițiată în 2004. Prima apariție a fost o selecție din povestirile sadoveniene. A doua alegere s-a oprit la Rusoaica lui Gib I. Mihăescu, datând din 1933, cel mai strălucit an al romanului românesc. Bucurându-se de șase ediții până în 1943, deci timp de un deceniu, a înregistrat un succes notabil de
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
balcanic (evrei, turci, armeni, chinezi chiar) apare la Sadoveanu cu o notă extrem de particulară: "Specificul textului cu tematică orientala este dat de caracterul sau subiectiv-polemic prin care naratorul își structurează narațiunea și o controlează printr-o regie mediata ideologic. Personajele sadoveniene de acest tip sunt caracterizate prin însăși naționalitatea lor. Un statut aparte îl are occidentalul, alteritatea absolută, complet neintegrat, purtând titlul generic de "neamț"; ocupația este cea care definește în acest caz: "Neamțul e mașinist, morar sau doftor". Cu totul
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]