382 matches
-
adnotării suplimentare față de opiniile unor autori considerați puțin „demodați”. Analiza tehnicii alergării de viteză, în general, dar mai alea în cazul probei de 100 m.(n.a.), necesită luarea în considerație a faptului că mișcarea de deplasare se realizează în plan sagital, aspect evidențiat și de specialistul australian Jess Jarver (2007). Această caracteristică fundamentală presupune respectarea cu strictețe a următoarelor aspecte: 1. Traseul de deplasare a picioarelor și brațelor trebuie să fie strict spre înainte, nu spre exterior sau interior; 2. Înaintarea
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
agățare-tracțiune a părții anterioare („pingea”) a tălpii, în momentul luării contactului cu solul și în al treilea rând prin amplificarea forțelor verticale de propulsie. Toate acestea contribuie la mărirea vitezei de deplasare a alergătorului, printr-un traseu sinusoidal în plan sagital descris de centrul de masă al corpului (CMC) și printr-un contact cu solul mai ferm ce poate contracara acțiunea forței de gravitație. Punctul cel mai de sus este atins de CMC la mijlocul fazei de zbor, iar punctul cel mai
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
In respirația obișnuită (bazală, de repaus) domul diafragmatic se mișcă cu ~1 cm, dar în cursul inspirului sau a expirului forțat excursia diafragmului poate ajunge la 10 cm. Când diafragmul se contractă el își micșorează curbura (în plam frontal și sagital), adică se aplatizează spre cavitatea abdominală și astfel crește diametrul vertical al toracelui, în timp ce conținutul abdominal este împins în jos. (fig. 69). In același timp marginile coastelor se mișcă în sus și înafară datorită contracției mușchilor intercostali, astfel încât are loc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
stângi sunt disecați către inferior. Se identifică și se secționează artera splenică, la nivelul originii sale din trunchiul celiac [46]. Disecția posterioară Se identifică vena splenică, la nivelul joncțiunii cu VMS și se secționează. Disecția se continuă într-un plan sagital, către posterior, până se identifică flancul stâng al AMS. În acest moment sunt evidențiate flancul stâng al trunchiului celiac și al AMS. Se va exciza țesutul adipos și limfatic situat anterior de aortă dintre aceste 2 artere. Se va identifica
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
angiografie convențională. Imaginile clare permit o evaluare a diagnosticului stenozelor în ramurile colaterale și examinarea cu acuratețe a lumenului. REZONANȚA MAGNETICĂ NUCLEARĂ Rezonanța magnetică nucleară oferă o serie de avantaje asupra tomografiei computerizate. În mod esențial, permite realizarea de secțiuni sagitale alături de cele coronale și utilizează o substanță de contrast netoxică (gadoliniul). RMN este în mod special avantajos pentru evaluarea disecției aortice, a colecțiilor lichidiene din jurul unor grafturi prealabile, a pereților aortici și a țesuturilor înconjurătoare. De asemenea, RMN este util
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
o mai bună înțelegere a relațiilor anatomice complexe. Astfel aplicarea RMN permite medicului același tip de informații ca CT, cu unele avantaje suplimentare în evaluarea fluxului sanguin, funcției cardiace și competenței valvulare. În plus, pot fi obținute imagini transverse, coronale, sagitale și oblice. Tennant și colaboratorii [1,4] au comparat ultrasonografia, CT cu contrast și RMN la 79 pacienți cu anevrism infrarenal și au găsit că RMN a fost metoda cea mai fidelă pentru aprecierea nivelului arterelor renale, dacă anevrismul se
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
mare parte a cutiei craniene. Condilii occipitali au aproape o poziție orizontală, în timpul zborului capul rămâne într-o poziție perpendiculară față de coloana vertebrală. Pe linia medio-dorsală a cutiei craniene, la locul de unire a parietalelor, se găsește o ridicătură - creasta sagitală, iar pe marginile externe ale regiunii occipitale se găseștecreasta occipitală. Coloana vertebrală: Este formată din: 7 vertebre cervicale, 11 - 12 vertebre dorsale, 5 - 7 vertebre lombare, 3 - 4 vertebre sacrale și până la 15 vertebre codale. Unele vertebre cervicale și dorsale
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
10 mm grosime 4 la unire sau separate de 5 mm. secțiunile mai fine pot fi realizate pentru a ameliora rezoluția spațială. De la bifurcația aortei până la originea arterei femurale comune secțiunile sunt spațiate la 10-15 mm. Pot fi reconstituite imagini sagitale, transversale și oblice din datele provenite din secțiunile computer-tomografice. De asemenea au fost dezvoltate sisteme 3D care oferă o sensibilitate de 96.8%, o specificitate de 95% și o acuratețe de 96% pentru stenozele/ ocluziile arterelor native sau a grefelor
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
pentru supravegherea grefoanelor (în special pentru complicații, ex. infecții). Ca și TDM se bazează pe analiza computerizată pentru analiza pe secțiuni tomografice subțiri furnizând excelente detalii anatomice cu rezoluție spațială < 1mm. Față de TDM oferă însă imagini în trei planuri: transversale, sagitale și coronale pe baza cărora se pot efectua studii CFD. Avantaje Dezavantaje tehnică neinvazivă; calitatea examenului alterată (segment aorto-iliac) prin artefacte de origine respiratorie sau prin peristaltismul intestinal; absența radiațiilor ionizante; imagini fals pozitive create de fluxul turbulent confundat cu
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
diametru circular de 1.72 cm la nivelul arterei mezenterice inferioare și apoi prezintă o secțiune elipsoidală cu axa mare de 1.53 cm și axa mică de 1.3 cm la bifurcația aortei, modelul nu este simetric față de planul sagital, artera renală stângă fiind situată mai distal față de artera renală dreaptă 47. Pot fi realizate modele 1D, 2D, 3D sau 4D (3D + timp). Modelarea 1D în sistemul arterial uman a fost inițiată de către Leonhard Euler (1775) prin derivarea unor ecuații
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
repere de pe același dinte, cel situat spre linia mediană va fi numit mezial iar cel posterior - distal. Pentru a ne crea imagini spațiale în descrierea arcadelor dento-alveolare și a tuturor elementelor sistemului stomatognat, vom denumi cele trei planuri ale spațiului: - sagital - orientat vertical, antero-posterior (meziodistal): frontal - orientat vertical - supero-inferior și transversal - orientat orizontal, stânga - dreapta. Întotdeauna se apreciază proiecția pe plan a detaliului morfologic raportat la un reper. CAPITOLUL 3 ODONTONUL Un dinte și elementele sale de susținere formează odontonul. Odontonul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
individuală a detaliilor morfologice corono-radiculare, de arcadă și de ocluzie încât se pot individualiza ca amprentele digitale. Se utilizează aceiași termeni de orientare spațială: - în sens vertical: ocluzal, incizal, cervical, apical; - în sens orizontal - transversal stânga-dreapta: vestibular, oral; - în sens sagital, mezial, distal. Dacă dorim să precizăm localizarea detaliului pe coroană, rădăcină sau porțiunea corono-radiculară a dintelui, putem utiliza fracțiunile matematice (doimea, treimea, șeptimea etc.) din volumul respectiv, de exemplu - fața vestibulară în treimea mezio-ocluzală, fața mezială în treimea ocluzo-vestibulară. Dimensiunile
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
și molari) reprezintă extremitatea lor liberă. Privită în sens ocluzal, toată suprafața dentară vizibilă și care este delimitată de ecuatorul anatomic se definește ca “arie ocluzală totală”. O linie care unește vârful cuspizilor cu muchiile crestelor marginale prin crestele cuspidiene sagitale delimitează un perimetru central numit și “arie ocluzală internă”' sau “fața ocluzală propriu-zisă” (Fig. 29). Între aria ocluzală internă și suprafața ocluzală totală se desfășoară “aria ocluzală externă”. Aria ocluzală, alias suprafața ocluzală internă, are 60% din diametrul vestibulo-oral maxim
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
elemente de întărire a zonei pe care se plasează. Ele sunt: - creste cuspidiene - creste intercuspidiene - creste marginale. Crestele cuspidiene sunt de două tipuri: creste principale și creste accesorii. Cele principale separă fețele piramidei cuspidiene și, după orientarea lor, sunt: creste sagitale (meziodistale) și crestele transversale (ocluzo-vestibulare). Crestele sagitale sunt angulate la vârful cuspidului și se compun din panta mezială și panta distală. Separă versanții cuspidieni ocluzali de cei vestibulari, respectiv orali, și, în extenso, fața ocluzală de fața ocluzală externă. Crestele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
se plasează. Ele sunt: - creste cuspidiene - creste intercuspidiene - creste marginale. Crestele cuspidiene sunt de două tipuri: creste principale și creste accesorii. Cele principale separă fețele piramidei cuspidiene și, după orientarea lor, sunt: creste sagitale (meziodistale) și crestele transversale (ocluzo-vestibulare). Crestele sagitale sunt angulate la vârful cuspidului și se compun din panta mezială și panta distală. Separă versanții cuspidieni ocluzali de cei vestibulari, respectiv orali, și, în extenso, fața ocluzală de fața ocluzală externă. Crestele transversale, vestibulo-orale, respectiv ocluzo-orale sunt angulate la
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fața ocluzală externă. Crestele transversale, vestibulo-orale, respectiv ocluzo-orale sunt angulate la vârful cuspizilor și separă versanții cuspidieni în meziali de cei distali. Creasta transversală este mai bine exprimată pe versantul ocluzal, de unde și denumirea de “esențială”, și după ce intersectează creasta sagitală în vârful cuspidului se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Crestele accesorii constituie extremitățile libere ale lobului. Se evidențiază uneori pe versanții ocluzali ai cuspidului, au un gabarit mai mic și se plasează mezial și distal de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ocluzale și șanțuri axiale situate pe fețele verticale vestibulare și orale. Șanțurile ocluzale se împart, la rândul lor, în: șanțuri principale ( Fig. 34), intercuspidiene și șanțuri secundare. Șanțurile intercuspidiene situate la separarea dintre cuspizii vestibulari și cei orali, au direcție sagitală mezio-distală și se definesc prin numele de “șanț principal ocluzal mezio-distal”. Când separă cuspizii distali de cei meziali, vor avea o direcție vestibulo-orală și se vor denumi “șanț principal vestibulo-oral” (ocluzo-vestibular, respective ocluzo-oral). În dispunerea lor, șanțurile principale intercuspidiene au
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mare ca premolarul 1 cu 0,1 mm, molarul 2 temporar fiind mai mare ca premolarul 2 cu 1,6 mm. Acest fapt conduce la concluzia că maxilarul ar trebui să crească cu cel puțin 2,8 mm în plan sagital pentru a nu apărea înghesuire dentară până la nivelul molarilor de 6 ani. Mandibular, dimensiunea dinților temporari este de asemenea mai mică decât a dinților definitivi, cu excepția molarilor mai mari decât succesionalii lor, premolarii. Diferența între diametrele mezio-distale ale acestora este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Rădăcinile sunt mai subțiri și mai ascuțite. Comparativ cu dimensiunile coroanei, rădăcinile dinților temporari sunt mai mari decât raportul coroană/rădăcină la dinții permanenți. La nivel frontal rădăcinile sunt orientate spre distal, ca urmare a creșterii arcadei alveolare în sens sagital, iar la nivel molar sunt și divergente, deoarece cuprind între ele coroanele în formare ale succesionalilor. Camera pulpară este mai voluminoasă comparativ cu dimensiunea coroanei față de dinții permanenți. În regiunea cervicală camera pulpară prezintă un intrând corespunzător crestei de smalț
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cervicală, vestibulară și orală), sunt convexe, cu maximum de convexitate în treimea vestibulară și la unirea treimii ocluzale cu treimea medie. Fața ocluzală are formă de patrulater și prezintă doi cuspizi de dimensiuni particulare pentru fiecare premolar, eu creste cuspidiene sagitale, esențiale și secundare bine exprimate; separați prin șanțul intercuspidian mezio-distal; 2 fose marginale și două creste marginale (mezial și distal). Sunt dinți monoradiculari, cu excepția premolarului 1, biradicular, cu rădăcinile aplatizate mezio-distal. Camera pulpară este voluminoasă, cu câte două coarne pulpare
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Aceștia sunt separați prin șanțul intercus-pidian, în linie dreaptă, cu orientare mezio-distală, situat mai aproape de marginea palatină. Șanțul intercuspidian se termină proximal în două fose, mezială și distală, delimitate la exterior de crestele marginale proximale, care se unesc cu crestele sagitale ocluzale ale celor doi cuspizi, delimitând depresiunile feței ocluzale. Fosele au formă triunghiulară, cea mezială fiind mai mare ca cea distală. Rădăcina - în 65% din cazuri, premolarul 1 maxilar are două rădăcini, situate vestibular și palatinal. Rădăcina vestibulară este mai
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
și la joncțiunea treimii ocluzale cu cea medie, în sens cervico-ocluzal. Fața ocluzală are un contur ce se încadrează într-un patrulater cu unghiuri rotunjite. Marginea vestibulară este mai mare ca cea linguală și, ca și marginea linguală, reprezintă crestele sagitale (ocluzale) ale cuspizilor. Marginile proximale sunt convergente spre lingual, marginea mezială fiind mai mare ca cea distală. Relieful poate prezenta două variante morfologice: -cu doi cuspizi, cel vestibular fiind mai mare ca cel lingual, separați printr-un șanț intercuspidian cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
feței ocluzale se înscrie într-un paralelogram cu diametrul maxim situat între cuspidul mezio-vestibular și disto-palatinal. Unghiurile mezio-palatinal și disto-vestibular sunt obtuze, iar cele mezio-vestibular și disto-palatinal sunt ascuțite. Marginea vestibulară a feței ocluzale este convexă, bilobată și corespunde crestelor sagitale de smalț ale cuspizilor vestibulari. Marginea palatinală este de asemenea bilobată, dar cu partea mezială de două ori mai mare decât cea distală. Marginea vestibulară față de cea palatinală este convergentă spre distal. Marginea mezială este cea mai mare, formează cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este asemănătoare celei meziale dar are dimensiuni mai reduse. Relieful are o convexitate mai accentuată vestibulo-oral și cervico-ocluzal. Conturul feței ocluzale se înscrie într-un trapez cu baza mare vestibular, delimitat de următoarele margini: -marginea vestibulară este alcătuită din crestele sagitale ale celor trei cuspizi vestibulari; -marginea linguală alcătuită din crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali, întrerupte de depresiunea șanțului de descărcare intercuspidian; -marginile proximale sunt ușor curbe și convergente spre lingual, cea distală fiind mai scurtă și mai convexă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
o convexitate mai accentuată vestibulo-oral și cervico-ocluzal. Conturul feței ocluzale se înscrie într-un trapez cu baza mare vestibular, delimitat de următoarele margini: -marginea vestibulară este alcătuită din crestele sagitale ale celor trei cuspizi vestibulari; -marginea linguală alcătuită din crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali, întrerupte de depresiunea șanțului de descărcare intercuspidian; -marginile proximale sunt ușor curbe și convergente spre lingual, cea distală fiind mai scurtă și mai convexă ca cea mezială. Relieful feței ocluzale este deosebit de complex, fiind reprezentat
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]