73,712 matches
-
a fost trecerea de la Cehov la Gogol? - Alegerea de a monta „Căsătoria” îmi aparține. Îmi place piesa foarte mult și cînd am văzut că personajele coincid ideal cu actorii care au jucat în „Unchiul Vanea”, nu am stat pe gînduri. - Sala Izvor de la Bulandra, unde ați montat și primul spectacol, a fost renovată. Influențează aspectul sălii asupra unui spectacol? - Îmi puneți o întrebare bună, dar nu știu răspunsul. Cred că da. Nu pot să explic cum influențează acum sala asupra a
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
place piesa foarte mult și cînd am văzut că personajele coincid ideal cu actorii care au jucat în „Unchiul Vanea”, nu am stat pe gînduri. - Sala Izvor de la Bulandra, unde ați montat și primul spectacol, a fost renovată. Influențează aspectul sălii asupra unui spectacol? - Îmi puneți o întrebare bună, dar nu știu răspunsul. Cred că da. Nu pot să explic cum influențează acum sala asupra a tot ce facem noi pe scenă, dar se simte că există o influență. În teatrul
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
pe gînduri. - Sala Izvor de la Bulandra, unde ați montat și primul spectacol, a fost renovată. Influențează aspectul sălii asupra unui spectacol? - Îmi puneți o întrebare bună, dar nu știu răspunsul. Cred că da. Nu pot să explic cum influențează acum sala asupra a tot ce facem noi pe scenă, dar se simte că există o influență. În teatrul rusesc se spune „pereții care respiră”, ceea ce înseamnă că pînă la noi mulți mari artiști au respirat pe scenă, s-au bucurat, s-
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
de așa-zisul teatru american sau de așa-zisul teatru rusesc. Teatrul bun nu are naționalitate. Am avut discuții cu producători americani, care mi-au spus că spectatorul din America nu stă mai mult de o oră și jumătate în sală și că atîta trebuie să dureze un spectacol. Eu cred însă că, dacă spectacolul e bun, e viu, spectatorul american e la fel ca spectatorul rus sau cel finlandez, cel român etc. Dacă este interesant, el stă în sală și
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
în sală și că atîta trebuie să dureze un spectacol. Eu cred însă că, dacă spectacolul e bun, e viu, spectatorul american e la fel ca spectatorul rus sau cel finlandez, cel român etc. Dacă este interesant, el stă în sală și trei ore. Acolo, în America, mă cuprinde uneori panica, dacă nu cumva pierd sentimentul a ceea ce este teatru bun și ce este teatru prost. Pentru asta am inventat, cu viclenie, un simplu truc: vin și lucrez în Europa, să
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
articol mai vechi din România literară și apoi în Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Ed. Humanitas, 2003, cap. Atât de aproape, pp. 69-80), o victorie asupra prejudecăților publicului, la un an de la celebrul proces D.H. Lawrence pentru Amantul doamnei Chatterley din sala Roxy. Totuși, la 1934, când în revista Vremea se publică fragmente din romanul Ambigen al lui Octav Șuluțiu, cartea va fi interzisă de Ministerul Instrucțiunii Publice și nu va apărea decât în 1935, însoțită de o postfață cu valoare de
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
Căci jazz-band-ul sună tare Johnny Walker ni se suie drept la cap, Doamna mea și-a inserării Este Îngerul Iertării Jartiera-i poartă lumea drept ciorap Cei ce beau, cei ce dansează Din priviri o desenează Și viorile străfulgera în sală, Dame bluzele-si sfîșie Polka e o nebunie Partenerii se tot schimba Raiu-n iad ți se preschimba E oră închiderii, ora finală. Sîntem singuri și romantici Cidrul curge-n stropi tomnatici Sfîntul Duh întreabă de friptură Luna-noata dezbrăcată Noaptea
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
clasele primare și gimnaziale, aveam un profesor de matematică, domnul Runcu, cu care făceam geometrie și algebră, și care, din cînd în cînd, ne spunea glume. Era un om minunat. Eu rîdeam atît de tare încît se auzea peste trei săli de clasă, deși zidurile sînt groase de un metru douăzeci, pentru că școala este un vechi castel transformat. Pe urmă, mi-a pierit pofta de rîs. D.P.: Ce și cine te mai face astăzi să rîzi, totuși? M.P.: Ce mă face
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
bîlci, din lut, verzi, galbeni, mov:/ creșa familiei Dimov,/ a cărei grijă, dintr-un vraf/ de griji, era să-i șteargă zilnic,/ cu pămătuful de un praf/ tot mai cenușeresc și silnic,/ dar care, prins în cîte-un spot/ ( ca-n săli de cinematograf/ provincial sau periferic),/ puteau să dănțuie feeric,/ cum numai pulberile pot,/ și să înlănțuie istoric/ corpuscular-ondulatorii.../ Cît despre amintiți cuci,/ sclipeau de curățenie, însă,/ rugoși, pe-alocuri, ca un tuci,/ se ponoseau de pudra strînsă/ în pori, în
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
granițele țării. Ceea ce distinge critica lui Eugen Simion este judecata cumpănită și limpede. Nu vom stărui niciodată îndeajuns asupra acestei însușiri." În cuvântul său - emoțonant - Eugen Simion își schițează o autobiografie spirituală. Cunoscutul pictor Constantin Berdilă (autor al mozaicului de la sala de gimnastică "Nadia Comăneci) îi dăruiește sărbătoritului un portret. Fotograful dintotdeauna al manifestărilor culturale de la Onești, G. Fornica-Livadă, ia neobosit instantanee. Tot 20 iunie, ora 1930. Se vizitează Expozița lui Constantin Berdilă, care este cuceritor nu numai ca artist, ci
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
nu numai ca artist, ci și ca om. Urmează un recital poetic în Aula Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti". Citesc din textele lor Dumitru Buzatu, Constantin Th. Ciobanu, Alexandru Dumitru, Dan Sandu, Viorel Savin, Cassian Maria Spiridon (aplaudat după fiecare poem). Sala este cuprinsă de emoțe la aparița pe scenă a marii poete Ileana Mălăncioiu. Versurile ei sunt ascultate cu evlavie, ca un mesaj din care nu trebuie să se piardă nici un cuvânt. Un succes remarcabil are, apoi, recitalul violonistului Șerban Lupu
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
există, răspunde el încet de tot. OBLOMOVISMUL! Șopti el. (Ivan Alexandrovici Goncearov - OBLOMOV) În mijlocul acestui iunie canicular, sufocant și deprimant, am văzut spectacolul OBLOMOV. La Bulandra. Știam că este ultima reprezentațe din această stagiune, știam că este foarte cald la sala TOMA CARAGIU, dar, în același timp, așteptam acest spectacol și n-am vrut să mai amîn. Din multe motive. Pentru Alexandru Tocilescu, în primul rînd. Mă interesa cum va face trecerea de la o poveste japoneză, la una rusească, de la subtilitățle
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
acest proiect. Nașterea lui n-a fost ușoară. Și nici perioada de gestațe. Am crezut, la un moment dat, că tot felul de obstacole se așează în fața lui Oblomov. Și că ele vor fi de nedepășit. Cînd am intrat în sală, m-am bucurat că temerile mele au fost spulberate și că, la capătul îndoielilor se găsește acest spectacol. Un spectacol care te țne în atmosfera lui mult după cele patru ore cît durează, care te incită să vorbești despre el
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
misterul pe scenă. De la început și pînă la sfîrșit. Lumină caldă, filtrată, cîteva fascicole care străpung perdelele grele, lumina lumînărilor, sfeșnicelor, felinarelor. Jocul cu umbra-lumina-întunericul-consistențele diferite ale corpului, obiectelor, materialelor este răvășitor și straniu, totodată. În opțunea lui Buhagiar, scena sălii Toma Caragiu devine rotundă. Este un fel de farfurie cu patina vremii și a vremurilor desenată pe ea. Marginile sînt trotuarele de lemn din Sankt Petersburgul jumătăți de secol nouăsprezece, sînt aleile din parc, locurile promenadei, exterioarele, cum se spune
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Oblomov? S-a cuibărit la mine în suflet. Și parcă încape acolo toată Rusia, tot Sankt Petersburgul cu trotuarele lui de lemn, toate iubirile rostite sau nu, îngrijite sau nu din lumea asta, și disperările. Și Casta Diva. Teatrul Bulandra (sala "Toma Caragiu): "Oblomov" după Goncearov. Scenariul: Mihaela Tonița-Iordache. Un spectacol de Alexandru Tocilescu. Decor și costume: Dragoș Buhagiar. Distribuța: Mihai Constantin, Sebastian Papaiani, Virginia Mirea, Mihai Verbițchi, Luiza Cocora, Șerban Cellea, Constantin Ghenescu, Gheorghe Ifrim, Șerban Pavlu și Irina Petrescu
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Cristian Teodorescu Există de vreo doi, trei ani în România un campionat național al jocurilor pe computer. Povestea asta s-a născut la noi pornind de la sălile de asemenea jocuri care s-au tot înmulțit în ultimii ani. Vezi în ele de la puști de 10 ani pînă la adulți care se apropie de 50. Cunosc nu știu căte asemenea săli, aflate în mai toate cartierele Bucureștiului. Dacă
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
s-a născut la noi pornind de la sălile de asemenea jocuri care s-au tot înmulțit în ultimii ani. Vezi în ele de la puști de 10 ani pînă la adulți care se apropie de 50. Cunosc nu știu căte asemenea săli, aflate în mai toate cartierele Bucureștiului. Dacă vă trece prin cap că aș fi unul dintre acești jucători, regret să vă dezamăgesc. Unul dintre băieții mei participă la acest campionat. E o lume care s-a organizat din aproape în
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
este de la sine înțeles că prietenul nostru va efectua cercetări spre a-l afla, iar de aici pentru cititor începe o perioadă de neliniștită așteptare, ce-i va fi răsplătită. Excelenta nuvelă ne reamintește acea biserică din Copenhaga unde alături de sala de rugăciune se mai afla o alta, de închisoare; de acolo, printr-un sistem de găuri în zid, cotite, deținuții îl puteau vedea și auzi pe preot, numai pe el. Într-un asemenea sistem de ochire prin unghi operează și
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
cucerit Palme d’Or, în ’87 (ceea ce de atunci nu i s-a mai întîmplat nici unui film francez). Departamentul de istorie al festivalului furnizează imagini de la festivitatea de premiere de atunci, cu Catherine Deneuve înmînîndu-i trofeul lui Pialat, în huiduielile sălii. Dacă voi nu mă iubiți, nici eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
întîmplat nici unui film francez). Departamentul de istorie al festivalului furnizează imagini de la festivitatea de premiere de atunci, cu Catherine Deneuve înmînîndu-i trofeul lui Pialat, în huiduielile sălii. Dacă voi nu mă iubiți, nici eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a dăruit-o Maurice, atunci ") și de mînă cu un puști de nici zece ani
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
8 mai, o zi de vară torida, ca în luna lui cuptor. O pasiune comună există: pinguinul Apolodor din cele două cărți scrise de Gellu Naum. Membri entuziaști, de asemenea, între 4 și 80 de ani. Un spațiu de întîlnire: sală Prometheus. Un organizator: Editură Humanitas Educațional care a retipărit Cărțile cu Apolodor în condiții grafice extraordinare. Un moderator: Ioan Ț. Morar. După lansarea cărților, la care au vorbit Doamnele Lyggia Naum, Rodica Zafiu și Directoarea Editurii Humanitas Educațional, Dana Papadima
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
așa se face literatura, recurgînd la un mod de exprimare cît mai nefiresc. Artificialitatea stridentă a scrisului său distrage însă atenția cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov și cravata portocalie ale unui conferențiar produc rumoare în sală și perturbă audierea conferinței". Pe aceeași linie a hazului involuntar, Cristeian Petre Argeș ne bombardează cu "vești dătătoare de fiori" cum ar fi:" «Ceas de seară,/ castanele ochilor/ pe nimic nu mai lunecă». Ne închipuim, cu groază, că, înaintea ceasului
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
senzualitate în Habanera, Chimène din Le Cid (Massenet) bulversează prin tragism în aria Pleurez mes yeux, în timp ce Rosalinde ( Die Fledermaus de Johann Strauss) cântă ceardașul Klänge der Heimat cu autentică pulsație ritmică și nerv. Toată această adâncă implicare, evidentă în sala de concert, are rara virtute de a se menține în audiția pur sonoră. Minuțiozitatea construcției înaripează, personajele capătă viață, vocea plutește suveran. Cu o abordare repertorială atât de largă la un asemenea înalt voltaj dramaturgic, Mariana Nicolesco își validează atributul
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
pe măsură: Festivalul Filmului European. Dar, parcă nicicînd darurile nu au fost mai bogate, ca în acest an: 28 de filme din 18 țări, spre delectarea spectatorilor, nu doar, bucureșteni, ci și timișoreni și ieșeni. Un spectacol de gală la Sala Palatului cu "Pianistul". Și, mai ales, Roman Polanski două zile la București ( mulțumim Delegației Comisiei Europene la București, mulțumim Ambasadei Franței, mulțumim Amdasadei Poloniei si, mai ales, mulțumim Instititului Polonez care, deși recent apărut în peisajul bucureștean, ne-a oferit
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
distribuție). "În acea perioadă mergeam cu prietenul meu, Brach, prin cartierele studențești să vedem filme. Pe atunci erau la modă filmele de groază, mai ales cele englezești. Observam că cu cît filmele erau mai "de groază", cu atît lumea din sală rîdea mai cu poftă. Și atunci i-am spus lui Gerard: Hai să facem un film de groază, intenționat comic. Și așa s-a născut "Balul vampirilor". Între 1968 și 1980, Roman Polanski ajunge în centrul scandalurilor, după triumful lui
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]