2,948 matches
-
de speriat, se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi fost un om călare pe un bizon și tot n-ar fi ieșit zdruncinăturile alea. Vecina de la trei, doamna Hâncu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță. Tot atunci, în zilele de august (cred) în care destui mă întrebau pe creste sau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită, pe podea se găseau o saltea și haltere de mai multe greutăți, iar pe o policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie respirat de atâtea piepturi de băieți, pipăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu-se pe marginea fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două saltele, câteva pături prăfuite și un scaun. Puse valiza pe scaun și o deschise. Fata veni și se uită la haine, care erau toate noi. Se întinse și le atinse ezitant, cu dragoste, ca una care nu mai avusese vreodată haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acord cu natura și de a te supune regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cei de dincolo de zona industrială. Și nici apa nu avea presiune. Într-un colț, o relicvă, o mașină de intervenție, amintind de vremurile bune de altădată, când zbiera o sirenă de cinci ori pe zi și câțiva soldați băteau regulat saltele la aer, sub supravegherea unui sergent și-a babelor de la cămin. Doar un schelet metalic a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl prechimbaseră Într-un talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre cărțile sale și aproape toate alimentele fuseseră distruse definitiv, praful de pușcă nu se mai putea folosi, iar din frumoasa saltea a căpitanului de pe Madeleine nu mai rămăseseră decît cîteva fîșii amărîte. Se așeză pe pragul de piatră din dreptul intrării, se uită În tăcere la acel dezastru și se Întrebă din ce motiv focurile din centrul pămîntului și apele celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
al navei și sunetul apei sub prova. Apoi, ridică pe umăr cufărul cel greu și Îl duse la barcă, unde Îl așeză cu mare grijă. Se Întoarse, Îl obligă pe căpitan să se culce la pămînt și puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insulă abia dacă fusese În stare să Învețe vreo douăzeci de cuvinte În spaniolă, și s-ar fi spus că prostia lui sporea neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada de război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțini acceptau - sau riscau - să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber, la prova, chiar În ploaia torențială sau În soarele cel mai arzător, și prefera să doarmă sub cerul liber, făcut ghem pe vreo saltea de paie, pe fundul celei mai mari baleniere, fără să ocupe aproape niciodată hamacul de pe puntea-platformă a marinarilor, unde nu cobora de obicei decît atunci cînd se Întețea vremea rea, iar căpitanul ordona să se lase liberă puntea. Tot astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute și Încă adormită, În aceeași poziție În care o lăsase cu o noapte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În continuare de treabă, care i se părea zadarnică de-acum, Încercînd să facă ambarcațiunea să Înainteze - mereu către răsărit - fie și numai cu cîțiva centimetri. Din nou zăpușeala puse stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încotro. O săptămînă de insomnie l-ar fi ucis mai repede decît se aștepta să moară după toate semnele. Îl dureau mușchii după o noapte de somn, nu-i mai plăcea nici patul, a poruncit să i se aducă o saltea cu paie, ca în copilărie. De fapt se gîndea tot mai mult la copilărie, iar asta era încă unul din acele semne rău prevestitoare Dacă în loc să mergi înainte, către necunoscutul vieții, te întorci la copilărie, la cele cunoscute, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
priveau În gol, după draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfârșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un halat alb de flotir cât e ziua de lungă, își numără banii și vorbește la telefon. Singura piesă de mobilier e un scaun de birou, pătat, jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny întinde mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înmănușată la obraz, ascunzând urma roșie a palmei lui Lenny, Angelique spune: — Puiule, nu... Și Lenny își lasă mâna să cadă. Se întoarce cu spatele la ea. Lenny se duce la fereastră, să se uite la orașul care se întinde chiar lângă salteaua lui. — Puiule, spune Angelique, hai să-ți arăt ceva nou. Angelique se uită la mine. Se apropie de el, și-și lasă mâinile înmănușate pe umerii lui, de la spate, și Angelique spune: — Las-o pe mami să-ți arate cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se uită la mine. Se apropie de el, și-și lasă mâinile înmănușate pe umerii lui, de la spate, și Angelique spune: — Las-o pe mami să-ți arate cât de mult te iubește, puiule... Îl ghidează să se așeze pe saltea. Să se întindă. Îi scoate șosetele îngălbenite. — Hai puiule, spune ea. Scoțându-și mănușile, spune: Știi ce grozav masez eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să pară o moarte naturală. Asta îți spune Angelique în timp ce coborâți cu liftul. După ce Lenny a gemut și s-a zvârcolit. După ce Angelique i-a lucrat piciorul cu gura până în clipa aia lungă în care Lenny s-a ridicat pe saltea, ducându-și mâinile la piept și uitându-se cu gura căscată cum ea încă îi sugea călcâiul. După ce inima a încetat să-i mai bată, Angelique l-a învelit cu cearșaful până la bărbie. I-a șters piciorul de ruj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]