360 matches
-
zece minute până la ultimul gong. Apar oficialitățile locale, dar și doi miniștri, vechi prieteni ai autorului, ba și președintele Uniunii Scriitorilor, cu o escortă de colaboratori. Surdina scenei plutește în descântecul naiv al mahalalei cu muzicalitatea ei elegiacă și farsele saltimbancilor iuți și tandri. Când se aprinde lumina pentru pauză, stăruie o stânje neală vinovată. Invitații își regăsesc însă repede vioiciunea, forțează exagerările, elogiul. Entuziasmul - în antract - rămâne, totuși, zgârcit. Se aud prin colțuri disertații despre amestecul de prospețime și trivialitate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochii și privind-o, așa cum abia mușcase din al doilea sandwich și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic din coniac, își șterse din nou ochelarii, apoi rămase o clipă visător, privind drept înaintea lui, fără s-o vadă. - Și acum, când ai să asculți povestea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
drept înaintea lui, fără s-o vadă. - Și acum, când ai să asculți povestea, începu cu un ton ferm, ai să te miri că m-a putut impresiona atât. Tânărul acela, logodnicul fetei, era, cum îți spuneam, un jongleur, un saltimbanc. Îmi aduc și acum aminte scena decisivă: era costumat și-și pregătea masca, își punea vopselele acelea pe obraz și auzea voci și râsete, nu prea departe de el; se afla, probabil, într-un bâlci oarecare, într-un cort, ascuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i facă să râdă cu acrobațiile și jongleriile lui. Și deodată, spune autorul, tânărul și-a dat seama de decăderea lui, într-un anumil sens de trădarea lui. Deodată, în clipa aceea, a înțeles că un jongleur și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni... - Nu înțeleg, șopti Maria, pălind ușor. - E greu de înțeles, continuă Antim, făcând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
departe chelnerului, pentru că asta nu se știa pe atunci, în secolele XIV-XV, și mă întreb cum a descoperit-o el, jongleur-ul. În fond, lucrul acesta nu-l știe nici astăzi toată lumea. Dar așa a fost. Toate acrobațiile, jongleriile și glumele saltimbancilor fuseseră la începutul începuturilor inventate pentru a distra pe zei. Se întrerupse, așteptând să se apropie chelnerul. - Același lucru, dar poate că vrea și domnișoara un coniac. - Nu, mulțumesc, Maestre, vorbi repede Maria. Poate, cel mult, puțin rom în ceai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zei... - Muzica, dansul, teatrul, asta înțeleg, vorbi Maria. - Dar nu asta constituia, propriu-zis, subiectul nuvelei, o întrerupse Antim. Adevărata dramă a început după aceea, după ce tânărul i-a povestit logodnicei descoperirea pe care o făcuse: că el, faimosul artist, neîntrecutul saltimbanc și jongleur, își trădase adevărata lui vocație, care era, într-un anumit sens, religioasă și ajunsese, ca toți cei din breasla lui, un simplu meșteșugar de bâlci, flatat și fericit că poate amuza oameni de tot felul, de la castelani și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
esențialul. Vreau să știu doar atît: dacă ce ți-a spus era în legătură cu povestea pe care am citit-o eu, când aveam vreo paisprezece, cincisprezece ani... - Cunosc povestea, îl întrerupse Ieronim, mi-ai povestit-o chiar dumneata. Povestea aceea cu saltimbancul din Evul Mediu... - Exact. Te întreb asta, pentru că Generăleasa avea ideile ei. Generăleasa credea că vina n-o purta logodnica, ci vina era a mea, adică, vreau să spun, a eroului din povestire. Generăleasa credea că el își părăsise logodnica
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Negoițescu, pe Philippide... De la omoruri la onoruri. De Blaga n-avea chef. Blaga rămăsese la "misticism/ panteism". Și cine crezi că făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar ajung la ele mai greu. Mă năpădesc prostiile intens mediatizate. Poeții de reproducere************ și poetessele bele și tembele, gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu în limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt protejați. Un "plictisit" pontos își lansează placheta, săturîndu-și adunarea cu nuci și cu fudulii la grătar. Presa nu omite știrea. Protejați sînt și rastignacii fără complexe de inferioritate intelectuală. Iau "la mînă" problema și se descongestionează, congestionîndu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
efectele speciale. Apoi pocni din degete și deasupra orașului izbucni un foc de artificii. Cu sunet, de data aceasta. Scriitorul ridică din umeri și-i întoarse spatele, aruncându-i peste umăr: - Du-te la Disneyland, poate mai au nevoie de saltimbanci... Magicianul râse în hohote. Instantaneu, oamenii prinseră viață și își continuară drumul, ploaia începu să curgă firesc, de sus în jos, focurile de artificii dispărură și, după câteva secunde, se auzi un scrâșnet de frâne și o bufnitură. Scriitorul simți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Estimp, pictorul continua să vină în Piața Mare. Își așeza șevaletul și aștepta. Cum nimeni nu mai venea către dânsul, mai ales acum, când moartea era la tot pasul, începu să deseneze la întâmplare chipurile celor pe care îi vedea. Saltimbancii se răriseră, oamenii nu mai aveau răbdare pentru giumbușlucurile lor și nu se mai minunau de flăcările colorate pe care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
finele ceaușismului. Aproape totul se poate citi în cheie politică sau, cel puțin, se poate defini prin conflictualitate față de prezent. Totul devine parcă figură a claustrării și a ratării, fiecare vers degajă deopotrivă exasperare și eliberare, motivul Clovnului, figurile Actorului (saltimbancul, cascadorul aflat mereu în opoziție cu un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un „autoportret cu măști”, cum s-a spus, uneori dezabuzat, alteori revoltat de drama dedublării programate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
Ea este valabilă pentru multe sculpturi sacre din Evul Mediu. În mozaicul bizantin prezentat în figura 8, vectorii verticali ai figurilor așezate se deplasează dincolo de centrii mediani fără încetare, ajungând la punctul culminant incontestabil, situat la nivelul suitei de capete. Saltimbancii și Guernica Voi completa discuția privitoare la centrii vizuali ca pivoți cu o comparație a două bine cunoscute picturi ale lui Picasso - una de la începutul și alta de la mijlocul creației sale - care prezintă scheme compoziționale neașteptat de asemănătoare. La prima
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Voi completa discuția privitoare la centrii vizuali ca pivoți cu o comparație a două bine cunoscute picturi ale lui Picasso - una de la începutul și alta de la mijlocul creației sale - care prezintă scheme compoziționale neașteptat de asemănătoare. La prima vedere, Familia saltimbancilor din 1905-1906 se prezintă ca un conglomerat de cinci figuri care stau în picioare, despărțite printr-un culoar de o femeie care stă jos. Este o priveliște stingheritoare, deoarece grupul aglomerat din stânga dă peste cap echilibrul cu personajul unic din dreapta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrală cu o acțiune precis direcționată; ea adaugă timp spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă a speranței lor. Cu toate acestea, și aici, ca și în Familie de saltimbanci, taurul este doar obiectivul imediat al cerinței generale. Taurul, deși înfruntă scena cu trupul său, își întoarce capul în direcția mișcării atotcuprinzătoare spre stânga. Aceasta înseamnă că și aici lupta pentru scop transcende obiectivul tangibil oferit și trece dincolo de barierele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul autor uzează fără menajamente (a se vedea frecvența termenilor ca "paiațe", "măști", "saltimbanci", "papagali"). În fapt, eul și lumea din care el s-a rupt sunt, în ciuda oricăror aparențe, două mulțimi disjuncte. Certitudine care are ca rezultantă lirică tocmai de-solidarizarea și închiderea într-un cerc al suferinței singulare, căci declanșate, simultan, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recapitulare: sordidul cotidian, rigole murdare, magazine pustii, mulțimi larvare în stațiile autobuzelor, frigul, foamea, „porția/ gramajul dresajului”, întunericul, frica, pânda „gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie, „aparteul” sugrumat al poemului însuși. Într-o antologie a expresiilor revoltei care au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
împrejmuire pe care Tilyou, creatorul parcului, l-a ridicat în 1897. Deși motivul principal a fost reducerea accesului cerșetorilor și prostituatelor în parc, zidul, a cărui poartă principală de intrare era marcată de o arcadă din ipsos, decorată cu clovni, saltimbanci și măști, limita spațiul parcului ca loc de distracție, separându-l de realitatea cotidiană. Coney Island (arcada de la intrare) Scopul parcului Coney Island era de a oferi distracție pentru toată lumea, distracție pe care și-o putea permite oricine, indiferent de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sprijinul celor de mai sus vine o statistică realizată în urma recensământului general al populației din 29 martie 1984 din Franța. Cifrele arată că doar pentru departamentul Senei s-au înregistrat 240 de persoane ce intră în categoria acrobaților, iluzioniștilor, ghicitorilor, saltimbancilor, vracilor etc. Dintre aceștia, doar 66 sunt femei. În 1986, cifrele se mențin la cote ridicate: în Franța ar exista 30.000-40.000 de clarvăzători și toți atâția "vrăjitori și vraci". Statisticile susțin, de asemenea, că în jur de zece
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Banca s‐au publicat: detalii despre „Teatrul sătesc”, cum e „Viața la Banca”, „Programul târgului”, „Mersul trenurilor de plăcere”, cuvinte ”Către cititori”, „Premii abonaților revistei”, pățanii „De‐ ale lui Mitică”, dar și versuri ca acestea: „Ia rmaroc în galop”: Comedianți / Saltimbanci / Baloane / Marțafoane / Cucoane / Galoane / Cârnați - vin / Bani pe șin / Gazete / Rachete / Jachete / Bilete / Brânză, colac / Ni ci un pitac / Lume grămadă / Limonadă / Mare paradă / Bătaie, sfadă / Zgomot, praf / Artiștii, poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu au istorie”. În general, atenția naturaliștilor e reținută de umanitatea anonimă, de straturile sociale de jos, de categoriile defavorizate, de lumea urbană periferică, de „viermii pământului” (minerii), de populația rurală năpăstuită, de dezmoșteniții de orice fel, de la cerșetori la saltimbanci. Literatura naturalistă dezvăluie sărăcia și mizeria abrutizantă, exploatarea bestială, câinoșenia celor ce trăiesc din munca altora. Denunțând inechitatea socială, ei nu o prezintă ca fiind principala cauză a condițiilor infernale de viață pe care le descriu, ci atribuie multe din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
Dorin Morariu, Ieșirea din ceață, O, 1985, 12; Tudorel Urian, Gastropsihologie, O, 1987, 7; Sultana Craia, Pe fundalul șantierului, LCF, 1987, 11; Brândușa Armanca, Dreptul de-a povesti, O, 1987, 19; Adrian Dinu Rachieru, „Pragul”, AST, 1987, 9; Cornel Ungureanu, Saltimbancii și eroii, O, 1990, 44; Ruja, Parte, I, 126-131, II, 34-36; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 147-149; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Timișoara, 2000, 208-209. L. P. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
Eminescu atacă în termeni duri alianța dintre conservatori și liberali, condamnând nestatornicia oamenilor politici în rânduri pline de ironie și aciditate: Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la față de pe-o zi pe alta? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță, să ne schimbăm opiniile ca [și] cămeșile și partidul ca cizmele?"221. Independența de gândire a gazetarului și refuzul înrolării ideologice determină înlăturarea sa de la conducerea Timpului, la sfârșitul lui decembrie 1881. "Opoziția coalizată", alcătuită din gruparea junimistă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]