921 matches
-
S-a ridicat și a început să alerge spre coridorul care duce la Sant’Angelo, episcopul ținându-i poala robei ca să nu se împiedice. În goana sa, a trecut prin dreptul unei ferestre, iar un soldat imperial a trimis o salvă în direcția lui, fără ca totuși să-l nimerească. — Veșmântul Vostru alb e prea vizibil, Sanctitate! îi spuse însoțitorul său, grăbindu-se să-l acopere cu propria sa mantie, de culoare mov, mai puțin vizibilă. Sfântul Părinte ajunse la castel teafăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un email, În care-l imploram s-o sune pe doamna Kaufman, ca În sfârșit să nu mai vorbească cu mine și spre surpriza mea am văzut că se Întorsese la biroul lui și era ocupat să ne trimită În salvă prin email prostiile lui motivaționale zilnice. Bună dimineața, oameni buni. Hai să facem tot posibilul să le arătăm clienților noștri un nivel maxim de energie! Relațiile cu acești oameni sunt baza afacerii noastre - ei apreciază atât răbdarea și respectul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îl instrui Elisa pe singurul tip rămas la masă. Ochii negri ai lui Davide priviră melancolic pe sub genele grele și ciuful aspru de păr negru. Își trecu degetele prin el și mă privi fix. După alte câteva clipe jenante spuse: „Salve“ cu un accent ce mi se păru imediat dubios. —Bună, Davide, am spus. De unde ai accentul ăsta grozav? —E italian de origine, firește, răspunse Elisa repede, În numele lui. Nu ți-ai dat seama? Am hotărât pe loc că Elisa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ducă nava sub vântul cel mai bun. Și apoi, Într-una din zile, când două galere se iviseră la babord și se apropiau folosind atât puterea vântului cât și pe cea a vâslelor, sosise certitudinea că vor fi salvați. O salvă de Întâmpinare se auzise la orizont, iar marinarul de cart strigase cuvintele pe care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai avea nici un oștean călare. Dar acesta nu era decât Începutul Înfrângerii. Francisco avusese ideea ingenioasă de a pune tălpici de lemn sub tunuri, astfel Încât reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii din careul stâng, destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
măcar cu teritoriile intacte, dacă nu și cu mândria. Când regina Victoria a fost proclamată împărăteasa Indiei, cel de al unsprezecelea nabab a luat parte la ceremonii și s-a asigurat că regatul său este recunoscut ca stat, prin unsprezece salve de tun, convins că de acum înainte descendenții săi vor ocupa locuri aproape de capul mesei, alături de personajele importante care guvernează toate activitățile din India britanică, începând cu cea mai neînsemnată petrecere a departamentului de salubritate și până la cea mai pretențioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de gală. Și până în zilele noastre, atunci când sosește în teritoriul direct controlat de englezi (cu puțini kilometri mai sus) sau în alt stat princiar, nababul din Fatehpur trimite un servitor înainte, ca să se asigure că se vor trage cele unsprezece salve de tun. Dacă nu, nu mai are loc nici o sosire. Indiferent cât de mare este această onoare, nababul Murad nu uită că este mult mai mică decât cea de douăzeci și unu de salve acordată Nizamului de Hyderabad, un personaj fabulos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se asigure că se vor trage cele unsprezece salve de tun. Dacă nu, nu mai are loc nici o sosire. Indiferent cât de mare este această onoare, nababul Murad nu uită că este mult mai mică decât cea de douăzeci și unu de salve acordată Nizamului de Hyderabad, un personaj fabulos de bogat și important, și mulțumitor mai mare decât onoarea ce i se acordă vecinului său, nababul de Loharu, un alt principe Punjabi musulman, cu care el are o relație de rivalitate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
important, și mulțumitor mai mare decât onoarea ce i se acordă vecinului său, nababul de Loharu, un alt principe Punjabi musulman, cu care el are o relație de rivalitate, în termeni politicoși, și în cinstea căruia se trag doar nouă salve. Construcția Noului Palat, la oarecare distanță de ceea ce este acum orașul Fatehpur, a fost cel mai ambițios proiect demarat de dinastia Khan. De asemenea, tot proiectul acesta a atras un număr mare de englezi în stat. Cheltuielile „mari și nesăbuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar cânta o melodie diferită, până când, cu niște ultime lovituri iritante ale alămurilor, formația tace brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar simte că pielea i se face de găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu degetul așa, un fel de amenințare că n-a fost cuminte. "N-aveți cancer!" i-a spus acesta ca și când bolnavul i-ar fi jucat o festă și el închidea ochii, iertîndu-l, așa cum trebuie iertat cel care iese viu după ce salva plutonului de execuție a trecut peste el. "Dar vârfurile negre ale filamentelor celulare?!" a zis atunci unul din ajutoarele lui, ca pentru a-l feri pe Marele Măcelar de o eroare care l-ar discredita. Nu, vârfurile negre ale filamentelor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în ultimă instanță, un suflet de hippie. Și, desigur, regizorul să nu exagereze și să dorească atât de tare să acopere complet ceea ce avea frumos și dădea totuși atâta farmec clipelor când în vechile interpretări apariția regelui era anunțată de salve de tunuri și cântec de trompeți, iar pasiunile se dezlănțuiau sub acoperirea unor acte de cruzime zguduitoare, și nu prin hohote dubioase. Oricum, Lear e un rege, nu un bătrân care s-a smintit tăvălindu-se pe jos în mijlocul unei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-i! — Până la steagurile lor! Prea târziu, comandantul călare al avangardei castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda se împărțiseră în două unități. Soldații lui Horio Mosuke, Nakagaba Sebei, Takayama Ukon și Ikeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi deschiseseră probabil simultan focul. Cu aceste gânduri, Inuchiyo se repezi în josul pantei, privind norii de praf și fum de pulbere dintr-o parte. — Acum! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceea, împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapid centrul inamicului și, cât timp formațiunea de luptă a acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa Ieyasu. Planul, însă, nu reuși. Descoperiți de clanul Tokugawa înainte de a ajunge la destinație, soldații fură întâmpinați cu o salvă densă de muschete și se opriră într-o zonă mocirloasă, unde le era greu să se miște. Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu de spus. Oricum, știa ce are de făcut. Va cere un scurt concediu. Toți vor fi uluiți. Să pleci de la locul luptei tocmai în clipa decisivă, când se trag sforile și salvele și fiecare încearcă să-și scape pielicica? Va pleca la munte, în poieniță, să dezlege cuvinte încrucișate, poate se dezleagă și codul domnului Marcu, le père de la famille. Va pleca în concediu când nimeni nu se așteaptă: o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
final, însă, când soarele și adierea vântului prin ferestrele deschise uscau rapid cerneala risipită în coloane nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-odată de o grozavă poftă de șampanie. O salvă de dopuri trăsni din zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri întregi de pahare pieriră, ca să înflorească în minunate fântâni de spumă și lumină curgătoare. Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat tărâța în lume, în popor, da, trebuia neapărat să se ducă și el acolo. Se întunecase de mult și se întețiseră împușcăturile și bubuiturile salvelor de tun sau bombelor sau ce or fi fost când a ajuns în Piața Universității, și multă lume și trupe masate, mașini de pompieri și scutieri, și tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud, din direcția în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi Înăbuș un țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
desființeze Parlamentul, trebuia să fie distrusă și clădirea care-l găzduise, ca locuitorii din Teheran să-l vadă În ruină și, pentru toți, aceea să rămână o lecție pentru totdeauna. XXXVIII La Teheran Încă nu Încetaseră luptele când izbucni prima salvă la Tabriz. Trecusem să-l iau pe Howard, la ieșirea de la cursuri, aveam Întâlnire la sediul anjuman-ului ca să mergem să luăm masa, Împreună cu Fazel, acasă la unul din apropiații acestuia. Nu pătrunsesem Încă În labirintul bazarului când s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]