641 matches
-
cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de scriere samariteană a început să difere de scrierea paleoebraică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de scriere samariteană a început să difere de scrierea paleoebraică, cu care se înrudea. Prin urmare, informațiile paleografice și ortografice disponibile arată că redactarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de scriere samariteană a început să difere de scrierea paleoebraică, cu care se înrudea. Prin urmare, informațiile paleografice și ortografice disponibile arată că redactarea Pentateuhului samaritean nu poate data mai devreme de perioada hasmoneică, adică a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr.1. Această concluzie referitoare la originea Pentateuhului samaritean conduce la un nou aspect legat de originea schismei samaritene; există astfel posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care se înrudea. Prin urmare, informațiile paleografice și ortografice disponibile arată că redactarea Pentateuhului samaritean nu poate data mai devreme de perioada hasmoneică, adică a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr.1. Această concluzie referitoare la originea Pentateuhului samaritean conduce la un nou aspect legat de originea schismei samaritene; există astfel posibilitatea ca schisma samariteană să fi avut loc în perioada greacă și nu în prima parte a perioadei elenistice. Descoperirile arheologice confirmă, la rândul lor, această datare a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
obligatoriu numele bunicului), fapt ce vine în acord cu mărturia lui Flavius Iosephus, potrivit căreia templul de pe muntele Garizim a fost construit de către Sanbalat în timpul lui Alexandru 1. Toate informațiile de mai sus ne permit să creionăm o istorie a samaritenilor. La începutul perioadei elenistice, macedonenii i-au deposedat pe samariteni de orice putere politică, reconstruind și repopulând orașul Sichem, iar relațiile dintre Samaria și Ierusalim au continuat să fie neprietenoase, așa cum fuseseră în secolele anterioare. În această perioadă, samaritenii au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Flavius Iosephus, potrivit căreia templul de pe muntele Garizim a fost construit de către Sanbalat în timpul lui Alexandru 1. Toate informațiile de mai sus ne permit să creionăm o istorie a samaritenilor. La începutul perioadei elenistice, macedonenii i-au deposedat pe samariteni de orice putere politică, reconstruind și repopulând orașul Sichem, iar relațiile dintre Samaria și Ierusalim au continuat să fie neprietenoase, așa cum fuseseră în secolele anterioare. În această perioadă, samaritenii au construit un templu dedicat lui Iahve, deși se închinau în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a samaritenilor. La începutul perioadei elenistice, macedonenii i-au deposedat pe samariteni de orice putere politică, reconstruind și repopulând orașul Sichem, iar relațiile dintre Samaria și Ierusalim au continuat să fie neprietenoase, așa cum fuseseră în secolele anterioare. În această perioadă, samaritenii au construit un templu dedicat lui Iahve, deși se închinau în continuare și lui Nergal (foarte posibil un zeu din Cutha). Nu există nici o informație certă referitoare la afirmația lui Flavius Iosephus potrivit căreia preoții din Samaria erau descendenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu uităm că astfel de temple iudaice se mai găseau și în alte locuri: tobiații aveau un templu în Transiordania, iar marele arhiereu Onias al IV-lea, îndepărtat din Ierusalim, și-a construit un templu la Leontopolis (Egipt). Relațiile dintre samariteni și evrei s-au înrăutățit atât de mult încât Ioan Hircan a distrus în anul 128 templul de pe muntele Garizim, iar în anul 107, orașul Sichem. La baza acestor evenimente au stat atât tensiunile create prin alianțele încheiate de ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Hircan a distrus în anul 128 templul de pe muntele Garizim, iar în anul 107, orașul Sichem. La baza acestor evenimente au stat atât tensiunile create prin alianțele încheiate de ambele părți cu ptolemeii și seleucizii, resentimentul evreilor față de acceptarea de către samariteni a elenismului lui Antioh al IV-lea Epifanes, ostilitățile dintre samariteni și evrei în comunitățile lor din diaspora Egiptului, în timpul lui Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în anul 107, orașul Sichem. La baza acestor evenimente au stat atât tensiunile create prin alianțele încheiate de ambele părți cu ptolemeii și seleucizii, resentimentul evreilor față de acceptarea de către samariteni a elenismului lui Antioh al IV-lea Epifanes, ostilitățile dintre samariteni și evrei în comunitățile lor din diaspora Egiptului, în timpul lui Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Antioh al IV-lea Epifanes, ostilitățile dintre samariteni și evrei în comunitățile lor din diaspora Egiptului, în timpul lui Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți să se supună hasmoneilor; își manifestaseră independența față de Ierusalim și vroiau să continue în același fel, convinși că sunt singurii posesori ai literei și ai spiritului legii mozaice. Prin urmare, când și-au văzut templul distrus de către
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
urmare, când și-au văzut templul distrus de către evrei, au alcătuit o nouă recenzie a Torei, ca replică la versiunea iudaică, acuzându-i pe evrei că au modificat textul Torei, înfățișând eronat adevăratele tradiții. Mai mult, ori de câte ori vorbeau despre israeliți, samaritenii nu făceau referiri la Ierusalim și la Sion, ci la Sichem și Garizim; din acest moment, neînțelegerile dintre samariteni și evrei se vor centra în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
versiunea iudaică, acuzându-i pe evrei că au modificat textul Torei, înfățișând eronat adevăratele tradiții. Mai mult, ori de câte ori vorbeau despre israeliți, samaritenii nu făceau referiri la Ierusalim și la Sion, ci la Sichem și Garizim; din acest moment, neînțelegerile dintre samariteni și evrei se vor centra în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Garizim; din acest moment, neînțelegerile dintre samariteni și evrei se vor centra în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești. Abraham Tal spune că aparenta asemănare dintre Pentateuhul samaritean și fragmentele descoperite la Qumran ne determină să credem că cele două surse au un fond comun și deci o vârstă comună. Prin urmare, ortografia samariteană nu reprezintă o ameliorare medievală a vocalizării, ci dimpotrivă, reflectă practicile scribale de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
valorile fonetice ale citirii Bibliei, așa cum s-a transmis din generație în generație; între secolele VI-VII, cel puțin trei tradiții diferite au conturat sistemele de redare grafică a sunetelor, dintre care sistemul tiberian a devenit normativ. La rândul lor, samaritenii au inventat o serie de semne care se pun deasupra literelor, fără a le închega însă într-un sistem obligatoriu. Pe lângă faptul că nu este întrebuințat în mod constant, acest sistem este foarte puțin abordat în gramaticile samaritene. Din moment ce preocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]