641 matches
-
construit propriul templu pe Muntele Garizim în timpul stăpânirii persane în Palestina, cel mai probabil în jurul anului 380 î.Hr. Construirea propriului templu a marcat o ruptură decisivă cu iudaismul 2. Rămâne de văzut de ce erau evreii atât de intoleranți față de templul samaritean, din moment ce, după câte știm, în diaspora iudaică existau temple la Elefantine și Leontopolis în Egipt și posibil chiar la Iraq-el-Emir în regiunea transiordaniană, iar iudaismul ierusalimitean nu a respins acele comunități din cauza templelor lor. Problema este că evreii din diaspora
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
iudaismul ierusalimitean nu a respins acele comunități din cauza templelor lor. Problema este că evreii din diaspora, deși aveau propriile lor temple, mergeau din când în când la Ierusalim cu ocazia sărbătorilor și, mai presus de toate, recunoșteau legitimitatea preoției sadochite. Samaritenii respingeau atât templul, cât și familia marilor preoți. Ruptura dintre cele două comunități religioase nu avea astfel nimic de-a face cu textele lor sau cu ceea ce era acceptat drept canonic; așa cum am văzut, în privința canonului, samaritenii adoptaseră cu strictețe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
legitimitatea preoției sadochite. Samaritenii respingeau atât templul, cât și familia marilor preoți. Ruptura dintre cele două comunități religioase nu avea astfel nimic de-a face cu textele lor sau cu ceea ce era acceptat drept canonic; așa cum am văzut, în privința canonului, samaritenii adoptaseră cu strictețe legea mozaică. Disputa principală se purta în jurul legitimității preoției și a locului templului. Pentru a înțelege și a evalua corect textele samaritene este foarte important să știm ce părere aveau samaritenii despre ei înșiși, deoarece concepțiile altor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
canonic; așa cum am văzut, în privința canonului, samaritenii adoptaseră cu strictețe legea mozaică. Disputa principală se purta în jurul legitimității preoției și a locului templului. Pentru a înțelege și a evalua corect textele samaritene este foarte important să știm ce părere aveau samaritenii despre ei înșiși, deoarece concepțiile altor grupuri despre ei nu ne ajută prea mult să înțelegem convingerile lor religioase tipice, care își găsesc expresie în textele sacre. Sursele noastre principale de informații referitoare la samaritanism rămân, în ciuda numeroaselor studii folositoare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Renașterii. Multe dintre acestea vorbesc despre tradiții care merg până în era precreștină, în perioada în care Vechiul Testament trecea prin etapele finale ale dezvoltării sale. Punctul principal al diferenței dintre samaritanism și iudaism îl constituie autenticitatea marelui arhiereu; deși, în concepția samaritenilor și a evreilor, genealogia marilor arhierei diferă, ambele susțin că marele lor arhiereu ar fi moștenitorul legitim al preoției lui Aaron. În Cronica Samariteană II se spune că Eli, certându-se cu marele preot Uzzi, a părăsit Sichemul și a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care nu descinde din Eleazar, fiul cel mare al lui Aaron, ci din Itamar, fiul cel mic; numai foarte puțini sunt aceia care nu s-au implicat în această schismă, rămânând fideli preoției legitime aaronite din Sichem, și anume strămoșii samaritenilor. Preoția sadochită din Ierusalim reprezenta așadar o preoție nelegitimă, întrucât nu fusese inițiată de către Dumnezeu Însuși. Interesant este că textul masoretic ridică unele probleme legate de genealogia lui Sadoc, marele preot în timpul lui David și Solomon. Potrivit 2Rg. 8,17
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Solomon. Potrivit 2Rg. 8,17, Sadoc descinde din Ahitub, care, la rândul său, descindea din casa lui Eli. Oricum, potrivit 1Par. 24,3, 2Par. 5,29-34, Sadoc era un urmaș al lui Eleazar, fiul lui Aaron; în ciuda acestor referințe scripturistice, samaritenii se bazează pe 3Rg. 8,17, potrivit căruia preoția sadochită deriva dintr-o genealogie nelegitimă. Dacă această preoție era nelegitimă, cu atât mai puțin legitim era locul templului în Ierusalim. Samaritenii spun că Moise le-a poruncit israeliților să ridice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Eleazar, fiul lui Aaron; în ciuda acestor referințe scripturistice, samaritenii se bazează pe 3Rg. 8,17, potrivit căruia preoția sadochită deriva dintr-o genealogie nelegitimă. Dacă această preoție era nelegitimă, cu atât mai puțin legitim era locul templului în Ierusalim. Samaritenii spun că Moise le-a poruncit israeliților să ridice un templu pe Muntele Garizim, în vecinătatea Sichemului, însă Solomon, sfătuit de preoții nelegitimi, a nesocotit porunca lui Moise și a ridicat un templu pe Muntele Sion, în Ierusalim. Recentele descoperiri
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Muntele Garizim, în vecinătatea Sichemului, însă Solomon, sfătuit de preoții nelegitimi, a nesocotit porunca lui Moise și a ridicat un templu pe Muntele Sion, în Ierusalim. Recentele descoperiri arheologice din Țara Sfântă permit o imagine mult mai complexă a istoriei samaritenilor decât cea cunoscută până foarte de curând. Prima și cea mai importantă descoperire în vederea reconstruirii acestei istorii se referă la textul Pentateuhului samaritean. Una dintre cele mai mari surprize aduse de Manuscrisele de la Marea Moartă a constituit-o descoperirea faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sion, în Ierusalim. Recentele descoperiri arheologice din Țara Sfântă permit o imagine mult mai complexă a istoriei samaritenilor decât cea cunoscută până foarte de curând. Prima și cea mai importantă descoperire în vederea reconstruirii acestei istorii se referă la textul Pentateuhului samaritean. Una dintre cele mai mari surprize aduse de Manuscrisele de la Marea Moartă a constituit-o descoperirea faptului că textul câtorva manuscrise de la Qumran este foarte asemănător cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în vederea reconstruirii acestei istorii se referă la textul Pentateuhului samaritean. Una dintre cele mai mari surprize aduse de Manuscrisele de la Marea Moartă a constituit-o descoperirea faptului că textul câtorva manuscrise de la Qumran este foarte asemănător cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la textul Pentateuhului samaritean. Una dintre cele mai mari surprize aduse de Manuscrisele de la Marea Moartă a constituit-o descoperirea faptului că textul câtorva manuscrise de la Qumran este foarte asemănător cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Moartă a constituit-o descoperirea faptului că textul câtorva manuscrise de la Qumran este foarte asemănător cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu cel al Pentateuhului samaritean. Pe de altă parte, Pentateuhul samaritean prezintă similitudini clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
clare și cu textul masoretic ebraic. S-ar părea că autorul textului samaritean a folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de scriere samariteană a început să difere de scrierea paleoebraică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
folosit un text ce aparținea tradiției protomasoretice. O astfel de potrivire a textului samaritean și a textului ebraic protomasoretic nu se putea face după schisma dintre samariteni și evrei, când contactele dintre ei au încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de scriere samariteană a început să difere de scrierea paleoebraică, cu care se înrudea. Prin urmare, informațiile paleografice și ortografice disponibile arată că redactarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de scriere samariteană a început să difere de scrierea paleoebraică, cu care se înrudea. Prin urmare, informațiile paleografice și ortografice disponibile arată că redactarea Pentateuhului samaritean nu poate data mai devreme de perioada hasmoneică, adică a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr.1. Această concluzie referitoare la originea Pentateuhului samaritean conduce la un nou aspect legat de originea schismei samaritene; există astfel posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care se înrudea. Prin urmare, informațiile paleografice și ortografice disponibile arată că redactarea Pentateuhului samaritean nu poate data mai devreme de perioada hasmoneică, adică a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr.1. Această concluzie referitoare la originea Pentateuhului samaritean conduce la un nou aspect legat de originea schismei samaritene; există astfel posibilitatea ca schisma samariteană să fi avut loc în perioada greacă și nu în prima parte a perioadei elenistice. Descoperirile arheologice confirmă, la rândul lor, această datare a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
obligatoriu numele bunicului), fapt ce vine în acord cu mărturia lui Flavius Iosephus, potrivit căreia templul de pe muntele Garizim a fost construit de către Sanbalat în timpul lui Alexandru 1. Toate informațiile de mai sus ne permit să creionăm o istorie a samaritenilor. La începutul perioadei elenistice, macedonenii i-au deposedat pe samariteni de orice putere politică, reconstruind și repopulând orașul Sichem, iar relațiile dintre Samaria și Ierusalim au continuat să fie neprietenoase, așa cum fuseseră în secolele anterioare. În această perioadă, samaritenii au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Flavius Iosephus, potrivit căreia templul de pe muntele Garizim a fost construit de către Sanbalat în timpul lui Alexandru 1. Toate informațiile de mai sus ne permit să creionăm o istorie a samaritenilor. La începutul perioadei elenistice, macedonenii i-au deposedat pe samariteni de orice putere politică, reconstruind și repopulând orașul Sichem, iar relațiile dintre Samaria și Ierusalim au continuat să fie neprietenoase, așa cum fuseseră în secolele anterioare. În această perioadă, samaritenii au construit un templu dedicat lui Iahve, deși se închinau în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a samaritenilor. La începutul perioadei elenistice, macedonenii i-au deposedat pe samariteni de orice putere politică, reconstruind și repopulând orașul Sichem, iar relațiile dintre Samaria și Ierusalim au continuat să fie neprietenoase, așa cum fuseseră în secolele anterioare. În această perioadă, samaritenii au construit un templu dedicat lui Iahve, deși se închinau în continuare și lui Nergal (foarte posibil un zeu din Cutha). Nu există nici o informație certă referitoare la afirmația lui Flavius Iosephus potrivit căreia preoții din Samaria erau descendenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu uităm că astfel de temple iudaice se mai găseau și în alte locuri: tobiații aveau un templu în Transiordania, iar marele arhiereu Onias al IV-lea, îndepărtat din Ierusalim, și-a construit un templu la Leontopolis (Egipt). Relațiile dintre samariteni și evrei s-au înrăutățit atât de mult încât Ioan Hircan a distrus în anul 128 templul de pe muntele Garizim, iar în anul 107, orașul Sichem. La baza acestor evenimente au stat atât tensiunile create prin alianțele încheiate de ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Hircan a distrus în anul 128 templul de pe muntele Garizim, iar în anul 107, orașul Sichem. La baza acestor evenimente au stat atât tensiunile create prin alianțele încheiate de ambele părți cu ptolemeii și seleucizii, resentimentul evreilor față de acceptarea de către samariteni a elenismului lui Antioh al IV-lea Epifanes, ostilitățile dintre samariteni și evrei în comunitățile lor din diaspora Egiptului, în timpul lui Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în anul 107, orașul Sichem. La baza acestor evenimente au stat atât tensiunile create prin alianțele încheiate de ambele părți cu ptolemeii și seleucizii, resentimentul evreilor față de acceptarea de către samariteni a elenismului lui Antioh al IV-lea Epifanes, ostilitățile dintre samariteni și evrei în comunitățile lor din diaspora Egiptului, în timpul lui Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Antioh al IV-lea Epifanes, ostilitățile dintre samariteni și evrei în comunitățile lor din diaspora Egiptului, în timpul lui Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]