KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de unchiul său, râzând vesel: A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de una, ba de alta. Samuraiul își plecă fruntea cerând iertare. De câte ori tatăl sau unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de una, ba de alta. Samuraiul își plecă fruntea cerând iertare. De câte ori tatăl sau unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la seniorul Ishida că oamenii tot trimiteau astfel de jalbe care se adunau în teancuri la Sfatul Bătrânilor. Atâta vreme cât nu erau niște petiții importante, era puțin probabil ca Stăpânul să cerceteze aceste jalbe. Înțeleg ce simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
jalbe. Înțeleg ce simte bătrânul. Dintr-o dată, zâmbetul se șterse de pe chipul seniorului Ishida. — Dar bătălii nu vor mai fi. Naifu dorește să dezvolte orașul Ōsaka și însuși Stăpânul se supune voinței lui, zise el cu o voce destul de puternică. Samuraiul se întreba dacă fusese chemat atâta drum doar ca să i se spună acest lucru. Poate că seniorul Ishida voia să-i arate că era de prisos să mai vină cu vreo jalbă. Tristețea îi inundă sufletul ca o apă revărsată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unchiului. Ar fi bine să-l domolești și pe bătrân, deși n-o să-ți fie ușor pentru că bătrânii nu pot nici în ruptul capului să înțeleagă schimbările ce se petrec în lume. Seniorul Ishida se uită cu sinceră compasiune la samuraiul care stătea cu capul plecat: — Să știi că Sfatul Bătrânilor nu cere numai familiei tale să se lase păgubașă. Mulți dintre cei cu ranguri de ostaș au cerut și ei să li se dea înapoi pământurile de altădată și oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și ei să li se dea înapoi pământurile de altădată și oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor și-au tot bătut capul cu petițiile lor. Dar dacă ar asculta de interesul fiecăruia, toată orânduirea domeniilor s-ar duce de râpă. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Ishida cu capul plecat și cu mâinile pe genunchi. Însă astăzi te-am chemat pentru o altă pricină, schimbă deodată vorba seniorul Ishida ca să nu mai lungească discuția despre pământurile din Kurokawa. În scurtă vreme are să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vorba seniorul Ishida ca să nu mai lungească discuția despre pământurile din Kurokawa. În scurtă vreme are să vină vorbă de la Stăpân pentru oameni de clacă. Atunci s-ar putea să fie și o poruncă anume pentru tine. Să nu uiți asta! Samuraiul nu înțelegea de ce seniorul îi vorbea din senin despre o pricină ca asta. Își plecă repede capul și dădu să se retragă, dar seniorul Ishida îi porunci să mai stea și îi povesti despre starea înfloritoare a orașului Edo. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Watari și seniorul Shiraishi se duceau cu rândul la Edo pentru a-și îndeplini datoria. — La Edo s-a înăsprit vânătoarea de creștini. Când mă întorceam încoace am văzut întâmplător cum erau târâți pe străzi ca la paradă. Știa și samuraiul că naifu, tatăl shōgunului, oprise propovăduirea credinței creștine în domeniile supuse direct shōgunatului. Din această cauză, creștinii surghiuniți luau drumul provinciilor din vest sau plecau spre nord-est unde creștinismul nu era oprit. Samuraiul auzise adesea de creștini care lucrau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe străzi ca la paradă. Știa și samuraiul că naifu, tatăl shōgunului, oprise propovăduirea credinței creștine în domeniile supuse direct shōgunatului. Din această cauză, creștinii surghiuniți luau drumul provinciilor din vest sau plecau spre nord-est unde creștinismul nu era oprit. Samuraiul auzise adesea de creștini care lucrau în minele de aur de pe domeniile Stăpânului. Prinșii pe care îi văzuse seniorul Ishida fuseseră urcați pe cai de povară cu stegulețe albe făcute din hârtie și erau târâți pe străzile mari ale orașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cei pe care-i cunoșteau din mulțime și nu păreau să se teamă de moarte. — Printre ei erau și padrens străini. Ai văzut până acum vreun creștin sau vreun padre? — Nu, Măria Ta. Oricât de atent asculta vorbele seniorului Ishida, samuraiul nu simțea nici un interes față de prizonierii creștini. Credința creștină în sine nu-l preocupa defel. N-avea nici o legătură cu valea potopită de zăpadă în care trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată vreun creștin fugit din Edo. — O să-ți fie greu să te întorci pe ploaia asta. Seniorul Ishida se arătă binevoitor și blând ca un tată față de samurai când acesta își luă rămas bun. La ieșirea din castel, Yozō îl aștepta supus ca un câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
bun. La ieșirea din castel, Yozō îl aștepta supus ca un câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de mic în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de mic în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
celor doi japonezi. Ca și cum ar fi băgat de seamă, Gotō se întoarse către el: — Îl cunoașteți pe seniorul Ishida? Acesta este seniorul Velasco. I s-a îngăduit să rămână în Edo ca tălmaci... îl prezentă Gotō pe misionar omului grăsuț. Samuraiul rotofei zâmbi și se înclină ușor: Ați fost vreodată în Tōhoku? Așezat cu mâinile pe genunchi, misionarul dădu din cap. După ani îndelungați, își însușise și el regulile de purtare cuviincioasă. — Domeniul seniorului Ishida nu seamănă cu Edo, zise sfetnicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Velasco, ai putea face nestingherit tot ce poftești. Desigur, misionarul cunoștea această stare de fapt. Era drept că naifu oprise creștinismul pe domeniile aflate sub stăpânirea sa directă, dar nu le poruncise acest lucru și celorlalți daimyō de teamă ca samuraii și credincioșii trecuți la creștinism să nu se răscoale. În plus, trecea cu vederea fuga spre ținuturile de vest și spre Tōhoku a credincioșilor siliți să părăsească Edo. — Senior Velasco, v-au trecut vreodată pe la urechi numele de Shiogama și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fi folosit ca așternut în grajdurile cailor. Paiele crude le foloseau ca provizii în timp de foamete. Le tăiau și le mărunțeau într-un pisălog de piatră până se făceau făină. Îmbrăcat ca și țăranii în haine de lucru hangiri, samuraiul privea valea. Din când în când îi striga pe țărani și stătea de vorbă cu ei alte ori muncea cot la cot cu ei rânduind în jurul casei sale lemnele de foc ca într-un zid. În vale, gardurile de acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să le pună o piatră la căpătâi. În vale era obiceiul să se înfigă în pământ coada de la o coasă veche pe care o folosise răposatul în timpul vieții și așeze lângă piatra de mormânt bolurile de orez din care mâncaseră. Samuraiul văzuse adesea copiii punând flori în aceste vase ciobite, dar numai în anii fără foamete morții aveau parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau mici găluște nesărate înșirate pe iarba sângelui și fierte în oală. În ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise în treacăt seniorul Ishida. Trebuia să trimită doi oameni din vale. După ce primi porunca, samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă spre satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
satul unchiului său. Am auzit deja! Am auzit! Chipul unchiului său radia de bucurie. — Umblă vorba că doboară cedri în munții Ogatsu ca să construiască o corabie de război. Poate că se apropie bătălia cu Osaka. O corabie de război? Da! Samuraiul încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
încă nu-i spusese unchiului ce aflase de la seniorul Ishida pentru că îi venea greu să audă din nou văicărelile nesfârșite ale bătrânului rămas fără speranță. Dar dacă vremea războaielor trecuse, atunci pentru ce mai construia Stăpânul o corabie de război? Samuraiul era și el uimit peste măsură. Pesemne că în Sfatul de la castel se plănuia în taină ceva despre care unul ca el n-avea cunoștință. Roku, trebuie să te duci până la Ogatsu și să afli ce se pune la cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
te duci până la Ogatsu și să afli ce se pune la cale! Glasul bătrânului se însuflețise de parcă bătălia mult așteptată ar fi început deja. Cu toate că nu-l prea trăgea inima să meargă până la Ogatsu cale de o zi și jumătate, samuraiul care își ascultase întotdeauna tatăl și unchiul său, încuviință pe tăcute și de această dată. Se gândi că, dacă s-ar lămuri cu ochii lui de întreaga situație, atunci ar putea mai ușor să-l convingă să renunțe la visurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lui de întreaga situație, atunci ar putea mai ușor să-l convingă să renunțe la visurile sale pe bătrânul unchi care nu putea digera schimbările prin care trecuse lumea. A doua zi, după ce alese din sat doi tineri pentru clacă, samuraiul porni din nou pe cal. Ogatsu era unul din golfulețele ce mușcau din uscat ca dinții unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce cădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o coastă fuseseră deja construite câteva colibe pentru clăcași, iar din depărtare se auzea sunetul asurzitor al copacilor doborâți. Spre deosebire de largul învolburat al mării, golful era adăpostit de insule și de munți și pe apele sale pluteau deja multe luntrii. Samuraiul se înfățișă la oficiul de gardă al clăcașilor, dar în timp ce se treceau în registru numele celor doi tineri pe care-i adusese, un rândaș veni într-un suflet și le dădu de veste că urma să sosească de îndată seniorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
rândaș veni într-un suflet și le dădu de veste că urma să sosească de îndată seniorul Shiraishi, însemnat om de stat. Agitația cuprinse dintr-o dată oficiul de gardă și slujbașii plecară pe plajă să-l întâmpine cu mare armonie. Samuraiul se amestecă și el printre cei care așteptau grupul de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea vreodată în viața lui. Uitând până și de plecăciune, samuraiul îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor, pesemne că le primiseră la sosirea în Japonia. Dar aveau bărbi de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu priviri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]