731 matches
-
doar pajiști pe care pasc oi nenumărate și tare aș vrea să beau un lapte proaspăt muls, dar rămân doar cu dorința. După ce se termină partea cea mai abruptă, avem parte de un han, la Orisson, unde poți servi un sandviș, o bere sau ceai. Imi reumplu sticla cu apă, cumpăr un fel de prăjitură și un sandviș și plec mai departe. De acum urcușul devine mai domol și continuă așa câteva ore de mers. Priveliștile sunt atât de frumoase și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dar rămân doar cu dorința. După ce se termină partea cea mai abruptă, avem parte de un han, la Orisson, unde poți servi un sandviș, o bere sau ceai. Imi reumplu sticla cu apă, cumpăr un fel de prăjitură și un sandviș și plec mai departe. De acum urcușul devine mai domol și continuă așa câteva ore de mers. Priveliștile sunt atât de frumoase și-i mulțumesc de nenumărate ori lui Dumnezeu cămi acordă această favoare și că mă număr din nou
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
oarecum diferite, oamenii sunt expuși la două categorii de perspective și îndatoriri. Ambele reclamă timp, energie și resurse. Echilibrarea acestor îndatoriri a devenit o problemă socială din ce în ce mai mare, în special datorită duratei de viață crescute a populației. Termenul de generația sandviș îi descrie pe acei sportivi adulți care sunt prinși între nevoile sportivilor în vârstă, care îmbătrânesc și cele ale sportivilor care cresc. Sportul contemporan este altceva decât acum 50 de ani, subiectul se obiectivizează, obiectul se subiectivizează, semnificativă fiind valoarea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Profităm de acest răgaz pentru a merge la San Francisco. Ne vom întoarce marți seara. Plecăm direct de la biserică, împreună cu Mona și Dan Păun, cu mașina lor, un Volvo de culoare crem. Am luat cu noi o pungă mare de sandvișuri. Ca să câștigăm timp, vom mânca pe drum. Dan e arhitect. Un bărbat încă tânăr, prezentabil, inteligent, instruit, plecat din România la puțini ani după terminarea studiilor. O vreme, au locuit în Germania, unde au rude. Apoi, s-au decis să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fixată pentru 1 septembrie seara, avem timp pentru încă o excursie. Și suntem gata s-o pornim spre Las Vegas, trecând prin celebra Vale a Morții, pe unde au trecut convoaiele căutătorilor de aur. Doamna Speranța umple portbagajul cu provizii (sandvișuri și, mai ales, sucuri, puse la frigider), în vreme ce doctorul Costin ne dă pălării de soare. "Acolo (se referă la Valea Morții) va fi o căldură ucigătoare", ne previne el. E primul deșert pe care îl voi străbate. Mă încearcă, de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aromele sale minunate trezea În noi o foame atît de dureroasă și de mistuitoare că nu mai aveam răbdare să ajungem acasă și să mîncăm. Ne opream În oraș la o patiserie, ne așezam pe scaunele Înalte din fața tejghelei, Înfulecam sandvișuri cu omletă sau șuncă, cîrnăciori fierbinți cu miezul roșu și aromat din carne de vită condimentată și suculentă, beam cafea, stacane de lapte Înspumat, cu gogoși, iar apoi ne duceam acasă și devastam tot ce găseam pe masă pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doua zi la prînz. La ora șase, cu optsprezece ore înainte de termenul limită, teleecranul își încetă apelurile. Și peste cincisprezece minute tot inactiv rămase. Hedrock se duse pînă în bucătăria de campanie, luă o îmbucătură-două și-i duse lui Greer sandvișuri și cafea. Îndepărtă una dintre liniile de forță pentru a-i acorda destulă libertate de mișcare să se poată hrăni cu o mînă. La șase și douăzeci și nouă de minute Hedrock se instală la pupitrul de comandă. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile aspre ale cartonului. Totuși, s-ar putea să apară la prânz. Am promis ieri că îi voi aduce un sandviș cu carne. Am descoperit că ea consideră un astfel de dejun drept o delicatesă savuroasă. Ți-aș oferi și dumitale un sandviș, dar mi-e teamă că nu am decât pentru mine și domnișoara Trixie. — Nu are nici o importanță. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ale cartonului. Totuși, s-ar putea să apară la prânz. Am promis ieri că îi voi aduce un sandviș cu carne. Am descoperit că ea consideră un astfel de dejun drept o delicatesă savuroasă. Ți-aș oferi și dumitale un sandviș, dar mi-e teamă că nu am decât pentru mine și domnișoara Trixie. — Nu are nici o importanță. Domnul Gonzalez surâse palid și îl privi pe Ignatius cum deschide o pungă de hârtie unsuroasă. Va trebui oricum să lucrez în timpul prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Va trebui oricum să lucrez în timpul prânzului ca să termin aceste dări de seamă și bilanțuri. Faci foarte bine. Nu trebuie să îngăduim ca Levy Pants să rămână ultima în lupta pentru supraviețuirea celui mai bun. Ignatius mușcă din primul său sandviș, reducându-l la jumătate și mestecă un timp mulțumit. Sper din toată inima să vină domnișoara Trixie, spuse el, după ce terminase primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy Pants să rămână ultima în lupta pentru supraviețuirea celui mai bun. Ignatius mușcă din primul său sandviș, reducându-l la jumătate și mestecă un timp mulțumit. Sper din toată inima să vină domnișoara Trixie, spuse el, după ce terminase primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
jumătate și mestecă un timp mulțumit. Sper din toată inima să vină domnișoara Trixie, spuse el, după ce terminase primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
după ce terminase primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie, luând în gheare sandvișul și mergând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie, luând în gheare sandvișul și mergând spre biroul ei. Ignatius privea fascinat la mecanismul complex de gingii, limbă și buze pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi spuse șeful de birou domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie, luând în gheare sandvișul și mergând spre biroul ei. Ignatius privea fascinat la mecanismul complex de gingii, limbă și buze pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi spuse șeful de birou domnișoarei Trixie, observând cu amărăciune că noul ei ansamblu vestimentar era doar cu puțin mai prezentabil decât halatul și cămașa de noapte. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
printre docuri, explică domnul Gonzalez și se reîntoarse la hârtiile sale. — Ți-a plăcut? o întrebă Ignatius pe domnișoara Trixie, când ultima grimasă a buzelor se domolise. Domnișoara Trixie dădu afirmativ din cap și atacă silitoare cel de al doilea sandviș. Dar când ajunse la jumătatea lui, se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești bucata de sandviș pe care nu o mai poate mânca domnișoara Trixie? — Nu, mulțumesc. Ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se domolise. Domnișoara Trixie dădu afirmativ din cap și atacă silitoare cel de al doilea sandviș. Dar când ajunse la jumătatea lui, se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești bucata de sandviș pe care nu o mai poate mânca domnișoara Trixie? — Nu, mulțumesc. Ar fi bine să o accepți. Altminteri șobolanii ne vor asalta en masse. — Da, Gomez, ia bucata asta, spuse domnișoara Trixie, lăsând să cadă jumătatea umedă de sandviș deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de sandviș pe care nu o mai poate mânca domnișoara Trixie? — Nu, mulțumesc. Ar fi bine să o accepți. Altminteri șobolanii ne vor asalta en masse. — Da, Gomez, ia bucata asta, spuse domnișoara Trixie, lăsând să cadă jumătatea umedă de sandviș deasupra hârtiilor de pe biroul șefului ei. — Uite ce-ai făcut, idioată bătrână! strigă domnul Gonzalez. A naibii să fie doamna Levy! Era darea de seamă pentru bancă. — Cum îndrăznești să ataci spiritul nobilei doamne Levy? tună Ignatius. Am să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-o afară... — Gloria, se miră domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy. Bate-ți joc de o creatură neglijată. Dar nu-mi spune, te rog, ce altceva ai mai făcut la Levy Pants
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy. Bate-ți joc de o creatură neglijată. Dar nu-mi spune, te rog, ce altceva ai mai făcut la Levy Pants. Nu mai pot îndura! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o privire spre telefonul din bucătărie, după care se întoarse pe loc și se duse în micul birou pe care îl foloseau amândoi. Închise ușa. Îl auzi vorbind încet la telefon. Nu reuși să audă ce spunea. Jamie își mânca sandvișul. Tracy, fiica lor de treisprezece ani, asculta muzică foarte tare, la etaj. Lynn strigă pe casa scări: — Ceva mai puțină gălăgie, te rog! Tracy nu o auzi. Fu nevoită să se ducă la etaj, ca să îi repete. Când se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o ambulanță? întrebă ea. — Nu, Dumnezeule. N-am idee ce e cu ea, spuse femeia, după care arătă spre parbriz. Se pare că șoferul își ia prânzul. Alex văzu prin parbriz un bărbat solid, cu un cioc negru, molfăind un sandviș. Se oprise lângă școală doar ca să-și ia prânzul? Ceva nu părea în regulă. Dar nu putea să-și dea seama ce. — Dr. Hughes? Sunt Casey. Da, sunt aici, cu doamna Burnet, iar dânsa spune că Jamie nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce. — Dr. Hughes? Sunt Casey. Da, sunt aici, cu doamna Burnet, iar dânsa spune că Jamie nu s-a tăiat la picior. — Nu s-a tăiat, repetă Alex. Trecură pe sub arcadă și ieșiră, apropiindu-se de ambulanță. Șoferul își puse sandvișul pe bord și deschise ușa de pe partea sa. Cobora. — Da, dr. Hughes, spuse Casey. Chiar acum ieșim din școală. Îi întinse telefonul lui Alex. — Vreți să vorbiți cu dr. Hughes? — Da, zise Alex. Când duse telefonul la ureche, auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]