1,391 matches
-
De altfel, pe măsură ce avansă m în roman (și eroul se maturizează), nu doar iluzia socialismului glorios e lăsată în urmă, ca una dintre nenumăratele iluzii ale copilăriei, ci și iluzia sensului ultim al lumii. Umorul se transformă pe nesimțite în sarcasm și ură, iar molipsitoarea bună-dispoziț ie lasă loc depresiei. Încă un semnalment, acesta, că nici măcar în sens (auto)ironic Doru Pop n-a scris o telenovelă, ci un roman complex, capabil să alterneze sensibil registre și să modifice așteptări. O
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
Ratarea unui setter (2004), intitulat sugestiv De ce am atâția draci, Cătălin Mihuleac mărturisea: „dacă ceea ce așterni pe hârtie nu-i strălucit, măcar cititorul să se bucure că-i scurt. Ceva acid, un subiect de actualitate, tratat cu ironie, uneori cu sarcasm. Asta mă caracterizează”. Intenționalitățile din 2004 au captat, din fericire, și alte aluviuni. Până acum, Mihuleac trata oarecum egal efectul, căutând, pe spinarea umorului și ironiei, satira socială. Volumele lui de proză erau fidele sistemului amintit. De la Garsonieră memorială confort
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
a fost Ion D. Sârbu și altul Radu Stanca. Fiecare, în măsuri diferite, având fiecare măsura lui și având fiecare, ca să zic așa, acidulația lui. Regman, bonom, sfătos, ironic, tot timpul batjocoritor; Sârbu, dotat cu o ironie și cu un sarcasm nemaipomenite, de o anumită cruzime, care nu ierta nimic; iar Stanca, absolut plutind în sfere foarte înalte, vesel întotdeauna, extrem de spiritual, întotdeauna cu o vastă problematică de idei pe care ne-o propunea spre discuție și în care intram râzând
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
pe care-l spui sau fiecare lucru pe care-l citești, cu Radu Stanca, care te privește cu bonomie și face nu știu câte spirite văzând conflictul care se ivește între doi prieteni în cadrul micului nostru grup, cu Ion D. Sârbu, cu sarcasmul lui și cu batjocura lui absolut necruțătoare la adresa noastră. Toate acestea scăldate într-un fel de baie de prietenie incipientă, prietenie care s-a realizat pe urmă, treptat. M.I.: De traducerea lui Faust cum v-ați apropiat? De unde ați pornit
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
împreună cu ceilalți Aliați României“ („Viitorul“ din 2 octombrie 1944). Dar iluziile nu țin mult, acțiunea politică a comuniștilor nu mai lasă nicio îndoială că este toată în slujba colonizării Estului european de către sovietici. M. Fărcășanu va vorbi cu durere și sarcasm, în ziarele din exil, despre „trădarea credulilor“, despre ineficiența notelor de protest pro-forma, despre ambiția exclusivă a puterilor atlantice de a obține „prosperitate și coexistență“. Atât. Deplânge ridicarea zidului de la Berlin, în 1961, și este, probabil, printre primii formatori de
Idealism și realism by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2961_a_4286]
-
Efectele speciale sunt utilizate împreună cu o frenetică coregrafie și o serie de scene imaginare pentru a prinde ritmurile beat ale existenței magnatului. Într-o scenă remarcabilă, Jordan și bancherul elvețian, Jean-Jacques Saurel (Jean Dujardin), își adresează replici telepatic, încărcate de sarcasmul și ironia escrocilor de calibru, în timp ce dialogul continuă politicos în fața auditoriului. Suntem deopotrivă în mintea lui Jordan și în afara ei, în visul lui și în spectacolul imens al existenței lui, iar Scorsese reușește de minune să joace în toate aceste
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
că Andrei Pleșu scrie, de fapt, o carte despre maturitatea în vremuri de criză. Dar ce-și dorește Andrei Pleșu dincolo de toate rigorile morale și culturale? În primul rând „plăcerea de a fi cauza plăcerii altora”. Lăsând la o parte sarcasmul și ironia conjuncturale, îl plictisesc fericirile elaborate, e dezgustat de inventarierea răului cu pasiune, se pronunță pentru integrarea valorilor religioase, are nostalgia unui Păltiniș refăcut prin educație serioasă, e convins că neutralitatea nu e o soluție, se simte sătul de
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
lumea căreia regretatul Paul Miron i-a dat viață, încât aproape l-am somat, într-o vizită pe care i-am făcut-o la Vama Veche, la faimoasa „casă cu olane”, să scrie continuarea. Cu umorul său fin, combinație de sarcasm și autoironie, binecunoscutul filolog m-a asigurat că e singura lui prioritate... N-a fost să fie, așa că ultimele cuvinte ale lui Enache vor rămâne cele adresate de la Hohenheim prietenului său din București, căpitanul Constantin Flotea, într-o joi a
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
propriilor mele opinii dintr-o carte pe care o scriu. Firește că nu puteam să-i recomand prietenului meu astfel de titluri. Îi recomandasem mai demult o lectură a lui Ulysses, de James Joyce, și de atunci am devenit obiectul sarcasmului său redutabil. M-am gândit, în schimb, să-i propun un volum pe care, cu surprindere, l-am găsit pe locul al doilea al cărților pe care oamenii pretind că le-au citit, dar în realitate nu le-au citit
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
Despina Petecel Theodoru Despre natura contradictorie a Mariei-Luiza Cristescu - fragilă și totodată inflexibilă, ironică până la sarcasm, lucidă până la cruzime și, în egală măsură, etalând un foarte subtil simț psihologic, care-i accentua umanitatea și convivialitatea -, luasem act încă din anii '70, odată cu apariția primelor ei romane, a căror lectură mă captivase, stârnindu-mi curiozitatea asupra identității
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
E. Lovinescu vorbea despre Valjan ca despre "cel mai fin umorist al nostru". În litera ei, observația este elogioasă și exactă; în fond, se strecoară în această apreciere o notă minimalizatoare. Dacă în atitudinea lui Valjan nu există vehemență, nici sarcasm manifest, există în schimb o seriozitate a observației morale a celui care judecă fără să condamne, care înțelege și se mulțumește să arate. Pentru toate acestea și pentru multe altele încă, dramaturgia lui Valjan este astăzi mai actuală ca oricând
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
dincolo de punctul de reper coagulat în confruntarea dintre poezie și literatură, "nervurile ascunse ale textului". Pe urmele lui Jacques Vaché, Naum persiflează emfaza discursului literar, numit pohem sau homan, aflîndu-se în permanentă dispută cu formele canonizate ale cuvîntului, supuse ironiei, sarcasmului sau parodiei. Ce demonstrează Ion Pop în întregul studiului său, prin acumulare progresivă de dovezi, este modul în care Gellu Naum depășește limitele suprarealismului "clasic", aflat el însuși în pericolul de a deveni convenție, și astfel continua angajare a poetului
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
vină lumea să vadă cum am fost aruncată din șa călcată-n copite sfâșiată de colții sofisticați pe care la vârste diferite curioasă i-am tot zgândărit și i-am întărâtat fără sfială cu bățul cu bagheta cu cârjele cu sarcasmele printre gratii cu torța unui titlu de carte
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
îl simte în tine pe cel ce va muri *** Timpuri noi, nimic nu mai doare, ne arătam unul altuia lingouri de creier înghețat Și moartea, da, ea, în timp, cu tot timpul în gură, iubindu-se cu timpul, metresa, văzîndu-mi sarcasmele și invitîndu-mă, cu timpul în toate gurile ei, ea are tot timpul și toată vremea ceva de spus, ea are verbul în care sensurile sînt negre, cu el ne iubește, ne spune acest verb cu timpul în gură și în
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
putea fi, în ruptul capului, una nudă, emoțională. Din pudoare sau poate dintr-o internă determinare, ea e lenevos-sceptică, avînd însă grijă a-și atenua cruzimea printr-o deschidere fantastă, printr-o alunecare în imaginar. Prezumata angoasă e absorbită de sarcasm iar sarcasmul e preluat de fluxul energiei imaginative: Fără iubire sînt numai bun/ să crească din mine absența un arbore fastuos,/ mlădiu, pînă la cer./ - Ca din inima morților?/ - Ca din inima morților! Acolo, sus/ pe ramul de vîrf te
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
în ruptul capului, una nudă, emoțională. Din pudoare sau poate dintr-o internă determinare, ea e lenevos-sceptică, avînd însă grijă a-și atenua cruzimea printr-o deschidere fantastă, printr-o alunecare în imaginar. Prezumata angoasă e absorbită de sarcasm iar sarcasmul e preluat de fluxul energiei imaginative: Fără iubire sînt numai bun/ să crească din mine absența un arbore fastuos,/ mlădiu, pînă la cer./ - Ca din inima morților?/ - Ca din inima morților! Acolo, sus/ pe ramul de vîrf te legeni tu
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
unei celebrități literare, a început să publice mai susținut într-un tîrziu, după o mult prelungită tinerețe și chiar maturitate de adăstare cărturărească. ,Sterilității" căreia îi datorăm o densitate a frazei amar-suculente (id est cu glande active de ironie și sarcasm), un scrupul tradițional al cuvîntului, aerul că dispune mereu de un subtext plin de surprize (o ,temă" implicită în ceea ce concede a scrie) i-a luat locul o abundență de manifestări în varii domenii. Deci o... nespecializare! ,Multilateral pregătit" și
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
în slujba adevărului. Simte a fi el însuși ,un Eden, unde / toate genurile sînt animale care se încrucișează, / puind" și, pentru ,a se mărturisi cu fulgi cu tot", trece pe nesimțite de la drăgălășenia cîte unui calambur la ,vesela ferocitate" a sarcasmului. S-a observat că, într-un mod oarecum paradoxal, ironistul nu ocolește sugestia de gravitate a istoriei, ci dimpotrivă: încearcă din răsputeri să-și gîndească onest și fără crispare epoca. Intransigent cu propriile naivități, are totuși abilitatea epică de a
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
nu au caracter". Surescitarea ascultătorului ajunge la maximum: ,De cine e, nene? întrebai uluit. - Ghici? - Zi, nene, nu mă fierbe". Autorul frazelor atît de incitante se dovedește a fi nimeni altul decît Eminescu, atras cu ingeniozitate de graeculos pe panta sarcasmului balcanic: ,Ah, Eminescu!, strigai. Ah, Eminescule, pe care te năpădesc atîția idilici netoți!... Pînă și răul, vasăzică, încăpu la noi pe mîna mediocrilor... Nici de o cutezanță strălucită n-avurăm parte măcar, ca-n Renaștere... Numai de pezevenghilîcuri. De pișichierlîcuri
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
groază specifică. Este țipătul ancestral al femeii atacată de mascul, imobilizată, în vederea faptului natural. Sud-americanii, crainicii lor, vreau să spun, naturi feminine cam toți, după comportamentul lor, mai pot egala reacția unei femei atunci cînd țipă interminabil și schimonosiți - gooooool!". Sarcasm psihanalitic, bun ca un antidot în fața exagerărilor eroticești, nu-i așa? Sau în același registru pseudomisogin (în fond o dispoziție libidinală sătulă, ajunsă la lehamite): , Ce trebuie să știe o femeie?... Păi... o femeie trebuie să știe să se adăpostească
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
lăsată pe seama unor slujbași mediocri. Măcar Eminescu, înainte de a stîrni oroarea doamnei Slavici, a predat și a fost inspector școlar. Urmașii lui (și ai Romei) cînd au predat cîte o oră, au lăsat o amintire teribilă, consemnată pe-alocuri cu sarcasm de elevi sau studenți. E vorba de aceia, puțini în tagma de care vorbesc, care s-au învrednicit măcar să termine o facultate și pe care un regim aberant îi punea cu sila la catedră. Peste toate s-ar putea trece
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
cu sprijinul revistei, și o provocare: opiniile și reacțiile stîrnite de articolele sale din rubrica Simptome vor fi publicate în revistă. Cronicarul își exprimă însă dezamăgirea de a citi în cronica TV a lui Ștefan Manasia o frază de un sarcasm infantil: ,Pe litoral au fost descoperite exemplare contrafăcute din cartea lui Mircea Cărătescu De ce iubim femeile, autorul pierzînd, în acest mod, drepturile ce i se cuvin, aproape 150 de milioane de lei. Au urmat privirile de Stan și Bran ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
să monteze un memorabil spectacol-kitsch, o Daciadă în care cele mai aberante convingeri și teorii sunt purtate în carele alegorice ale religiei oficiale. Ordinul misionar Vestea Domnului, închegat în jurul lui Vespasian Moisa (personaj plin de lumină, singurul, poate, neatins de sarcasmul autorului), are ca fundament doctrinar teoria vibrațiilor, descătușate și limpezite de codul limbii române. Nu e fără interes să precizăm că - în interpretarea profesorului Diaconescu, ideologul mișcării - limba română este cea mai veche din lume: ,- În lume există vibrații rămase
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
de Stancu Ilin și I. Oprișan, Ed. Minerva, 1996. Volumul apare la o distanță de zece ani față de primul. Include, în principal, romanul Micuța și povestirea istorică Ioan Vodă cel Cumplit, alături de alte texte mai puțin cunoscute, reproduse din volumul Sarcasm și ideal. Interesant este discursul academic închinat postum soției în textul memorialistic O nevastă româncă în traiul pământesc și-n viața după moarte, sursă de informații biografice. III, Proza din periodice și din manuscrise, ediție critică de Stancu Ilin și
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]
-
Din sumar: Luca Stroici. Părintele filologiei latino-române, Filosofia portretului lui }epeș, Câteva analize literare externe, Trei ovrei, Istoria toleranței religioase în România, Originile Craiovei. Biserica sf. Dumitru, Sic cogito. Știința sufletului și articole de mai mică întindere din volumul compozit Sarcasm și ideal. Aparat critic minimal, dar suficient de lămuritor. VI (6), Studii și articole literare, filosofice și culturale, în periodice și manuscrise, ediție critică, note și comentarii de Stancu Ilin, Ed. Floarea Darurilor, 2004. Dintr-un sumar foarte divers, cu
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]