469 matches
-
mari de cafea pe rochiile exorbitante de mireasă. Fran probă rochia Catherine Walker recent modificată pe care o alesese data trecută. În ciuda burticii rotunjite, slăbise de fapt în ultimele săptămâni. Vânzătoarea se agita în jurul ei, îndreptându-i faldurile simple de satin și prinzând voalul cu o singură floare de mătase în părul roșcat-auriu al lui Fran. — O să-l purtați desfăcut sau prins în coc în ziua nunții? — Prins, spuse Fran. — Desfăcut, spuse Henrietta. Deja arăți ca o călugăriță din ordinul Carmelitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Bike a lui Sean. — Fran! De ce arăți în halul ăla? zbieră Henrietta. Rochia ta minunată e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu-i așa că e superbă? Arătă spre o rochie somptuoasă din satin bej care era agățată pe un umeraș parfumat lângă oglinda cât tot peretele. O vânzătoare adăugase grijulie o coroniță simplă, care să completeze ansamblul. Tot ce lipsește, își zise Fran, simțind că i se pune un junghi în piept, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-ai gura spurcată cât ești aici. Da, doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă într-un local așa fain ca Night of Joy. Aău! Ușa se deschise și intră Darlene. Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pantaloni terminați în timpul petrecut acolo, deși muncitorii se tot foiau ținând în mână diverse bucăți de stofă. O femeie, am observat, călca niște haine de copil mic, iar alta părea să aibă mare spor cu niște bucăți purpurii de satin pe care le unea la una dintre mașinile mari de cusut. Confecționa probabil o rochie de seară, destul de colorată, dar cam îndrăzneață. Trebuie să recunosc că am admirat eficiența cu care mișca materialul înainte și înapoi sub acul electric. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că sunt încă în viață, blindându-mă împotriva ororilor care mă așteptau în Cartier. Buzele mele roșii și caste rostiră tare multe rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mei. Nu-i nicidecum marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru al forțelor armate din această țară? — Nu-i singura lui costumație! — Iată un lucru extrem de grav. Ignatius se încruntă și eșarfa roșie de satin îi lunecă peste șapca de vânătoare. Fiecare soldat și marinar pe care îl vedem poate fi doar un decadent nebun deghizat. Doamne Sfinte! Am putea fi prinși cu toții în capcana unei conspirații oribile. Știam cu că așa ceva urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câți dintre „militarii“ noștri nu sunt decât niște tipi ca prietenul tău. Prostituați travestiți. Cine știe? Aș dori să fie toți. — Firește, continuă Ignatius, gânditor, cu o voce serioasă. Ar putea să fie o înșelătorie de nivel mondial. Eșarfa de satin roșu luneca în sus și în jos. Următorul război ar putea să se prefacă într-o uriașă orgie. Pe cinstea mea! Câți dintre conducătorii militari ai lumii n-or fi decât simpli sodomiți bătrâni și sonați, jucând vreun rol imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În cap, și-a dat seama că-i e frică. Picioarele... ceva nu era În regulă cu ele... o nepotriveală pe care o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fuste din magazinele din Beverly Hills, uniforme și pantaloni de vară bleumarin duhnind a naftalină, pantaloni și sacouri ninse cu mătreață. Cu trei minute și douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași. Vârî mâna pe sub saltea, simți lemn și metal, apucă și trase afară o carabină cu țeava tăiată, probabil de calibrul 10. Văzu că era încărcată: cinci gloanțe mari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
SULTANII JAZZULUI - SPECTACOLE LA 7.30, 9.30, 11.30 ÎN FIECARE SEARĂ! DELECTAȚI-VĂ CU UN COȘ DE PUI PRĂJIT DE LUX. Intrând înăuntru, i se păru că pășește într-o halucinație. Pereții erau acoperiți cu un fel de satin pastelat, luminat de spoturi minuscule, care confereau o tentă și mai grotescă grotescului. Decorul scenei se voia o variantă a piramidelor, confecționată din carton lucios. Mesele aveau margini fluorescente, chelnerițele erau niște mulatre foarte albe, în niște costumașe de tigroaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un prosop pentru mâine dimineață. Buzz se gândi: Odihnește-te în pace, Turner Prescott Meeks, 1906-1950. Răsuflă adânc, își supse slăninile, trecu prin ușile de la salon și începu să se dezbrace. Audrey intră și ea și, văzând cearșafurile roz de satin, cuvertura roz și garguii de broderie roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui, reuși să-l tragă și mai adânc în timp ce ea continua să vibreze în mijlocul orgasmului, iar el o ținu de cap, îngropându-și fața în părul ei, până când se slei de tot, iar femeia încetă să mai lupte. Cearșaful de satin roz și sudoarea îi uneau peste tot. Buzz se întoarse pe-o parte, cu un deget încolăcit în jurul încheieturii mâinii lui Audrey, ca să rămână uniți în timp ce își trăgea sufletul. Opt ani fără țigări și tot gâfâia ca un câine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
peste tot. Capra era un coș de flori, în locul scărilor o mare coroană. Regina era îmbrăcată într-o rochie de brocart alb, gulerul Valois cu perle de toate culorile, o trenă nesfârșită garnisită cu dantele, pe umeri o mantilă de satin alb pe margine cu zibelină, pe cap diadema de perle oferită de orașul București la căsătorie. Opt cai bogat înhămați, cu pene și egrete albe, sunt încălecați de jochei îmbrăcați în uniformele roșu și argint; de partea fiecărei portiere câte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
2. Grădina Stavri își des chisese stagiunea la 15/27 mai 1881. Traducerea: „Lojile sunt pline. Câteva figuri cunoscute: doamna Eliza Millo, care, din păcate, ne va părăsi nu peste mult timp; doamna Ale xandrina Florescu, cu o pălărie de satin cu panglici, doamna Candiano, totdeauna drăguță, doamna Carol Pherekyde în albastru «Minerva», cu o pălărie «empire» cu pene albe, doam na Pillat în «merveilleuse» [femeie elegantă de pe vremea Directoratului] etc. În fotolii, tineretul elegant din înalta societate, întreg high-life ul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
lei. Tubul a fost învelit în câte o foaie a tutulor ziarelor ce apăreau atunci în București și a fost introdus în alt tub de metal. Regele, Regina, mitropolitul primat și doamnele de onoare au primit câte un șorț de satin alb cu ciucuri de aur. Apoi Regele, cu sculele de argint ce i s-au dat, a pus întâia cărămidă pe piatra fundamentală sub care a fost închis tubul, a doua cărămidă a pus-o Regina, a treia mitropolitul și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nu era cinematograful; cinematograful aproape a omorât circul. Claymoor face darea de seamă a spectacolului. Ascultați-l, fiindcă merită: „A droite M-me Pierre Gradisteano toujours (?) belle et très entourée. M-me Gradisteano portait un costume en drap vieil or garni de satin viel or, corsage à l’enfant avec fraise au cou; sur la tête un chapeau gris avec une plume bleue traversée d’une plume vieil or. Etc. etc. Aux fauteuils tout Bucarest, hommes sérieux, haute gomme, sports-mants, la jeunesse dorée
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Shahkot. Mesele acelea la care mâncau numai orez și linte nu puteau nici pe departe satisface foamea care creștea în Kulfi; mituise vânzătorii de fructe și pe cei de legume și măcelarul cu bucăți de mătase, broderii, un furou de satin, un set de cercei auriți, un spărgător de nuci din argint, ce mai rămăsese neamanetat din zestrea ei. Îi mituise până nu le mai rămăsese nimic să-i dea. Cam pe atunci, foamea devenise atât de chinuitoare că părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aranjamentele făcute pentru existența sa, cu atât era mai fericit. Oferea o imagine idilică, așezat acolo, în mijlocul verdeții, întins în patul său și puțin aplecat înspre lume, sprijinit de numeroase perne, înfofolit în serile răcoroase într-o cuvertură strălucitoare din satin cu pete de leopard, aleasă de Ammaji din bazar. Pe cap purta o căciulă roșie, din lână, o învelitoare de ceainic dată tot de Ammaji, care i-o împletise și o ridicase până la nivelul lui pe un par. Ținea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că el era singura mea speranță. Am încercat să mi-o amintesc pe soția mea ridicându-se din pat, luând cartea de pe noptieră și rezemându-se la loc pe perne. Am încercat să îmi amintesc volumul așezat pe chenarul de satin albastru al păturii electrice. Nu era una dintre cărțile acelea pe care obișnuia să le citească în liceu, groase și cu cotoarele tocite de atâta răsfoit, pe care le lua uneori în pat. Doamna Bovary. Anna Karenina. Cartea lui Thackeray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am întins-o. N-a făcut nici o mișcare să o ia. — Deschide-o! i-am spus. Stătea și se uita la ea. Era prea extenuată chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa cu diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui Alice pe umeri. Nu plânge, i-a spus Helena. Noi vorbim. Și bătrâna a condus-o pe Alice înăuntru. Ei, a zis Irene când cele au două au dispărut în cabană. Mary era îmbrăcată într-un costum lejer din satin. Irene n-ar fi bănuit că prietena ei poseda asemenea îmbrăcăminte. Pe lângă că era înaltă, Mary îi confiscase și postura. Stătea cu umerii trași în spate și cu abdomenul supt. A meritat-o, a comentat ea. Finalmente, Ahmad a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
răbdare. Totul e luminos . Altă clată scria: " Doctorii sunt tirani, m-au oprit de la concursul de schi și de ia raidul aerian. Eu, totuși, am lunecat până la picioarele concertului Bach." Marcian, aducând această cartă, o prosternase întîi la pantofii de satin ai Elenei, căreia negrul mat al doliului îi făcea fața mai albă încă. Bietul Maxențiu! Poetic și inconștient de starea lui! Surâsul lor glumeț devenise o umbră blinda în care învăluiau pe sărmanul 256 absent. Maxențiu îi ținea, astfel, permanent
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
scoale, că ar putea să mai dea o șansă somnului pentru a-și rezolva cu mai multă imaginație anumite dificultăți pentru sine, și trase mai sus pătura electrică scoasă din priză, cu tendoanele și umflăturile ei interne. Fața ei de satin se simțea plăcut la vârful degetelor. Încă era adormit, dar nici nu Îi venea să doarmă. Venise vremea să se trezească. Se ridică În capul oaselor și băgă În priză ochiul electric. Apa fusese pregătită la culcare. Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]